În week-end-ul 3-5 mai a.c., comunitatea SuperBlog s-a reunit la
Neptun pentru Gala Spring SuperBlog 2019, un prilej special, ce a marcat
a 18-a ediție a competiției noastre și, totodată, a 18-a Gală. Adică un
fel de majorat SuperBlog Ce a fost special? Oamenii, programul, emoțiile, bucuria, distracția, amintirile – incomensurabile! Hotelul Miorița din Neptunși-a
îmbrățișat din start cu entuziasm rolul de gazdă și a făcut un
super-efort, accelerând ritmul renovărilor astfel încât să deschidă
sezonul cu o lună mai devreme decât era preconizat, special pentru a
găzdui evenimentul nostru. În ciuda provocărilor, a termenului strâns și
a amplorii proiectului (hotelul are 360 de camere, iar primul finalizat
a fost tronsonul rezervat pentru noi), am găsit spații renovate cu
gust, cu mobilier nou, un look proaspăt și îmbietor, piscina modernizată
și spațiu verde, precum și oameni amabili, gata să ne servească oricând
cu zâmbetul pe buze – un adevărat etalon de ospitalitate pe litoralul
românesc.
Pe lângă serviciile de cazare, gazda ne-a oferit și toate mesele de
pe durata șederii noastre, ba chiar ne-a pregătit un program special
pentru a le asigura un week-end plăcut superbloggerilor sosiți din
diverse zone ale țării. Ce program? Aflați din cele ce urmează:
La cina de vineri seara ne-am (re)găsit în restaurantul și pe terasa
hotelului, am cunoscut bloggerii la prima participare și revăzut
“veteranii”, ne-am pierdut în îmbrățișări și povești, ca niste prieteni
care nu s-au întâlnit de mult. Deh, avem doar două Gale pe an
Sâmbătă dimineața, după un mic dejun copios, am pornit spre Mangalia pentru turul ghidat oferit de Direcția Cultură și Sport Mangalia. Am început cu Muzeul de Arheologie Callatis, unde ghizii ne-au introdus cu pasiune în istoria orașului – pe cât de bogată, pe atât de puțin cunoscută publicului larg.
Deschis în 1959, muzeul se află pe fosta zonă funerară a cetății
Callatis și păstrează vestigii din perioadele neolitică, greacă, romană
și romano-bizantină. Exponatele includ coloane, capiteluri, obiecte
ceramice, amfore, opaițe, statuete de tip Tanagra, vase din sticlă,
stele funerare, inscripții, podoabe și bijuterii, monede, ustensile etc.
Cel mai valoros exponat este mormântul cu papirus ce datează din
secolul al IV-lea I. Hr., papirusul scris în limba greacă fiind cel mai
vechi document descoperit pe teritoriul țării noastre. Vara, Muzeul de
Istorie si Arheologie din Mangalia vă așteaptă zilnic între orele 08.30 –
19.30, iar în extrasezon, până la 16.30.
După poza de grup, ne-am continuat periplul prin oraș, descoperind
zidul de apărare al cetății Callatis și Necropola Romano-Bizantină din
incinta hotelului “New Belvedere”, aflat la capătul falezei. Vremea
caldă ne-a îmbiat la plimbare, așa că am zăbovit puțin din loc în loc.
Turul s-a încheiat la Moscheea Esmahan Sultan, cel mai vechi lăcaș de
cult musulman din România, ridicat în anul 1575. Pe final, imamul
tocmai chema credincioșii la rugăciune. Nu puteam pleca însă din
Mangalia fără să degustăm bunătățile locale: un delicios șuberek
(plăcintă tătărească, umplută cu carne), ayran și bragă.
Seara, ne aștepta pe toți Gala SuperBlog – acel
cocktail de emoții, aplauze, surprize, distracție, premii, analize și
promisiuni pentru rezultate mai bune. Tema acestui eveniment a fost
strategia: i-am invitat pe participanți să reflecteze la ce-ți doresc pe
termen lung și ce pot face, printr-un plan clar și acțiuni concrete,
pentru a-și atinge scopurile.
