***

 „Dacă te căsătoreşti din dragoste devii bărbat şi nevastă; cînd te căsătoreşti din comoditate, domn şi doamnă, iar din motive materiale soţ şi soţie.

Eşti iubit de nevastă, apărat de doamnă şi suportat de soţie.

Nevasta are în grija ei gospodăria, doamna casa, iar soţia banii.

Bărbatul bolnav este îngrijit de nevastă, vizitat de doamnă, iar soţia se interesează de starea lui.

Cînd murim, nevasta ne plînge, doamna e cuprinsă de jale, iar soţia poartă doliu.” - George Bernard Shaw

Serghei Esenin Ne ducem toți

 Serghei Esenin – Ne ducem toti

Ne ducem toti cîte putin, mereu,

Către-un liman de tihnă si-mpăcare,

Poate curînd va trebui si eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!

Si tu, pamânt! Și voi, câmpii ca marea!

In preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stapâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace vouă, sălcii ce-n apus

Vă oglinditi în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit,

Am scris atâtea cântece visate

Si pe pamîntul trist sunt fericit

C-am respirat si c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei

Si-am lenevit pe iarba parfumată,

Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zări 

Cu gâturi lungi de lebădă, secara…

De asta-n preajma tainicei plecări 

Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi,

Nici holdele cu aur viu pe nume…

De asta poate mi-s asa de dragi

Toti oamenii cu care sunt pe lume.

***

 

ȘTIAI CĂ?

Atunci când un câine te privește în ochi, mesajul lui e că te îmbrățișează?🐕❤

,,Ochii unui animal au puterea de a da glas unui limbaj măreţ."

  Martin Buber

 MOTIVE PENTRU A IUBI UN CAINE  !🐕❤

1. Nimeni nu te va urma oriunde te duci. El da.

2. Te iubeşte la fel, indiferent dacă eşti bogat sau sărac, frumos sau urât.

3. Niciodată nu îţi va purta pică, chiar dacă l-ai rănit.

4. Este fericit doar pentru simplul fapt că "tu" ai venit acasă.

5. Nu îţi va cere nimic mai mult decât o mângâiere, sau să îi arunci mingea.

6. Dacă plângi, va înţelege perfect.

7. Dacă te îmbolnăveşti, nu se va mişca de lângă tine.

8. A fost creat pentru a fi "cel mai bun prieten al omului."

9. Se va mulţumi mereu cu mâncarea pe care i-o  dai, fără să protesteze, aşa cum facem noi.

10. Vei face exerciţii în timp ce îl plimbi.

11. Mereu îţi va ţine companie.

12. Dacă ai copii, vor învăţa să iubească şi să respecte animalele.

13. Îţi va fi credincios până la moarte.

14. Oferă mult mai mult decât primeşte.

15. Dacă nu ai avut niciodată un animal, el o să fie primul care o să te înveţe să dăruieşti mult mai multă dragoste animalelor.

16. Te va face să râzi atunci când va face vreo năzbâtie.

17. Nu o să îi pese că i-ai pus un nume ridicol.

18. Dacă îi oferi un cadou nesemnificativ, îţi va fi mereu recunoscător.

19. Îl înţelegi numai din priviri.

20. Restul le vei afla atunci când "va pleca" pentru totdeauna.🐕

***

 O PILDĂ FRUMOASĂ CARE MERITĂ CITITĂ :

PÂINIȘOARA  VĂDUVEI 

Trăia odată-n Capernaum, demult, pe vremea lui Hristos,  

O văduvă tare săracă, dar cu un suflet luminos.  

Își câștiga cu greu bănuții cârpind năvoade pescărești  

Doi-trei arginți primea ca plată sau poate-un blid cu câțiva pești.  

Dar iarna asta fiind lungă, pescarii n-au mai pus năvod  

Căci viforul era năpraznic și pescuitul incomod!

Biata femeie necăjită, căci foamea îi dădea târcoale,  

Plecă pe malul mării tristă, că poate o-ntâlni pe cale  

Un om s-o-nvețe și s-o-ndrume  cum să câștige un bănuț  

Sau să-mprumute pân' la vară, grâu ori făină un săcuț!  

Când își pierdu orice nădejde că va vedea vreun om milos  

În fața ei se-opri, ghici cine? Chiar Domnul nostru Sfânt, Hristos!

