Casa visurilor mele

Uneori as vrea sa ma rup cu totul de lumea asta tumultuoasa. Sa am o casa nu neaparat mare, doar mica si cocheta, dar undeva izolata in mijlocul naturii, in care sa ma refugiez si sa imi pot duce viata asa cum simt si cum mi-ar prinde bine. Dar cum acest lucru nu se poate, e buna si o casa in mijlocul orasului, oarecum aproape de servici si de locatii comerciale.
Banii? La inceput pot fi o problema. Dar in timp se pot gasi surse de "finantare": dupa mai multi ani de munca, se pot acumula bani din economii, din dobanzi la economii, din surse suplimentare de venituri, din tranzacti de tot felul... Chiar daca nu sunt adepta imprumuturilor, se gasesc totusi bani ce pot fi investiti cu cap si cu intelepciune.
Dupa 10-15 ani de munca, se aduna totusi o suma de bani (aproape) suficienta pentru o locuinta proprie. Noua. Cum suma de bani adunata este totusi limitata, trebuie cheltuita cu cap. Uneori o locuinta deja construita, cumparata de pe piata imobiliara ne poate conveni. Dar de cele mai multe ori s-ar putea sa nu se potriveasca necesitatilor. Prea mare sau prea mica, cu disproportii in interior, adesea necesitand imbunatatiri sau modificari, costul final ridicandu-se adesea la sume mult prea mari. Si rezultatul nu este adesea satisfacator. Asa ca mai bine iei constructia casei de la "ground zero".
Acum incepe lupta pentru construirea casei cu costuri minime. Negocierea "la sange" este la ea acasa. Prima etapa: locatia, implicit achizitionarea terenului. O oferta favorabila nu este de lepadat: daca gasesti pe cineva dispus sa vanda rapid un teren, poti negocia tranzactia la un pret bun.
Urmeaza avizele de constructie si alcatuirea unui proiect. Aici nu prea este loc de negociere. Singura modalitate de a face oarece economii ar fi alcatuirea proiectului. Indirect vorbind... Caci doar aici se poate "aranja"o casa mica, dar suficienta ca sa satisfaca toate necesitatile vietii, si construita cu gestionarea eficienta a spatiilor si dotarilor.
Planurile fiind facute, sa ne apucam de cumparaturi. Ne trebuie materialele de constructii si echipa de constructori. Iar economiile se pot face cu adevarat la achizitionarea materialelor de constructii.
Ca sa ma misc cat mai repede, facand economii, m-as putea sa aduc materialelel de constructii dintr-un singur loc. Si sa comand online: asa as putea face comenzile fara sa scap din ochi activitatea constructorilor.
 
Cautand pe internet un furnizor bun de materiale de constructii, am dat de Vindem-ieftin,ro: un site cu recomandari excelente din partea clientilor.
Ce ii recomanda sa fie cei mai avantajosi furnizori de materiale de constructie? o spun chiar ei:

• "Cumperi totul dintr-un singur loc și astfel poți câștiga timp și economisi bani (totalul necesarului de materiale fiind mai mic decât în depozitele clasice și hypermarketuri);
• Nu mai alergi după materiale de construcții prin depozite, căutând cele mai bune prețuri;
• Compari ofertele pe care deja le ai de la alți furnizori, așa te asiguri că obții cele mai bune prețuri;
• Beneficiezi de consiliere gratuită dacă ai nevoie de informații despre produse. Având consultant dedicat, câștigi timp pentru ceea ce este cu adevărat important pentru tine.
• Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător, ajunge la tine în cele mai bune condiții, nefiind stocată prin depozite și manipulată de mai multe ori – ceea ce se reflectă atât în calitatea produselor, cât și în prețul final (costurile de manipulare, depozitare și transport fiind, altminteri, incluse în adaosul comercial aferent produsului).
• Riscul la achiziție este zero. Ne asumăm responsabilitatea și facem totul pentru ca, în final, clienții noștri să beneficieze de o livrare perfectă și rapidă. Garanția și siguranța livrării mărfii o reprezintă recenziile video de pe site.
• Vindem exact ce dorește clientul, nu primește o altă marfă mai slabă calitativ sau produse care sunt pe stoc și trebuie rulate.
• Firmele își pot externaliza serviciul de achiziții, scutind astfel cheltuieli cu personalul și administrarea acestui departament, precum și eventuale pierderi datorate comisioanelor care se acordă, de obicei, celor de la achiziții. Or, prin externalizare, firmele câștigă din ambele perspective: nici costuri cu personalul, nici pierdere de timp, ci doar prețuri negociate de noi în numele lor.
• Și pentru clienții – persoane fizice este mai avantajos să-și comande materialele necesare de construcții prin Casa de Comenzi Vindem-ieftin.ro. Asta pentru că nu întotdeauna recomandările primite de la meșteri și constructori sunt bine-intenționate sau au în vedere și bugetul beneficiarului – care, neștiutor, ajunge să plătească mai mult decât face, inclusiv comisioane. În schimb, cu ajutorul consilierii gratuite oferite de echipa Vindem-ieftin, clienții beneficiari pot ține costurile sub control, fără riscuri și fără pierderi."