Începând cu gazdele noastre, surorile Anamaria și Georgiana Nedelcu,
managerii hotelului și restaurantului Miorița, au luat cuvântul, pe
rând, toți cei prezenți, de la concurenții Spring SuperBlog 2019, până
la sponsorii și partenerii care au susținut competiția. Astfel, ne-au
fost alături superbloggerii Alexandra Enache, Almona Țilea, Andreea
Lazăr, Andrei Neagu, Cătălina Cucu, Cătălina Popa, Constantin
Târnoveanu, Corina Podocea, Cristian Berbece, Cristian Hatschner, Dana –
Maria Jugăurs, Emil Călinescu, Enikő – Beatrice Kovacs, Georgiana Albu,
Ioana Vlad, Irninis Miricioiu, Larisa – Maria Mustață, Lilia Toma,
Mădălina Sultan, Mihaela Dobre, Nucu Morar, Oana Pană, Otilia Dima, Radu
Țuglea, Raluca Filimon, Ramona Badea, Ramona Gheorghe, Roxana
Trandafir, partenerii Cristina Lincu, Ioana Marinescu, Dana Afrăsinei,
Daniel Botea, Bogdan Dărădan. Sponsorii competiției și-au trimis, de
asemenea, reprezentanți: Raluca Hatmanu – director de marketing și
comunicare al agenției de turism Christian Tour, Bianca Ghiță – director
de vânzări al Casei de Comenzi Vindem-Ieftin.ro, Georgiana Mihăilă –
juriul Smart Diet Experience și Raluca Gabriela Cincu – prezentă cu
multiple roluri, inclusiv cel de reprezentant pentru Anunțul Telefonic
și Sidonia.ro (vedeți mai jos, în înregistrarea video :).
Ocupantele podiumului, Cătălina Popa (clasată pe locul al treilea), Irninis Miricioiu (locul secund) și Mădălina Sultan (locul I) au avut discursuri emoționante și inspiraționale, semn că își găsesc perfect cuvintele și în public, nu doar pe blog. De la stânga la dreapta: Cătălina Popa, Mădălina Sultan, Irninis Miricioiu Credit foto: Andrei NeaguFlorăria Povestea Florilor / Janette Garden Decor din Mangalia le-a oferit niște aranjamente florale spectaculoase. Îi foarte mulțumim!
Mădălina și-a primit trofeul binemeritat și ne-a relatat cum și-a urmat, pas cu pas, planul de a câștiga competiția SuperBlog.
Per total, am trăit o atmosferă senzațională, plină de emoție,
spontaneitate și umor – avem dovada în înregistrarea video a
evenimentului:
Până la următoarea revedere, ne consolăm cu o amintire dragă, tradiționala fotografie de grup:
După Gală, am avut parte de programul special pregătit de echipa inimoasă de la hotel Miorița și de partenerii locali:
Membrii ansamblului Zestrea Callatiana ne-au încântat cu dansuri pe acorduri dobrogene, la fel de diverse precum însăși comunitatea locală.
Înființată în martie 2018, Asociația Cultural-Educativă “Zestrea Callatiană”
cuprinde Ansamblul folcloric “Zestrea”, ce numără 100 de membri, adulţi
şi copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 75 ani, organizați în diverse
grupe de vârstă, precum și trupa „Şatra” cu 25 de membri, cu vârste de
la 6 la 40 de ani. Asociația își propune să cultive interesul publicului
pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale, în spiritul
obiceiurilor şi tradițiilor populare, prin acţiuni sociale, culturale şi
sportive. Și la ce program bogat are pe toată durata anului, nici nu ne
îndoim că va avea un impact pe măsură și o istorie îndelungată și
fructuoasă. Le mulțumim tuturor dansatorilor pentru programul deosebit
pe care ni l-au oferit și le dorim mult succes în continuare!
Apoi au defilat încântătoarele modele care ne-au prezentat cele mai noi creații Blizzard Fashion, sub îndrumarea Aidei Ciortan – reprezentantul, sufletul și “motorul” casei de modă.