El se opri să-i dea un sfat văzând-o tristă-n fața sorții  

Și o-ntrebă cu glasul dulce, ce-i alungă fiorul morții :  

,, - Femeie, de ce plângi amarnic? Ce faci aici pe malul mării?  

Pe cine-aștepți cu nerăbdare de tot scrutezi adâncul zării?"

- O, Doamne, n-am un ban în pungă, grăi femeia cu uimire,  

Nu pot cerși că mi-e rușine, iar de furat nu-mi stă în fire!  

N-am mai mâncat nimic de ieri și vremea asta-i rea întruna,  

Tu ce mă-neveți să fac, Hristoase, când oare s-o opri furtuna?  

Să pot cârpi iar un năvod, să mai câștig un ban de-o pâine...  

Azi încă foamea pot s-o rabd, dar nu știu de-oi putea și mâine!"

Cu milă o privește Domnul și dulce era graiul Lui :  

,, - Du-te și strânge de la moară, ce vei găsi al nimănui!  

Un pumn de grâu să ai de pâine...poate mai mult ...din mila Mea,  

Dar pâinea ce o frângi la masă, să dai cu drag un colț din ea  

Celor flămânzi ce-ți cer pomană sau bat în poarta casei tale  

Știind c-ai flămânzit și tu ...și Eu te-am întâlnit pe cale!"

Plecă femeia-n mare grabă  la moară, cum i-a spus Hristos,  

Și mare îi fu bucuria vânzând grămezi de grâu pe jos  

Ce îl pierdeau grăbiți sătenii prin țesătura de la saci  

Sau nu legau cum se cuvine nojițele de la desagi.  

Și biata văduvă săracă pricepe-acuma vorba Lui  

Că poate să ia fără frică din tot ce este-al nimănui!  

Strânse o  poală de grăunțe și o măsură de făină  

Plecând grăbită către casă, mult  mulțumește și se-nchină!

Râșni grăunța bucuroasă, cernu făină iute, iute  

Și se porni cu râvnă multe vreo trei pâinici să își frământe.  

Le puse în cuptor pe toate, două pâini mari și una mică  

Și iată, rumenă și bună, cum gata e prima pâinică!  

Și tocmai când voia s-o rupă și s-o mănânce aburindă  

Aude-o bufnitură-n curte și fuge iute până-n tindă.  

Văzu un om căzut în curte, murdar și tare istovit :  

,, - Ai milă...dă-mi un colț de pâine că sunt flămând și necăjit!  

M-au aruncat în drum tâlharii și de trei zile n-am mâncat  

Să-ți răsplătească mila Domnul și să te ierte de păcat!"

I-a dat pâinica aburindă și omul a mâncat-o toată  

Apoi a mulțumit femeii și a ieșit grăbit pe poartă!  

Ea a intrat și mai flămândă în casa ei cea mititică  

Și din cuptor a scos femeia, din nou, a doua ei pâinică!  

Cu lăcomie și cu pofta o rupse-n doua deodată  

Dar n-apuca să mai mănânce că cineva-i bătu la poartă  

O biată mamă necăjită cu trei copile zdrențăroase  

Era beteagă de o mână și frigul le intrase-n oase!

,, - Te rog, în numele Preasfintei, să îți faci milă și de noi!  

Nu am mâncat nimic de ieri și suntem pline nevoi.  

Nu pot munci, căci mâna asta nu mă ajută mai deloc,  

Sunt văduvă cu trei copile! Și casa noastră a luat foc.  

Nu-ți cer să-mi dai decât o pâine, de ai....măcar cu împrumut,  

Ți-oi da-o înapoi vreodată de-oi căpăta, cândva, mai mult. "

Femeia îi dădu pâinica sărmanei ce-o primi plângând  

,,Las' că mai am una-n cuptor" își zise resemnată-n gând!  

Dar tocmai când a vrut să rupă și ultima pâine rămasă  

Un vânt puternic se porni și smulse ușa de la casă.  

Și-ndată și pâinica caldă fu luată de vârtej și dusă,  

Într-un șuvoi de apă multă ce repede spre mare cursă.  

Rămase singură plângând, în fața casei cu amar,  

Dar iată că Hristos se-arată... să-i mângâie durerea iar:

,, - Femeie, de ce plângi în poartă? Răspunde-Mi, astăzi ce-ți lipsește?"  

Dar auzindu-i întrebarea sărmana, suspinând, grăiește :  

,, - O, Doamne, sunt și mai flămândă și necăjită și mai tare  

Precum mi-ai zis, am fost la moară și am făcut trei pâinișoare!  

