În ritmul inimilor noastre

 

În ritmul inimilor noastre

Simt glasul inimii cum te invocă

să mă privești în ochi, pentr-un minut,

sper că bătaia este reciprocă

și plină de iubire-n conținut.

Îți cântă inima în zori romanțe

sau îți recită versul pe de rost,

seara trăiește numai din speranțe

și pentru tine ține zilnic post.

Ascultă-mi ritmul inimii cum cere

inima ta, să-i dea măcar un semn

și să renunțe-o clipă la tăcere

călcând pentru iubire-orice consemn.

Mi-e dor de tine dintr-o altă viață,

mi-e dor și-acum, când te-am găsit aici

și inimile noastre parcă-nvață

să bată împreună fără frici

de întuneric, ploaie sau furtună,

să nu se teamă de necunoscut

și dacă împreun-or să compună

e ca și cum s-ar fi recunoscut.

versuri: Ioan Grigoraș

***

 

😳🍁 ¿CUANTO CONOCES DE MAYAPAN? ¿Sabías que fue la última gran capital del imperio Maya?

En las profundidades de la península de Yucatán, envuelta en el misterio y las sombras del tiempo, yace la antigua ciudad de Mayapán. Considerada la última gran capital de la civilización maya, este enigmático lugar se encuentra en una danza constante entre la historia y la leyenda, contando su historia a través de ruinas y susurros del pasado.

La fundación de Mayapán, atribuida al legendario Kukulcán en la segunda mitad del siglo XIII, marca el comienzo de una era donde esta ciudad amurallada emergió como el corazón palpitante de la cultura maya. Con aproximadamente 4,000 estructuras extendidas sobre 4 km², su diseño arquitectónico se inspiró en la majestuosidad de Chichén Itzá. El Castillo de Kukulcán, una pirámide escalonada que domina el paisaje, es testigo silencioso del esplendor y la ingeniería de una civilización que desafió al tiempo.

La historia de Mayapán es un tapiz tejido con hilos de poder, arte y misticismo. En su apogeo, albergaba alrededor de 12,000 habitantes, y su influencia se extendía por toda la península de Yucatán. La Liga de Mayapán, una confederación de caciques que incluía a Uxmal y Chichén Itzá, evidencia la complejidad política y social de la época. Sin embargo, fue la tensión y el conflicto, especialmente con los Itzáes de Chichén Itzá, lo que eventualmente llevó a su declive.

Los vestigios arqueológicos, aunque escasos debido a la reutilización de materiales de los edificios antiguos, narran historias de una ciudad que fue tanto un centro de poder como un crisol de culturas. Las pinturas murales, descubiertas en los restos de estructuras como la Sala de los Frescos, ofrecen una ventana a la vida cotidiana y las creencias de sus habitantes. Estas obras de arte no solo muestran la habilidad y la estética de los mayas, sino que también reflejan una fuerte conexión con el Altiplano Central de México.

La caída de Mayapán, alrededor de 1450 d.C., está envuelta en misterio y teorías. Algunos sugieren que fue una revuelta interna, posiblemente relacionada con el temor a los mercenarios aztecas, lo que llevó a su destrucción y abandono. Este evento marcó no solo el fin de una era en Mayapán, sino también un punto de inflexión crucial en la historia maya. Las crónicas posteriores, incluyendo las de Fray Diego de Landa, ofrecen relatos fragmentados pero fascinantes de su legado y su final.

Hoy, Mayapán se erige como un testimonio silencioso de un pasado glorioso, sus ruinas hablando de los ciclos de ascenso y caída que caracterizan la historia humana. Cada piedra, cada mural, cada edificio cuenta una historia, una que se entrelaza con el misticismo y la leyenda, invitando a los visitantes a desentrañar sus secretos y a contemplar la grandeza de una civilización que una vez dominó el mundo maya.

#mayapan #viajar #curiosidades #historias #viajes  #cubanosporelmundo #cubanos #uncubanoporelmundo

***

 

En la antigua Grecia, las diferencias de edad en el matrimonio eran más que una simple curiosidad: eran la norma. Tomemos, por ejemplo, la unión de Sócrates, el filósofo más célebre de Atenas, con su joven esposa, Xantipa. Con posiblemente hasta 50 años separándolos, esta pareja desafió más que solo el paso del tiempo.

Xantipa, conocida por su temperamento ardiente, era todo menos una esposa sumisa. Sin embargo, lejos de ser un obstáculo, Sócrates veía en su carácter un campo de pruebas para su paciencia y sabiduría. Creía firmemente que enfrentarse a los retos diarios que Xantipa le presentaba era una manera de cultivar y practicar la virtud, enseñando por ejemplo cómo la adversidad puede ser un maestro en sí misma.