După o cină delicioasă, cu bunătăți de tot felul, pregătite de
bucătarul restaurantului “Miorița”, ne-am încins la dans pe ritmurile
lui DJ Andreas până noaptea, târziu.
A venit și mult-așteptatul moment dulce al serii: tortul aniversar SuperBlog. Mare și delicios, cum se cuvine la orice majorat
Duminică dimineața, după micul-dejun, ne-am lăsat purtați de adrenalină către Parc Aventura Paradis Land
din Neptun. Echipajul ne-a oferit pe îndelete instrucțiunile necesare
și apoi am încercat diverse trasee – fiecare după cum s-a încumetat.
Indiferent de abilități însă, distracția a fost garantată, iar concluzia
clară: superbloggerii sunt ambițioși și descurcăreți și la provocările
offline. Mulțumim mult echipei Parc Aventura Paradis Land pentru
primire. După cum se vede, ne-am distrat grozav
Per total, a fost una dintre cele mai frumoase Gale de până acum și
cu siguranță cel mai complex eveniment SuperBlog, implicând peste 150 de
persoane (incluzând oaspeții, echipa hotelului, partenerii locali,
dansatorii din ansamblul folcloric, organizatorii și personalul auxiliar
etc.) A fost a 18-a Gală și cel mai complex eveniment SuperBlog din
istoria sa de 11 ani. Mulțumim tuturor!
Mai multe imagini vă invităm să descoperiți pe pagina Facebook SuperBlog.
Din câte am citit în articolele de final ale participanților, se pare că mulți ar fi cerut un bis Ne bucurăm că v-a plăcut și promitem să repetăm experiența. Pregătirile pentru ediția de toamna au început deja Să ne regăsim cu bine!
S-au mai consemnat impresii despre eveniment în următoarele articole:
Drag cititor,
Că ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, durerea este la fel de mare.
Am dreptate?
Dacă n-am, înseamnă că sunt extraterestră, căci eu așa simt.
De
îți sângerează inima pentru o persoană care a plecat din viața ta – cu
sau fără voia ta – să știi că, într-o zi, durerea va dispărea. Aici mă
refer, în special, la o despărțire amoroasă. Despre cum se uită o
persoană care a trecut la cele veșnice, voi scrie în viitor.
Știu
că ți se pare imposibil acum să uiți, ba chiar te-ai și supărat că mi-am
permis să spun așa ceva, dar este adevărat. Mărturie fac comentariile
de la unul dintre cele mai populare materiale pe care le-am scris
vreodată pe https://eumerit.blogspot.com,
dar și experiențele apropiaților mei și ale mele. Căci, crezi sau nu
crezi, am iubit și eu la viața mea și nu numai că am uitat, dar acum râd
cu hohote la cum mă dădeam în anul morții, gândind că n-am să mi-l pot
scoate din minte niciodată.
Și asta este normal, căci chiar dacă
am avut o relație de scurtă durată cu cineva, ne-am obișnuit să vedem
acea persoană, să o strângem în brațe, să o mângâiem, să-i scriem mesaje
amoroase etc.
Ne pare rău și suferim și pentru persoane cu care
nu eram deloc compatibile. Ba chiar suferim și pentru cei care ne-au
rănit mereu din fel de fel de motive. Nu mai spun că sunt oameni care
suferă extraordinar și după ce au pierdut o persoană care a trădat și cu
capra vecinului. Așa suntem noi, unii oameni, mai iubitori – sau mai
iubăreți. Unii dintre noi se „leagă” mult, inconștient, de cine nu
trebuie și apoi suferă.
Că suferim este firesc, că regretăm este la fel de firesc, dar deosebit de destructiv.
Dacă
o relație s-a terminat, au fost, sunt sigură, nenumărate motive. S-au
adunat prea multe și-ntr-o zi: „boom!” A explodat și s-a produs ruptura.
Dar asta-i teorie și nu te interesează. Poate.