 Am facut iute o lista de materiale ce mi-ar fi de folos in constructie:  materiale pentru structura si fundatie, acoperisuri, izolatii, tamplarie PVC, instalatii electrice, instalatii termice, instalatii sanitare, termoizolatii, tencuieli decorative,materiale pentru amenajari exterioare,materiale pentru amenajari interioare. Apoi am intrat in magazinul online si am inceput sa incarc in cos tot ceea ce aveam nevoie, in cantitati optime si iincercand sa nu depasesc cu mult bugetul estimat. Bineinteles ca in prealabil am incercat sa tin cont de sfaturile expertilor in domeniu. Odata adaugata adresa de livrare am incercat sa incarc si o fotografie a locatiei respective si a imprejurimilor, pentru o mai buna orientare,
Materialele de constructie au ajuns rapid la destinatie. Au fost depozitate la indemana constructorilor pentru o mai buna manipulare in timpul lucrarilor.
Marturisesc ca lucrarile inca nu sunt gata 100%. Dar sunt intr-un stadiu destul de avansat: mai sunt de pus la punct detaliile de stricta finete. In orice caz mutarea este aproape. Iar atunci e musai de dat o petrecere de casa noua.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

De ce iubim femeile

Cred ca nu este om pe lume care sa nu fi spus vreodata: "Te iubesc, femeie!". Si, chiar daca nu a spus-o vreodata cu voce tare, sa nu fi simtit in strafundurile sufletului sau un sentiment profund pentru vreo femeie din viata sa: mama, sora, sotie...
De ce iubim femeile? Poate pentru ca, in prezenta lor, ne simtim in siguranta. Ne simtim aparati de dragostea neconditionata a mamei si simtim nevoia sa rasplatim dragostea lor puternica cu aceeasi dragoste. Ne iubim surorile langa care am crescut si impreuna cu care ne traim intreaga viata; cu siguranta dragostea intre frati este ceva special, e ca si cum unul si acelasi suflet si simtire ar trai simultan in mai multe corpuri distincte.
De ce iubim femeile? Poate pentru ca in ele ne gasim sufletul pereche, alaturi de care vrem sa ne petrecem intreaga viata si dincolo de ea... Pentru ca ele creeaza miracolul unei noi vieti in trupul marunt si fragil al unui prunc. Pentru ca intreaga sa viata se contopeste cu viata celui caruia ii daruieste neconditionat iubire si in care isi revarsa iubirea asa cum fluviul isi revarsa apele in marea cea mare.
Pentru cei care iubesc cu adevarat femeile, fiecare zi petrecuta alaturi de femeia iubita este si trebuie sa fie o adevarata sarbatoare, in care reginele vietilor noastre trebuie invesmantate in petale catifelate si parfum suav de flori. Si atunci exista un mesager tacut si iute de picior cere duce emotiile noastre si iubirea nemarturisita altfel decat transportand flori la domiciliu pentru iubitele noastre de la o florarie online: Interflora Romania, reprezentant al Interflora International, specializate pe deplin intr-o activitate plina de preocupari pentru cele mai mici detalii, si anume aceea de livrari flori.
Arta de a darui emotii printr-o floare este extrem de pretentioasa. Fiecare floare, fiecare culoare, fiecare parfum are o simbolistica aparte.
Pentru a oferi mesaje de dragoste printr-o floare, cel mai potrivit mesager este trandafirul; ideal ar fi un buchet de trandafir rosu aprins.Iar daca vrem sa asociem simbolul florii cu puritatea si candoarea fiintei iubite, cea mai potrivita culoare ete albul.
Desigur, tinand cont de ocaziile in care oferim florile si de persoanele pe care le dorim sarbatorite prin flori, trebuie sa tinem cont de semnificatia fiecarei culori. Si iata cum Interflora Romania ne descrie semnificatia culorilor florilor oferite fiintelor dragi:

