6 secrete ale lui Adrian Păunescu povestite de prima soţie, Constanta Buzea, nascuta pe 29 martie 1941 (d. pe 31 august 2012).
În jurnalul Constanţei Buzea, publicat de editura Humanitas, descoperim un alt Adrian Păunescu.
Unul care nu are nicio legătură cu cel din discursurile mincinoase care au curs pe ecranele televizoarelor cu ocazia înmormântării poetului.
Adrian Păunescu era vanitos, disperat, fără gust, mincinos, meschin, dezordonat şi violent.
Viaţa scriitoarei Constanţa Buzea a fost un coşmar alături de popularul poet.
Constanţa Buzea este mama Ioanei (d. 2011) şi a lui Andrei Păunescu.
Conform celor scrise de fosta soţie, Adrian Păunescu mai are două fiice gemene care sunt de aceeaşi vârstă cu Ioana, 43 de ani.
1.Vanitate
”Nu revine asupra textelor decât atunci când le citeşte prietenilor, de la care aşteaptă extaz şi aplauze. Şi le primeşte! Nu suportă nici cea mai mică amendare. Ceva nu mi se pare în ordine. Se iluzionează că absolut orice scrie e desăvârşit.. Vrea să-şi adune poemele politice într-o carte cu care să devină temut...”
2.Disperare
”Trăiesc lângă un disperat, gălăgios şi plin de nervi. La început nu era aşa.
Nu ştiu dacă ce acumulez acum voi putea ierta, ori va veni un timp mai bun , şi altfel gestionat, în care să pot uita întâmplările degradante şi expresiile dure. Impetuos ocrotitor, vorbindu-mi pe toate tonurile, mai mult decât pot eu suporta, retezându-mi sistematic aripile cu aerul că mă îndrumă, mă înfundă într-o mizerie permanentă în care nu-mi convine să-mi las memoria trează, să înregistrez şi să rememorez.”
3. Prost gust
”Cu sarcina în 7 luni, (e vorba de Andrei Păunescu), alerg prin viscol, vizitând apartamente. Îl urmez pentru că n-am încredere în gustul lui. Nu vreau să mă trezesc într-o casă în care mă sufoc. Ca într-un tranzit mizer, cum este această mansardă în blocul Dalles, şi care se termină curând, trecându-mi zilele într-o învălmăşeală şi-o răscolire de lucruri...”
4. Minciună
”Câteva luni după naşterea Ioanei, stând noi de vorbă, încercam să-l conving că următorul nostru prunc o să fie băiatul pe care şi-l doreşte. Dar îi scapă o remarcă aiuritoare, că lui i se vor naşte numai fete.
Cum aşa? Şi fără să-i pese de efect, mi se spovedeşte cu orgoliu că este tată şi la altă casă. Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar fi născut gemene... Îmi aranjează o întrevedere cu mama fetiţelor. Îmi scrie adresa şi până seara mă trezesc, ca teleghidată, sunând la uşa unui imobil, undeva, în zona Amzei. Îmi deschide o blondă nisipie care mă pilotează în tăcere lângă un pătuţ dublu cu grilaj, în care copilele îşi zbăteau bucuroase mânuţele şi genunchii, între păpuşi şi sumedenie de jucării într-un aranjament ostentativ. Este mai scundă decât mine, transpiră cuprinsă de un tremur abia perceptibil. Nu spune mare lucru, instruită probabil de el la telefon. Fetele - copii identice ale Ioanei mele. Eu năşteam în iunie, ea în septembrie. Adrian reuşise performanţa de a trăi liniştit, pendulând fără istov între două femei însărcinate, una mai naivă decât alta, nevasta şi amanta, alăptându-i pruncii dolofani.”
5.Violenţă
”Îl acuz pe Adrian de meschinărie. Cred că i-ar plăcea să mă şi lovească, nu numai să mă nimicească din priviri.
Recunosc, furioasă, că am început să mă tem de el, fizic sunt vulnerabilă, nu mai am resurse pentru refacere de la un scandal la altul. Uneori arată ca un nebun şi mă înfior. Cel mai tare m-am speriat când a încercat să mă convingă că mi-a dat în păstrare o sumă mare (n.r. de bani). Poate că mă confunda cu altcineva, dar poate că a făcut teatru ca să se distreze. Ori poate că înnebunise pe moment? Aici, între patru pereţi, pe întuneric, n-am scăpare.”
6.Dezordine
”Haos permanent în odaia lui Adrian. Se răsteşte că nu-şi găseşte lucrurile, fie că i le pun la locul lor, fie că i le las pe unde şi le aruncă. Adoră să se răstească, să poruncească şi să fie slugărit. Ioana îi cară pantofii. Eu nu mă împac cu tratamentul şi nu mă supun. Grijile mele nu mi le ridică nimeni de pe umeri în caruselul obligaţiilor asumate. Îmi vine rău de oboseală. Sunt chiar vlăguită, şi asta mă sperie şi mă înstrăinează...”
Toate citatele fac parte din volumul ”Creştetul Gheţarului”, jurnal 1969-1971, de Constanţa Buzea, publicat de editura Humanitas în 2009.