Hai să nu te țin pe
jar și să-ți dau ceea ce ai nevoie și anume, câteva sfaturi practice pe
care să le pui în aplicare imediat. Asta dacă chiar vrei să uiți pe
cineva și să mergi mai departe.
Te avertizez că aceste povețe sunt
pentru luptători și nu pentru cei ce se complac în durere și-ajung la
bătrânețe dându-și seama că și-au irosit viața întreagă, plângând după
cineva care a uitat de ei de 40 de ani.
Elimină-i numărul de
telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n
bară. Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri
pierdute, apeluri efectuate etc. Elimină-l de tot și de peste tot, că să
poţi ţine piept tentației de a-i scrie sau de a-l suna.
Elimină-l/o
din lista de prieteni (mă refer la rețelele de socializare) sau, dacă
nu vrei să ştie asta, dă-i ignor, pur şi simplu, ca să nu vezi ce
postează şi cui îi dă „like”. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe
pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prostește acum”. Dacă ești
masochist – adică îți place să suferi – o vei face (am făcut-o şi eu de
câteva ori, m-am lecuit), dar dacă vrei să treci mai departe, vei
asculta de povețele mele probate pe pielea oamenilor și a mea. Doar și
eu îs om.
„Am iubit o dată? Voi iubi din nou! Nu vreau să mă
mai simt mizerabil. N-am întâlnit pe nimeni care să merite asta!” Așa
trebuie să spunem.
Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi
amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poți dona
la un Caritas sau cuiva care are nevoie.
Fă o listă cu toate
defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau
din sărite la el/ea. Scrie-le pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi
exact despre ce vorbești. Nu ajunge numai să te gândești la aceste
lucruri, trebuie să le scrii şi să le citeşti, ori de câte ori simți că
te apucă dorul de el/ea.
Când îţi vine-n minte o situație în
care te-ai simțit bine cu el/ea, imediat gândește-te la o situație în
care te-a făcut să plângi.
— Nu există?!
Ia mai gândește-te niţel.
Fii onest cu tine însuți în primul rând. Nu mai are rost să te minți. S-a terminat.
Seara,
cel mai adesea, vine dorul şi melancolia… Nu te lăsa, ia foia de hârtie
cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citește rând cu rând cu
voce tare, dacă eşti singur în cameră (în casă) – dacă nu, e bine şi-n
gând. Dăruiește-ți câteva minute să-ţi amintești exact durerea ce ţi-a
provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – plânge, îţi
va face bine. Lacrimile îți vor curăța ochii.
Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunțe numele. Asta dacă se poate.
—
Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu fostul tău iubit
(de ex.), să nu pronunțe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea. Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
Nu intra în localurile, nu te duce în locurile în care există riscul să-o/l întâlnești.
Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. Orice, numai să nu te gândeşti la el/ea.
Bine,
asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai
ştiu eu ce chestii extreme, ilegale și imorale (sau care îngrașă – zice
Murphy).
Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage
perdelele şi nu-ţi plânge de milă… Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi
şi pe altcineva. E legea naturii.
Ştiu că acum aceste
cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi
pentru cine nu merită (poate), vei lua măsuri.
Să stai să te gândești la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţine-n braţe… este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă.
Timpul
vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care nu vor să
lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă timp timpului şi poate nu le
vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. Însă asta numai dacă vrei
cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângă, decât să lupte. Dacă-ţi
place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine… atunci stai tolănit şi
plânge… Că tare bine mai e. Nu?!
Nu!
Nu e bine să stai și să
plângi la nesfârșit după ce ai vărsat laptele. Trebuie să accepți și să
mergi mai departe. Că toți facem așa ceva.
Mă-ntorc la
seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă
tine, imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după
caz) care „se dau” la tine. Gândește-te intens la acest lucru,
vizualizează scena, şi vezi s-adormi cu oameni frumoși și iubitori în
gând!