Para Sócrates, la convivencia con Xantipa no era una prueba de tolerancia, sino una oportunidad de oro para pulir sus habilidades dialécticas y su fortaleza moral. Su matrimonio se convirtió en una lección viviente de cómo la verdadera sabiduría se forja en el crisol de la vida cotidiana.

Fabulă

 

Cu mult timp în urmă, în regnul animal, o oaie 🐑 a văzut un leu 🦁 plângând într-o cușcă. 

Leul a implorat oaia să-l salveze, făgăduindu-i că nu o va mânca, dar oaia a refuzat. După multă convingere, oaia a deschis cușca leului.

Leului îi era foarte foame, căci era în cușcă de zile bune fără mâncare. A apucat repede oaia ca să o mănânce, dar oaia i-a amintit de promisiunea lui. Încă se certau când au trecut alte animale și au încercat să afle ce s-a întâmplat. Leul și oaia și-au spus fiecare partea din poveste, dar de frică și pentru a câștiga favoarea leului, toate animalele s-au alăturat leului, cu excepția țestoasei care pretindea că nu înțelege întregul scenariu.

Țestoasa🐢 îi cere apoi leului să-i arate unde era înainte ca oile să-l salveze. Îl întreabă din nou: "Erai înăuntru sau afară când a venit oaia? Leul spune că era înăuntru. Țestoasa zice din nou: "ok, intră, să vedem dacă e greu înăuntru." Leul a intrat, iar țestoasa l-a blocat 🔐 din nou în cușcă.

Uimite, celelalte animale au întrebat-o pe țestoasă „de ce”, iar aceasta a răspuns:

 „dacă îi dăm voie să mănânce azi oaia, mâine îi va fi din nou foame și nu știm cine va fi următorul dintre noi care va fi mâncat mâine”.

Morala acestei povești.

Nu susține răul azi pentru că nu te afectează direct, mâine poate fi rândul tău.

My Lady in gray

 My lady in gray

De la o vreme nopțile mi-s pline

de chipul tău și nu mă pot opri

să te visez, iubito, lângă mine,

ca pe-o naiadă din povești, în gri.

Mă fascinezi cu trupul tău de zee, 

iar când pășești pe tocuri prin atriu,

și mai suav, dar și ca o maree, 

sunt incitat, noapte și zi, să-ți scriu.

Te-aș implora să vii aici din basmul

unde trăiești, iar dacă n-ai să poți,

te rog, să nu-mi știrbești entuziasmul…

Să-mi spui numai că într-o zi mă scoți

din lumea asta tristă și banală

în care pot de dorul tău muri.

Simt că iubirea ta-mi este vitală,

frumoasă Doamnă, îmbrăcată-n gri!

versuri: Ioan Grigoraș

***

 

ALBERT EINSTEIN...

"Nu am ajuns la înțelegerea legilor fundamentale ale universului prin intermediul minții mele raționale."

"În ceea ce privește materia, ne-am înșelat cu toții. Ceea ce am numit materie este energie, a cărei vibrație a fost coborâtă în așa fel încât să fie perceptibilă pentru simțuri. Materia este spiritul redus la punctul de vizibilitate. Nu există materie."

"Timpul și spațiul nu sunt condiții în care trăim, ci moduri prin care gândim. 

Conceptele fizice sunt creații libere ale minții umane și nu sunt, oricât ar părea, determinate de lumea exterioară."

"Timpul nu există - noi l-am inventat. Timpul este ceea ce spune ceasul. Distincția dintre trecut, prezent și viitor este doar o iluzie încăpățânată și persistentă."

"Mă gândesc de 99 de ori și nu găsesc nimic. Mă opresc din gândit, înot în tăcere, iar adevărul vine la mine."

"Intelectul are puțin de făcut pe drumul spre descoperire. Se produce un salt în conștiință, numiți-o intuiție sau cum vreți, soluția vine la voi și nu știți cum sau de ce."

"O ființă umană se trăiește pe sine, gândurile și sentimentele sale ca pe ceva separat de restul, un fel de iluzie optică a conștiinței. Această iluzie este un fel de închisoare pentru noi, limitându-ne la dorințele noastre personale și la afecțiunea pentru câteva persoane mai apropiate de noi. Sarcina noastră trebuie să fie aceea de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului nostru de compasiune pentru a cuprinde toate creaturile vii și întreaga natură în frumusețea ei."