"Limbajul florilor

Florile insotesc intotdeauna o emotie: primirea sau oferirea lor este un gest simplu dar incarcat de semnificatii. Fiecare floare are propria semnificatie unica si profunda. Culoarea, parfumul, forma, imbogatesc valoarea simbolica a unui moment important sau a unui cadou special care sa transmita iubire, prietenie, recunostinta, afectiune.
In aceste pagini, Interflora doreste sa ofere cateva sugestii pentru a va ajuta sa cunoasteti semnificatiile florilor si ale culorilor si pentru a fi in masura sa comunicati proprile emotii cu fiecare ocazie in cel mai bun mod.

Denumiri si semnificatii ale florilor

...Fiecare floare are mii de semnificatii...
Odata, florile au fost mesagerii dragostei, ai sperantei, ai dorintei, ai iertarii sau a mesajelor de ramas bun, comunicand emotiile si gandurile intr-un mod tacut si secret, dar eficient.
In zilele noastre putem comunica mai usor cu oamenii dragi si adesea cautam in lucrurile mici ceva deosebit pentru a impresiona si a emotiona. O floarea poate sa fie alegerea potrivita pentru o ocazie speciala.
Interflora propune in aceasta sectiune cateva sfaturi pentru a intelege limbajul florilor de la scriitoarea Louise Cortambert. Sub pseudonimul Madame Charlotte de Latour, in anul 1819, a publicat bestseller-ul "Limbajul florilor" in care a analizat si influentele culturii populare care au insotit semnificatia fiecarei flori de-a lungul timpului.

Semnificatia culorii

Culorile sunt foarte importante in viata noastra deoarece ele exprima starea de spirit, emotiile noastre si mesajele pe care dorim sa le transmitem. Inca din perioada Egiptului antic este atribuita fiecarei culori o semnificatie simbolica. In Grecia antica aceasta semnificatie simbolica a culorii avea mare importanta. La fel si in China, India, in Islam dar si in arta crestina timpurie, fiecarei culori i-au fost atribuite mesaje si sentimente. Pentru a darui buchetul perfect persoanei dragi, alegerea florilor ar trebui sa fie legata de mesajul pe care vrem sa-l comunicam. Ar rebui sa se tina cont de culoarea preferata alegand o floare care sa fie de tonalitatea respectiva.

Portocaliu

Portocaliul este rezultatul amestecului culorilor rosu si galben, fiind una dintre cele mai vechi dintre culori. Semnificatia sa emotionala este dorinta. Este legata de energia fizica si mentala, activitate si creativitate. Alegerea culorii portocaliu sugereaza nevoia de a cauta experiente intense. Portocaliul simbolizeaza fericirea, bucuria, satisfactia deplina pentru un succes deja atins.
Interflora recomanda un buchet de Strelitia-pasarea paradisului portocalie pentru o ocazie care marcheaza o mare bucurie.

Albul

Lumina alba contine toate cele sapte culori ale curcubeului. Este culoarea puritatii, a nevinovatiei, a inocentei, nasterii, dar si a preciziei. In arta crestina timpurie se pictau in alb hainele sfintilor, ale celor cu inima curata si ale copiiilor. Albul ofera multa energie, este revitalizant si elibereaza mintea. Poate avea o semnificatie diferita in functie de tonalitate. De exemplu, o tonalitate deschisa simbolizeaza ingenuitate, o tonalitate mai inchisa poate simboliza agresivitate reprimata.
Este cea mai utilizata culoare la ceremonii, mai ales la botez sau comuniune.
Interflora recomanda, cu ocazia unei ceremonii, orhidee albe, simbol al puritatii si al frumusetii.

Albastru

Este culoarea marii si a cerului si simbolizeaza calm si liniste. Este culoarea contemplarii, a armoniei sufletesti si a intensitatii sentimentelor. Privita indelungat, aceasta culoare are un efect linistor. Transmite satisfactie si armonie.
Interflora recomanda: un buchet de trandafiri albastri care sa comunice un mesaj de dragoste intensa si profunda.