Dimineața, străduiește-te să-ţi organizezi ziua bine, nu
să te trezești cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te
smiorcăi dimineața, nu-i timp! Îţi poţi permite asta seara (nu noaptea,
că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu
mergi la şcoală sau serviciu. Căci, repet, plânsul face bine minții și
curăță ochii. Dar tot ce-i mult, strică.
În concluzie, să
uiți este simplu, dar nu e ușor. Procesul este deosebit de lung și
obositor, dar îți lasă liberă inima să poată iubi din nou.
Să spui
și să gândești: „tu nu știi… e ușor să vorbești… eu îl iubesc” și
infinite alte scuze, sunt din încăpățânare. Citește comentariile pe care
le-am menționat mai devreme.
Toți am trecut prin asta, chiar de
mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt,
dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindecă. Rămân cicatrici, clar,
dar nu poți să stai sa te uiți la o cicatrice la
infinit și să plângi, amintindu-ți cum ți-ai făcut-o.
Mergi înainte și trăiește fiecare clipă. Bucură-te de ce ai. Uită-te în
jur, sunt milioane, miliarde de oameni singuri și suferinzi. Și zilele
tot trec.
Obișnuiesc să gândesc că tot ce are un început, are și
un sfârșit. Iar asta-i valabil în toate cazurile, fericite sau
nefericite.
Pentru un alt material pe această temă, la fel de instructiv (zic cititorii mei) apasă aici: cumsauitipecineva.blogspot.ro.
Oricum
ar fi, am ajuns la concluzia ca oricât de mult ar durea o
despărțire este mai bine să fi iubit și pierdut, decât să nu fi iubit
deloc/(niciodată).
„Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all.” – a spus Alfred, Lord Tennyson
— Îţi vine să urli?!
Du-te-n pădure, bre, ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereți. Îl crapi şi la ce bun?
— Vrei să dai cu pumnii? Dă, bre, dă, dacă chiar nu poți să te abții. Dar dă în ceva moale. O pernă de exemplu. Sau două. Perne.
Cunosc
pe cineva care şi-a rupt două degete şi acu’ îi vine să-şi dea palme-n
faţă… . „Grab a Snickers” mai degrabă! Un kilogram în plus e mai bun
decât să te torturezi pentru cineva care nu te vrea sau care nu te
merită.
Ca tine nu e nimeni si ai să găsești pe cineva mai bun!
Ori nu?
Dacă nu, înseamnă că trebuie să te modelezi. Dar despre asta într-un material viitor.
Baftă multă!
Dacă ai apreciat și vrei să afli mai multe te aștept pe bloguri și pe rețelele de socializare:
Bine v-am regăsit, superbloggeri! S-a încheiat și cea de-a 18-a ediție SuperBlog, așadar vă prezentăm mai jos clasamentul final Spring SuperBlog 2019.
Vă mulțumim că ați petrecut primăvara alături de noi și că ne-ați
oferit din timpul și energia voastră pentru articolele pe teme
SuperBlog. Vă felicităm pe toți și vă dorim succes în toate proiectele!
Suntem convinși că antrenamentul la scris și experiența acumulată în
competiție vă vor ajuta să răspundeți cu brio oricărei provocări (de
blogging și nu numai)
Iar dacă vreți să reveniți în arena SuperBlog, pentru mai multe
premii și adrenalină pe măsură, vă anunțăm că înscrierile în ediția de
toamnă încep la 1 septembrie, conform tradiției (vă puteți abona la
newsletter pentru a primi vești în acest sens).
Între timp, abia așteptăm să petrecem împreună week-end-ul 3-5 mai, la Gala Spring SuperBlog 2019, găzduită de Hotel Miorița Neptun. Premiile vor pleca degrabă spre câștigători. Pe curând!
În clasamentul de mai jos, cei 50 de finaliști ai competiției sunt marcați cu bold.
Bine v-am regăsit!