Doua le-am dat cu bucurie la alții mai flămânzi ca mine  

A treia mi-a luat-o vântul! Acum ce fac? Te-ntreb pe Tine!  

A luat-o vântul ca dușmanul și-a dus-o-n marea-nvolburată  

Și plâng că tare-mi este foame...eu am rămas tot nemâncată!"

,, - Te du degrab' la dregător și dă în judecată vântul!  

Și marea dă-o-n judecată, căci amândoi ți-au luat tributul  

Ca niste hoți în cârdășie, când este vreme rea și noapte ...  

Te du! ..Te du la dregător și cere-i să-ți plătească toate!"  

,, - Cum, Doamne, să fac eu acestea? Mă va privi ca pe-o nebună  

Că dau in judecată vântul....ba chiar și marea! Sau e glumă?"  

,, - Du-te și fă precum Ți-am spus...după acest cuvânt al Meu!  

Că toate, toate-s cu putință la cei ce cred în Dumnezeu. "

Și a făcut precum i-a zis, a mers degrab' la dregător  

Și-a depănat  de-a fir-a-păr, povestea ei și-a pâinilor..  

I-a spus să-i cheme pe cei doi ( vântul și-nvolburata mare)  

Să-i dea-napoi ce i-au furat, că prea au necăjit-o tare.  

Dar când se pregătea acesta ca sa o dea pe ușă-afară  

Trei negustori cărând trei saci, pe ușa lui grăbiți intrară :  

,, - Noi suntem negustori vestiți, călătoream pe-acestă mare  

Când o furtună se stârni și ne izbi de-o stâncă tare .  

Corabia fiind străpunsă a început să se scufunde  

Căci apa se grăbea să intre, tot mai adânc să ne afunde!  

Atunci am implorat pe Domnul cu lacrimi multe și fierbinți  

Să ne trimit-un salvator și îi vom da trei saci de-arginți!

Și-ndată ce-am promis aceasta, un val de apa a adus  

Ceva ce a lipit spărtura... precum un dopa așa s-a pus!  

Când ne-am uitat apoi mai bine, era de fapt o pâinișoară  

Ce ne-a salvat pe noi și marfa, și mica noastră corăbioară!  

Probabil vântul și cu marea au luat-o de la vreun creștin  

Iar noi așa cum am promis, dorim să-l răsplătim din plin!  

Și iată, vom lăsa aici, trei saci cu-arginți și cu de toate,  

Pentru stăpânul pâinișoarei...de va veni să-i faci dreptate! "

Femeii nu-i venea să creadă și dregătorul privea mut  

Când la bogați, când la sărmană...c-așa-ntâmplare n-a văzut :  

,, - Iată... stăpâna pâinișoarei! Ea tocmai reclamase vântul! "  

Și negustorii bucuroși, grăbiți și-au împlinit cuvântul!

V-am spus aceasta pildă-n versuri, căci mila Domnului e mare ,  

De-a dat la schimb trei saci de bani pentru acele pâinișoare.  

De-am face toți după cuvântul și după Sfântă Legea Sa  

Cu mult mai mult decât femeii, în viața asta ne va da!  

Și după ce-om pleca din lume...și vom calcă hotarul Lui,  

Ne-om ospăta și noi în slavă, din pâinișoara Domnului!

( după o pilda veche, ortodoxa)

***

 Islanda-Curiozități

Care este singura țară unde oamenii nu au nume de familie?

Cine s-ar fi gândit că poate exista o țară unde oamenii nu au nume de familie? Ei bine, nu este vorba despre vreun trib de prin Africa, ci despre un stat din Europa. În Islanda, cetățenii nu au nume de familie. Cum este posibil acest lucru?

 Islanda este o țară cu 330.000 de locuitori. În mod ciudat, aici oamenii nu poartă nume de familie și se folosește patronimicul (nume pe care îl poartă -după tată- toți membrii unei familii). Astfel, pentru un fiu se folosește sufixul „son”, iar pentru o fiică se folosește sufixul „dottir”.

În Islanda se menţine încă sistemul arhaic nordic al numelor. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiul său Jon, se va numi Jon Gustafsson, adică „fiul lui Gustaf”. De exemplu, dacă pe un bărbat îl cheamă Gustaf, iar pe fiica sa Kristin, ea se va numi Kristin Gustafdottir, adică „fiica lui Gustaf”.