Galben

Simbol al soarelui si al intelepciunii dar si culoarea aurului, galbenul sugereaza idealism si actiune. Galbenul este simbolul tineretii si al nemuririi divine, fiind culoarea zeilor.
Interflora recomanda: un buchet de floarea soarelui pentru a reaminti unei persoane dragi de caldura soarelui sau de o imbratisare.

Roz

Rozul este culoarea emotiilor si a sentimentelor. Reprezinta sensibilitate, blandete, caldura si exprima sentimente de dragoste si bunatate. Terapeutic rozul actioneaza asupra sistemului nervos. Se spune ca rozul relaxeaza si ca persoanele care aleg acesta culoare vor putea respinge mai usor tot ce este neplacut.
Interflora recomanda: un buchet de trandafiri roz pentru a exprima prietenia si afectiunea.

Rosu

Rosul este culoarea pasiunii si a iubirii, a dinamismului si a vitalitatii, a senzualitatii, dar si a autoritatii si a mandriei. Este prima culoare a curcubeului, prima pe care copii invata sa o recunoasca, prima culoare careia oamenii, din cele mai vechi timpuri, i-au dat nume. Este culoarea miscarii si a activitatii si exprima dorinta in toate formele sale: dorinta de a ajunge la un rezultat, succes, putere si vitalitate.
In crestinism si in sarbatorile religioase si sacre simbolizeaza pasiunea lui Hristos, credinta, iubirea, puterea, demnitatea, curajul, insa este si culoarea cruzimii si a martirilor.
Interflora recomanda: un buchet de trandafiri rosii pentru a transmite o iubire pasionala si un mesaj care merge direct la inima.

Violet

Violetul este un amestec intre rosu si albastru. Este o nuanta distincta care pastreaza unele proprietati ale celorlaltor culori care i-au dat viata. Violetul poate sugera magie, dorinta realizata, o stare speciala in care dorintele sunt indeplinite.
Interflora recomanda: o emotionanta orhidee Vanda pentru a exprima intensitatea unui vis realizat."

 Nu intamplator numim femeile ca fiind florile sufletului nostru inamorat. Au sufletul catifelat ca petalele oricarei flori, iar spiritul lor contine mai mult parfum de iubire decat toate florile de pe pamant. Daruirea florilor unei femei iubite, in fiecare zi, chiar fara a spune cu voce tare : Te iubesc, femeie!", poate avea semnificatia revarsarii parfumului floral in sufletul catifelat si luminos al femeii.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Guest-post Dana Lalici: „SuperBlog este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el”

Bun găsit! În guest-post-ul de astăzi, Dana Lalici, autoarea blogului SexulSlab.ro, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013, fost juriu și actual blogger partener, vă ajută cu sfaturi bune – de reținut și de pus în aplicare. Mulțumim, Dana!

Am spus-o și eu, au spus-o și cei mai mulți dintre câștigătorii edițiilor SuperBlog derulate de-a lungul timpului: acest concurs este o școală splendidă, dacă știi să iei ce-i mai bun din el. Îți modelează stilul, îți educă disciplina, te învață despre tine lucruri de care habar nu aveai. M-am tot gândit ce anume ar fi putut să îmi ofere la fel de mult pentru formarea mea ca blogger în numai două luni… și nu am găsit nimic altceva. SuperBlog este o pastilă concentrată: întâi îți face inima să duduie și apoi te transformă în cea mai bună versiune a ta.

Din postura triplă în care m-am regăsit de-a lungul timpului, aceea de participant, blogger partener și juriu, iată câteva sfaturi pentru tine, cel care pășești pragul virtual al înscrierii și intri în ceea ce ar putea fi (cum s-a întâmplat pentru mine) competiția care îți va decide viitorul.