Cum a trecut și termenul ultimei probe, deja ne gândim la Gala
SuperBlog care se apropie, prilej să ne (re)cunoaștem și să ne distrăm
și offline
Dragi superbloggeri, sponsori și parteneri ai competiției,
Vă invităm să petrecem împreună un week-end special, între 3-5 mai 2019, la Hotel Miorița Neptun. Vineri, 3 mai, spargem gheața cu socializare offline. Sâmbătă, 4 mai, de la ora 11:00, Direcţia Cultură şi Sport Mangalia ne oferă un tur ghidat al orașului. Începând cu ora 18:00, îi cunoaștem și aplaudăm pe laureații competiției, la Gala de premiere Spring SuperBlog 2019. Blizzard Fashion susține o prezentare de modă, iar Asociația Cultural-Educativă “Zestrea Callatiană” ne oferă un program artistic la cina festivă. Apoi, încingem distracția la Party SuperBlog, alături de DJ Andreas. Partener: Florăria Povestea florilor / Janette Garden Decor Duminică, 5 mai, după micul-dejun, vă așteaptă cu porțile deschise Parc Aventura Paradis Landdin Neptun. Hotelul Miorița, sponsor al competiţiei, ne oferă
gratuit găzduire pentru nopțile de 3 și 4 mai, în ordinea confirmărilor
și în limita locurilor disponibile. Check-in – de la ora 12, check-out – până la ora 12.
Invitația se adresează tuturor participanților la SuperBlog,
sponsorilor, partenerilor media și bloggerilor parteneri ai competiției.
Așteptăm confirmările voastre până la 26 aprilie a.c., la adresa claudia.patrascu@swissplan.biz. Accesul este permis numai pe baza confirmărilor prealabile.
Vă rugăm să ne confirmați participarea explicit pentru turul ghidat
în Mangalia, Gală & Party SuperBlog și Parc Aventura Paradis Land,
să vă menţionaţi numele şi blogul participant și să precizați dacă
veniți însoțiți.
Ulterior, așteptăm articolele voastre cu feedback despre eveniment și/sau competiție până la data de 31 mai 2019, vă rugăm.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu drag! Pe curând!
Se spune uneori că am venit pe lume ca să căpătăm experiență, să învățăm o lecție (sau poate mai multe!) și să transmitem mai mult sau mai puțin din experienșa noastră și altora. Nu rareori experiența căpătată este exact ceea ce ne-am dorit să învățăm, să primim, să experimentăm. Dar tot așa se spune că niciodată nu primim mai mult decât putem duce. Și totul curge ca o poveste obișnuită scrisă pe un blog neobișnuit, așa cum ar fi blogul Dodo Pizza ce descrie conceptul unei pizzerii neobișnuite.
În urmă cu mai mulți ani am trăit o experiență de viață mai puțin plăcută, pe care nu mi-aș fi dorit-o nici în acel moment și nici într-un alt moment al vieții, oricare ar fi fost acela. Într-adevăr, am ales să deprind și să profesez o meserie extrem de frumoasă, de nobilă, dar și extrem de dificilă atât ca și învățare cât și ca practicare. Și în plus extrem de solicitantă. Și mi-am asumat din plin acest lucru. După terminarea studiilor, în momentul în care a trebuit să hotărăsc să îmi aleg un loc de muncă și un domeniu de activitate în care să îmi practic meseria și să folosesc cunoștințele și deprinderile dobândite, am ales să încerc șă ocup primul post liber scos la concurs. Și iarăși mi-am asumat acest lucru. Chiar dacă momentan mi-aș fi dorit, poate, ceva mai mult din punct de vedere profesional, am considerat că pentru moment trebuia în primul rând să muncesc și mai apoi să văd cum pot avansa în activitatea profesională, avansare ce necesita ceva mai mult timp pentru a fi realizată.
Din păcate, viața nu îți oferă doar ceea ce îți dorești, ci te solicită și destul de mult peste ceea ce îți dorești și în direcții pe care nici nu le-ai fi bănuit că există și că vei fi împins tocmai tu pe acele căi de viață. Poate tocmai de aceea și, în plus, și pentru că nu doream să mă fac de râs și de rușine, am tras tare pentru a nu face greșeli, pentru a nu lăsa lucrurile nefăcute și a nu primi critici și reproșuri ce ar fi putut să nu-și aibă locul în viața mea; era ca și cum ar fi fost o chestiune de onoare și demnitate personală faptul că trebuia să fac față provocărilor vieții profesionale și personale deopotrivă fără să fiu văzută ca un om neserios, care nu se tine de treabă și de promisiunile spuse direct sau subînțelese.
