***

 

📖....Câte preșuri ai țesut mamă la război

Când lumina lămpii mică se lăsa pe noi!

În odaia văruită într-un colț ședeai

Și țeseai cu dibăcie, Doamne, cât țeseai!

Val de preșuri colorate, coverturi alese,

Cine mă-ntreaba spuneam...țese mama, țese,

Mă mândream cu tine mamă și te ajutam

Mosoare cu lână toarsă la mană-ți dădeam.

Mă jucam pe lângă tine și eram voioasă

Când țeseai cu dibăcie pânza ta aleasă.

Mi-a rămas ca o icoană în gând tipărită

Chipul tău frumos de-atunci, mama mea iubită!

În serile lungi de iarnă aveai mare spor

Când în țesături puneai picături de dor,

Picături de tinerețe și de bunăstare,

Îți găteai casa cu ele, bucurie mare!

Cât erai de fericită când de sărbători

Era casa înnoită ca un câmp cu flori.

Noi, micuți pe lângă tine cât ne bucuram

În căsuța de la țară în care trăiam!

Am crescut frumos acolo, suflete curate,

În căsuța noastă mică le aveam pe toate

Și lumină și credință dar și bunăstare

Acolo m-am făcut eu copilă mai mare.

Acum la apusul vieții gândul mai îmi zboară

La căsuța noastră mică, sfântă, de la țară.

În odaia văruită văd din când în când

La lumina lămpii, mică pe mama țestând.

    

    LA LUMINA LĂMPII MICĂ ~Teodora Dumitru

***

 

Îmi potrivesc ceasul după tine

Te rog să-ți faci timp pentru mine,

Ai putea să începi cu o secundă în fiecare zi,

O secundă în care să taci și tu, să tac și eu,

O secundă în care să mă privești tu, să te privesc și eu,

O secundă în care să respiri și tu, să respir și eu,

O secundă în care să uiți tu, să uit și eu,

Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Te rog să-ți faci timp pentru mine,

Poți continua cu două secunde,

O secundă în care să taci tu și o secundă să tac eu,

O secundă în care să mă privești tu și o secundă în care să te privesc eu,

O secundă în care să respiri tu și o secundă în care să respir eu

O secundă în care să uiți tu și o secundă în care să uit eu,

Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Te rog să-ți faci timp pentru mine,

Să-ți dai ceasul cu o secundă înapoi,

Ca mecanismele trupurilor noastre să se întâlnească la fix,

Nici cu o secundă mai devreme, nici cu una mai târziu

Într-o armonie perfectă a sutimilor de secundă și orgasm

A miimilor de secundă risipindu-se în fiecare picătură de sânge

Pentru că eu îmi potrivesc ceasul după tine.

Și-n definitiv nu cred că trebuie să-ți faci timp pentru mine

Când există atâta alchimie între noi, până la chimie,

Ce mai contează o secundă în care să taci și tu, să tac și eu,

O secundă în care să respiri tu și o secundă în care să respir și eu

Dacă pe același cadran al lumii și al timpului,

Istoria bing-bangului va consemna în cartea sa,

Avem același puls și aceeași oră

Ca două secunde într-o secundă,

Ca două ceasuri într-un ceas,

Pentru că eu îmi potrivesc viața după tine.

Marius Tucă

***

 

“Odihnește-te !!!❤️ 

Nu trebuie să realizezi totul, nu trebuie să fii o super mamă, o super soție, o super gospodină, o super profesionistă...

 Când corpul tău este obosit, puțini oameni își vor aminti cât de mult ai încercat să fii toate acestea într-o singură persoană. Așa că fă ceva timp pentru tine, fă ceea ce îți place, mergi la plimbare, mergi în parc, începe să mergi la sală, cumpără-ți niște haine, mergi la salonul de înfrumusețare, dormi, fii tu, ai grijă de tine, iubește pe tine însuți și fă-o exclusiv pentru tine.

 Să ai grijă de ceilalți este frumos, dar dacă nu ai grijă de tine cine o va face? Copiii cresc, soțul pleacă uneori, munca își va găsi întotdeauna un înlocuitor, casa se va murdări din nou, dar nu vei avea a doua șansă...”

Sursa: Carti de Ciocolata

Ce părere aveți voi despre pisici?

 

CE PĂRERE AVEȚI VOI DESPRE PISICI? ️

  „Majoritatea oamenilor cred că pisicile nu fac nimic, sunt leneșe și nu fac altceva decât să mănânce și să doarmă...

  Nu este asa!

  Știi care este misiunea unei pisici?