• Ai încredere în tine, dar fii pregătit să înveți și de la alții, loc de mai bine există oricând. Citește alte articole, nu neapărat din concurs și nu neapărat înainte de a publica, dar citește. Caută-le pe cele câștigătoare la edițiile trecute și urmărește… cam tot, de la fluență la așezare în pagină, originalitate, stil. Mulți spun să nu compari. De ce să nu o faci? Ba compară! Dar compară-te cu cei mai buni! Nu îi căuta pe cei care scriu mai slab decât tine, ci pe aceia care scriu mai bine. De multe ori, sunt cei care au obținut note mai mari în mod constant. Analizează-i pe ei și apoi îndreaptă-te către tine. Analizează-te. Permanent. Corectează-te! Permanent. Caută cea mai bună versiune a ta. Fără să obosești!
• Nu te limita la aceeași formulă de a scrie pe parcursul competiței (merge foarte rar, în cazuri singulare și puțin geniale), juriile nu au vedere de ansamblu pentru toate probele, ca să observe că tu construiești un univers coerent: articolele concepute de un personaj imaginar, de exemplu, pot fi valoroase privite ca întreg, dar separat s-ar putea să nu aibă același efect. Și, oricum, același lucru nu „prinde” la toate juriile. Nu obosi în a căuta modalități noi de exprimare.
• Acceptă feedbackul și ferește-te de prietenii care laudă tot ce faci. Aceștia te ajută doar pe partea de încredere, dar nu neapărat să și evoluezi. Eu am puțini prieteni, dar nu mă feresc să le laud sau critic scrisul. Și țin neapărat să mi se întoarcă favoarea, să mi se spună clar mai ales ce fac prost. Știu, e foarte greu să găsești asemenea prieteni, dar, dacă nu îi ai, caută-i. Cere feedback mai ales celor mai buni decât tine, nu atât celor care îți sunt de-o seamă. Învață să primești feedbackul ăla, să îl accepți fără să sari în sus nervos și învață din greșeli.
• Nu plânge mai mult de o seară. În SuperBlog, oricât de bun ai fi, tot se întâmplă să o dai în bară la un moment dat, într-un mod oarecare: e oboseală acumulată, lipsa de inspirație, neatenție la cerințe sau… pur și simplu, ghinion. Mai mult ca sigur că vei reuși, cel puțin o dată, să fii înțeles de câte un juriu cu totul altfel decât îți fusese intenția și să împuști o notă mică. Plângi o seară, dă-te cu capul de pereți, dar apoi gata, calmează-te, concentrează-te și analizează ce ai greșit… sau ce s-ar fi putut interpreta greșit. Și apoi nu mai repeta.
• Organizează-te. Organizează-te! Organizează-te! Am spus-o de trei ori? Trebuia să o mai spun de 30, atât este de important. Nu există dușman mai mare al inspirației decât panica de a nu termina la timp articolul. Nu lăsa redactarea articolului pe ultima zi niciodată! Fixează-ți singur un termen cu o zi mai scurt decât cel menționat în enunțul probei și ține-te de el măcar jumătate din competiție. Dacă reușești să îți creezi această obișnuință, în cealaltă jumătate îmi vei fi recunoscător pentru sfat, când toată lumea va simți că nu mai poate, că intră în criză de timp. Toată lumea în afară de tine. Sigur, asta nu înseamnă că nu poți să publici și să înscrii articolul în ultima zi. Dar nu în ultima oră, te rog frumos: nu știi când pică netul, curentul, telefonul și dorm toți prietenii. S-a întâmplat asta altora, nu vorbesc aiurea aici.
• Pune întrebări (pe grupul Facebook, pe site), dar nu fără să citești de 5 ori cerința probei și nu înainte de a încerca singur să afli răspunsul. Dacă te lămurește cineva, vei ține minte o zi; dacă te lămurești singur, vei ține minte pentru totdeauna.
• Nu pierde timpul pe Facebook și, în general, nu pierde timpul. Pentru că nu ai timp. Grupul SuperBlog de Facebook e minunat, de fapt, este unul dintre marile avantaje ale acestui concurs: implică-te în discuții, glumește, fă-ți prieteni, dar setează-ți încă de la început niște limite: nu sta pe acolo cu orele zilnic, comentând lucruri care nu pot fi schimbate sau căutând susținători pentru micile tale drame personale. Folosește orele respective pentru a scrie. Sau pentru a te odihni.
• Nu îți dori neapărat să cunoști bine domeniul sponsorilor. Imaginația nu are chiar așa multe în comun cu experiența cum crezi. Trebuie să scrii pentru un magazin de plăci video, pentru unul cu haine de proaspete mămici sau despre credite imobiliare, deși nu știi nimic despre toate astea? Perfect, înseamnă că și alții sunt în aceeași situație, ai șansa de a-i depăși, dacă te informezi. E mult mai greu să fii bun și original când tema este la îndemâna tuturor și toți empatizează cu ea. Nu scrie doar ce știi, ci mai ales ceea ce simți. Nu te teme de domenii prea tehnice; de fapt, nu sunt atât de dificile cum par: oamenii nu cumpără caracteristici tehnice, ci beneficii. Nimeni nu vinde cu adevărat produse, ci idei, stări de spirit: timp liber, frumusețe, experiență, încredere, siguranță, libertate și altele de genul ăsta.
• Când ai terminat articolul, citește-l cuiva cu voce tare și intonație. Aproape sigur vei mai găsi câte ceva de corectat, o literă scăpată, o virgulă alunecată, un înțeles care nu pică fix cum era în capul tău, o repetiție enervantă.
• Nu uita că, de fiecare dată, scrii pentru a fi evaluat de un sponsor. Sponsor care își dorește să învălui cât mai original produsul lui în cuvinte. Produsul lui, experiențele tale; produsul lui, gândurile tale; produsul lui. End of story.
• Aranjează-ți blogul, fă-l să arate bine: caracterele nu trebuie să fie frumoase, ci ușor de citit. Culorile nu trebuie să îți placă ție, ci să respecte niște standarde generale. De ce sunt cărțile, în majoritate, scrise negru pe alb? Pentru că se citesc cu mai mare ușurință așa! Formatează textul articolului, fă-l să arate bine. Nu pune calupuri interminabile de text, plictisesc. Sparge-l în paragrafe, nu te teme să folosești subtitluri cu H2. Nu știi ce înseamnă H2 pe blog? Nu fugi pe grup să întrebi, caută singur pe net, așa ai să ții minte forever. Amintește-ți de treaba cu întrebatul pe alții de mai devreme.
• Caută modalități noi de exprimare a ideilor. Scrisul e baza, dar, dacă vrei să fii excepțional, ai nevoie de mai mult de atât. Ca și teatrul care nu e numai replici. Mai e decor, mai sunt costume, lumini, machiaje etc. Caută fotografii care să îți ilustreze genial ideea, caută videoclipuri, fă singur videoclipuri, învață să editezi poze. Fotografiile de genul acesta mie mi-au adus o dată 13 kilograme de cașcaval de la Delaco, premiu suplimentar oferit de juriu.