Faptul că începea să îmi placă ceea ce făceam m-a determinat să îmi împing activitatea dincolo de limitele pe care le știusem până atunci și să văd cât de departe pot să îmi împing limitele propriului organism. Și cum viața îți mai oferă și lucruri neașteptate, inevitabile, pe care trebuie să încerci să le accepți și să treci peste ele cu demnitate, acestea constituie provocări suplimentare ce solicită în plus organismul, consumându-i energia. Ca atare, la un moment dat, inevitabilul s-a produs și am clacat lamentabil. Eram epuizată de energie, căci împinsesem prea tare limitele dintr-o dată, fără să calculez bine ritmul în care trebuia să-mi desfășor activitatea. Astfel organismul epuizat era suprasolicitat, obligat să își desfăsoare activitatea în toate direcțiile, deși era evident că nu aveam energie suficientă uneori nici măcar să mă țin pe picioare, să țin ochii deschiși și mintea în funcțiune.
Luni întregi care, la un moment dat, se transformau în ani, încercam să înțeleg de ce nu mai aveam puterea să alerg prin viață la fel de mult și de repede ca înainte. Începeam să conștientizez că organismul își pierdea abilitățile rând pe rând. Începeau să apară frustrările prin faptul că aveam senzația că în orice moment puteam claca și mai mult. Așa că am început să intru în acțiune. Am învățat că nu este o rușine să ceri ajutorul celor din jur, că trebuie încetul cu încetul să înveți să trăiești viața după alte planuri, după alt ritm, să reconsideri prioritățile.
Am încercat să gust altfel din viață, părticică cu părticică, așa cum ai savura cel mai delicios desert. Să încerc să recuperez tot ceea ce pierdusem atâția ani de zile, să înlătur senzația de cruntă frustrare determinată de faptul că incepeam să mă consider aproape neputincioasă în unele privințe. Și mi-am promis la un moment dat că trebuie să dovedesc că pot să nu mă consider dependentă de ajutorul celor din jurul meu, că pot să fac cât mai multe din lucrurile care odinioară nu îmi produseseră probleme. Și lucrul cel mai important pe care trebuia să învăț să-l fac era să spun NU atunci când simțeam că nu era necesar să fac lucruri ce mi-ar fi putut produce probleme, ce m-ar fi solicitat mai mult decât era necesar și m-ar fi readus la incapacitatea de a încerca să redevin independentă. să prepar propria mea viață ca pe cel mai delicios și pufos aluat din ingrediente de calitate pe care trebuia să le am permanent la îndemână.
Am început să îmi trăiesc viața așa cum ai mânca dintr-o pizza delicioasă: bucățică cu bucățică, savurând fiecare înghițitură și încercând să furnizezi organismului toate principiile nutriționale din hrană ca și toată cantitatea de energie ce poate fi furnizată de aceasta. Și am încercat să îmi promit mie însămi că îmi voi oferi la timp tot ceea ce aș fi avut nevoie la un moment dat. Era ca și cum, în cazul în care nu aș fi primit la timp ceea ce aș fi cerut de la viață și de la mine însămi, ar fi trebuit să îmi acord un supliment substanțial din acel ceva pe care nu l-aș fi primit la momentul potrivit, fie că ar fi fost vorba de hrană, odihnă sau delectarea cu măcar unul dintre hobbyurile mele. Era ca și cum aș fi încercat
Nu știu cât de mult și de bine voi reuși să mă țin de promisiunea făcută. Sper să reușesc, dar dacă nu se va întâmpla total acest lucru, sper să-mi țin sub control rateurile.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Ce a fost special? Oamenii, programul, emoțiile, bucuria, distracția, amintirile – incomensurabile!
Pe curând!