  Toate pisicile au puterea, în fiecare zi, de a elimina energia negativă acumulată în corpul nostru... de îndată ce adormim, ele absorb acea energie. Dacă în familie există mai mult de o persoană și o singură pisică, aceasta poate acumula o cantitate excesivă de negativitate prin absorbția energiei de la atât de mulți oameni... Când dorm, corpul pisicii eliberează negativitatea pe care ne-o ia.

  Dacă suntem prea stresați, s-ar putea să nu aibă suficient timp să elibereze toată acea energie negativă și astfel, ca urmare, se acumulează sub formă de grăsime, până când o pot elibera.

  Deci, se îngrașă și crezi că a fost hrana cu care le hrănii... sau pentru că nu se mișcă suficient... și adevărul este că nu se mișcă.

  Este frumos să ai mai mult de o pisică în casă, astfel încât greutatea să fie împărțită între ele.

  Ne protejează și pe timpul nopții, astfel încât să nu intre spirite nedorite în casa noastră sau în camera noastră în timp ce dormim... De aceea le place să doarmă în patul nostru.

  Și dacă ei cred că suntem bine, nu se vor culca cu noi.

  Dacă era ceva ciudat în jurul nostru, ei sar în patul nostru și ne protejează...

  Dacă o persoană vine la noi acasă, iar pisicile simt că acea persoană este acolo să ne facă rău sau că este rău, pisicile ne înconjoară pentru a ne „proteja”...

  Dacă nu ai pisici și o pisică fără stăpân vine în casa ta și o adoptă ca casă, este pentru că ai nevoie de o pisică în acel moment... Așa că pisica fără stăpân s-a oferit voluntar să te ajute.

  Mulțumește-i pisicii că ți-a ales casa pentru acel loc de muncă.

  Dacă ai alte pisici și nu poți ține pisica fără stăpân, găsește-i un loc.

  Pisica a venit dintr-un motiv necunoscut nouă la nivel fizic, iar în vise se poate vedea motivul apariției pisicii în acel moment.

  Poate exista o datorie, o anumită karmă pe care trebuie să o plătească... „Așa că nu te speria și nu speria pisica”.

  Ei bine, „el” va trebui să se întoarcă, într-un fel sau altul, pentru a-și îndeplini această obligație...

  Pisicile ne vindecă💚

Vasile Cotlet

***

 

***

 

Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că:

- Un ceas de 3000 € marchează același timp cu un ceas de 30 €.

- Un portofel de 300 EUR conține aceeași sumă ca și portofelul de 30 EUR.

- Singurătatea într-o casă de 70m2 sau 300m2 este aceeași.

Sper că într-o zi veti realiza că fericirea voastră interioară nu vine din lucrurile materiale ale lumii.

Nu contează dacă călătoriți la clasa întâi sau la economic; este același tarif dacă avionul cade.

Sper că îți dai seama că atunci când ai prieteni și frați și surori cu care să vorbești, să râzi și să cânți, este o adevărată fericire.

5 fapte incontestabile ale fericirii:

1- Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât ei să vadă valoarea lucrurilor și nu prețul lor.

2 - Mâncați mâncarea ca și cum ar fi medicamentul, altfel va trebui să vă luați medicamentul ca și cum ar fi mâncarea.

3 - Persoana care te iubește nu te va părăsi niciodată. Chiar dacă există 100 de motive să renunțe, va găsi un motiv pentru a rămâne.

4 - Există o mare diferență între a fi un om și a fi uman. Foarte puțini o înțeleg.

5 - Erai iubit când te-ai născut și vei fi iubit când vei muri. Între cele două depinde de tine.

Cei mai buni medici din lume sunt: lumina soarelui, odihna, exercițiul, dieta, încrederea în sine și... prietenii.

Păstrați-le în toate etapele vieții și bucurați-vă de o viață sănătoasă. E greu pentru o ființă umană - ea nu cere să se nască, ea nu poate trăi, iar ea nu vrea să moară!

Cel mai bun dar pe care-l poți da cuiva este timpul tău și trebuie întotdeauna să fie dat familiei sau unui bun prieten.

Faceți-va timp pentru a trimite acest mesaj cel puțin unui membru al familiei dvs. sau unui prieten!

Steve Jobs

***

 

APARENȚELE ÎNŞALĂ

Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.

- Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.

- Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.

- Aşteptăm – a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.

În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .

- Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca - i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse:

- Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.

- Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.

- Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.

Președintele a întors către ei privirea.

Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:

- O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!

Pentru o clipă femeia a tăcut.

Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.

Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:

- Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?

Soțul său acceptă.

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.

În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.

CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!