Copiii nerecunoscuti de tatăl lor primesc automat un patronimic rezultat din numele mamei. În Evul Mediu, s-a utilizat și la noi acest sistem, mai ales în regiunea Molodvei acolo unde fetele erau denumite „Amariei” sau „Aioanei”.

Ce se întâmplă dacă există copii cu aceleași nume?

Dacă în anumite anturaje există două persoane numite Jon, care au taţi Gustaf, pentru a-i deosebi se foloseşte şi numele bunicului. De exemplu Jon Gustafsson Hallsson (Jon, fiul lui Gustaf Hallson) şi Jon Gustafsson Gunnarsson (Jon, fiul lui Gustaf Gunnarsson).

Alte curiozități despre Islanda:

Islanda are un indice de alfabetizare de 100%. Cu alte cuvinte, pe insulă nu există niciun analfabet;

Totodată, Islanda este țara cu cei mai mulți scriitori, cele mai multe opere publicate și cele mai multe cărți citite pe cap de locuitor dintre toate statele lumii;

Țara insulară este singurul stat NATO fără armată terestră, aeriană sau forţe navale;

Pe insulă nu există furnici și nici șerpi. Oamenii de știință nu au o explicație pentru acest lucru;

În Islanda sunt mai multe oi decât oameni. Raportul este de 2,1 oi la un locuitor. 

(text preluat ).

***

 

-Vărsătorului nu îi place să fie implicat în dramele emoționale ale cuiva.

-Vărsătorii sunt firi puternice și nu renunță indiferent de piedicile care li se pun.

-Vărsătorului poate să-i ia ceva timp până se hotărăște, dar și când o face, nimic nu-i mai poate schimba decizia.

-Când este supărat, Vărsătorul poate izbucni oricând și are tendința să fie violent și nepoliticos din punct de vedere verbal. Dar poate avea și o tăcere intimidantă.

-Un Vărsător nu va permite niciodată ca cineva să-i controleze sau să-i dicteze acțiunile.

-Vărsătorului nu-i place să fie zorit. El are propriul său ritm.

-Un Vărsător poate sta treaz toată noaptea pentru a se gândi la ceva.

-Vărsătorii muncesc din greu și depun toate eforturile pentru a face bani. Dar au și talent de a-i cheltui rapid.

-Vărsătorii adoră surprizele.

-Când un Vărsător nu este sigur de anturajul său se va simți ca un extraterestru timid.

-Cheia pasiunii reale a unui Vărsător este conexiunea cu o persoană care să-l facă să se simtă sigur în momentele de vulnerabilitate.

-Vărsătorilor nu le place o altă manieră de lucru decât cea proprie.

-Când un Vărsător nu este în regulă, îți vei da seama imediat.

*†*

 Un profesor de matematică, observând că are ceva probleme cu chiuveta din bucatarie, a fost nevoit să cheme un instalator. În următoarea zi, instalatorul a venit, a strâns câteva șuruburi, a înfiletat câteva chestii, apoi totul a funcționat ca înainte. Profesorul a fost mulțumit. Totuși, când instalatorul i-a dat nota de plată, acesta a fost șocat. Profesorul:

– Asta înseamnă o treime din salariul meu lunar!!!

Până la urmă, totuși, a plătit, iar instalatorul i-a zis:

– Vă înțeleg, să știți. De ce nu veniți la firma noastră, să depuneți dosarul pentru o slujbă de instalator? Veți câștiga de trei ori mai mult decât o faceți acum. Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți că ați terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educați.

Prin urmare, profesorul nostru și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un șurub-două.

Într-o zi, șeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se ducă la seral, pentru a-și termina și clasa a 8-a. Profesorul nostru a trebuit să meargă, evident. S-a întâmplat ca primul curs să fie de matematică. Profesorul, vrând să vadă nivelul de cunoaștere al studenților, i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul. Ajungând la tablă, și-a dat seama că a uitat formula, așa că a început să o deducă. A umplut tabla cu integrale, diferențiale etc. La sfârșit, rezultatul pe care-l avea era „minus pi r pătrat”. Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iarăși de calcule, de la început. Nimic nu s-a schimbat, tot același rezultat a obținut. De fiecare dată a obținut aceeași chestie. S-a uitat puțin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toți instalatorii îi șopteau:

– Schimbă limitele de integrare!