"Separarea noastră unii de alții este o iluzie optică."

"Când ceva vibrează, electronii din întregul univers rezonează cu el. Totul este conectat. Cea mai mare tragedie a existenței umane este iluzia separării."

"Realitatea este doar o iluzie, deși una foarte persistentă."

"Suntem suflete îmbrăcate în veșminte biochimice sacre, iar corpurile noastre sunt instrumentele prin care sufletele noastre își cântă muzica."

"Când examinezi viețile celor mai influenți oameni care au pășit vreodată printre noi, descoperi un fir care îi străbate pe toți. Ei au fost aliniați mai întâi cu natura lor spirituală și abia apoi cu sinele lor fizic."

"Adevărata valoare a unei ființe umane poate fi găsită în măsura în care a atins eliberarea de sine."

"Anticii știau ceva, ceea ce noi se pare că am uitat."

"Cu cât învăț mai multe despre fizică, cu atât mai mult sunt atras de metafizică."

"Un lucru am învățat într-o viață îndelungată: că toată știința noastră, măsurată în raport cu realitatea, este primitivă și copilăroasă. Încă nu cunoaștem nici măcar o miime de procent din ceea ce ne-a dezvăluit natura. Este foarte posibil ca în spatele percepției simțurilor noastre să se ascundă lumi de care noi nu suntem conștienți."

"Eu nu sunt ateu. Problema implicată este prea vastă pentru mințile noastre limitate. Ne aflăm în poziția unui copil mic care intră într-o bibliotecă imensă, plină de cărți în multe limbi. Copilul știe că cineva trebuie să fi scris acele cărți."

"Ideea comună că sunt ateu se bazează pe o mare greșeală. Oricine interpretează astfel teoriile mele științifice, nu le-a înțeles."

"Totul este determinat, fiecare început și sfârșit, de forțe asupra cărora nu avem control. Este determinat atât pentru insectă, cât și pentru stea. Ființe umane, legume sau praf cosmic, cu toții dansăm pe o melodie misterioasă, intonată în depărtare de un cimpoi invizibil."

"Religia viitorului va fi o religie cosmică. Ea va transcende un Dumnezeu personal și va evita dogmele și teologia."

"Energia nu poate fi creată sau distrusă, ea poate fi doar schimbată dintr-o formă în alta."

"Totul este energie și asta este tot ce există. Potrivește frecvența realității pe care o dorești și nu vei putea decât să obții acea realitate. Nu poate fi altfel. Aceasta nu este filozofie. Aceasta este fizică."

"Sunt fericit pentru că nu vreau nimic de la nimeni. Nu-mi pasă de bani. Decorațiile, titlurile sau distincțiile nu înseamnă nimic pentru mine. Nu tânjesc după laude. Nu revendic merite pentru nimic. Un om fericit este prea mulțumit de prezent pentru a se gândi prea mult la viitor."

RESPECT!!!

A fost cândva...

 

A fost cândva… când în clasele primare nu auzeai decât vocea Învățătorului. Vocile noastre se auzeau în pauze sau după ore… când ne jucam, pentru că aveam timp și să ne jucăm…,, cu cheia la gât”.

A fost cândva… atunci când clasele V-VIII însemnau pregătirea pentru Treapta I care era, de fapt, intrarea la liceu. Pe atunci, niciunul dintre noi nu auzisem de cuvântul,, meditații”. Totul se învăța în clasă și chiar se învăța! … și uite așa rămânea timp să ne și jucăm…, cu cheia la gât”.

A fost cândva… când, după ce tremuram de emoții la Treapta I, intram la liceu, iar clasele  a IX-a și a X-a erau, cumva, mai relaxante, dar primeam informații și despre ce înseamnă o viitoare meserie. Și cu toate că Treapta a II-a bătea la ușă, rămânea timp și pentru filme, plimbări sau excursii… de data aceasta,, cu cheia in buzunar”, pentru că deja eram mari.

A fost cândva… când clasele a XI-a și a XII-a însemnau pregătirea pentru a intra la facultate. Pe nimeni nu interesa Bacalaureatul și nu pentru că nu ar fi contat, dar nimeni nu își imagina că nu l-ar fi luat… pentru că eram pregătiți. 

Abia atunci, prin clasa a XII-a, unii dintre noi mai făceam pregătire suplimentară, dar era pe final de clasă și în apropierea admiterii la facultate. Și cu toate acestea, aveam timp pentru prieteni, aveam timp pentru noi… iar cheia era tot în buzunar.

A fost cândva...