Nu poate fi totul roz în SuperBlog, ar trebui să știi asta de la înscriere: e un concurs, nu o joacă de-a scrisul. Ca în orice concurs, există și nervi, există discuții, există jurii care îți plac sau nu (în strictă legătură cu nota primită, firește, cum altfel?), există câștigătorii premiilor și cei clasați imediat sub ei în clasament. Dincolo de toate astea, există însă gustul de șampanie al SuperBlog-ului, gust pe care ai să îl simți la final. Și este senzațional!

Drumul spre succes este întotdeauna în construcție

Cu totii ne dorim sa construim ceva durabil in viata. Poate suna prea pretentios daca as spune ca ne dorim sa construim viata insasi si o lume intreaga in care sa traim mereu alaturi de cei dragi si care sa ramana mult timp dupa ce noi vom trece spre alta lume.Sa ne construim odata cu viata insasi si propriul camin in care sa traim generatie dupa generatie, confortabil si totodata sa ne rezumam in a consuma doar ceea ce ne ofera natura inconjuratoare, nici mai mult, nici mai putin, avand grija sa nu daramam echilibrul adesea fragil a tot ceea ce ne inconjoara. Si ceea ce construim sa nu fie falnice castele de nisip aflate mereu in bataia vanturilor si valurilor care le pot narui in orice clipa.
Nici o constructie nu poate fi inceputa inante de obtinerea avizelor de construire: de la amplasament pana la intocmirea unui proiect de casa si construirea propriu zisa, de la temelie pana la acoperis, de la structura de baza pana la finisarea si a celor mai mici detalii, totul trebuie sa aiba un plan. Nimic nu trebuie facut la intamplare.
Nimic nu trebuie lasat la voia intamplarii. Totul trebuie facut in locul potrivit, in armonie cu ceea ce exista deja in jur. Nu poti face o constructie inalta si solida daca din start stii ca pamantul de sub ea tinde sa o ia la vale sau poate fi inundat de apa la fiecare ploaie mai abundenta. O constructie foarte inalta si cu alura ultramoderna, faurita doar din otel si sticla, parca nu se asorteaza cu cadrul general daca peste tot in jur sunt constructii in cel mai pur stil traditional, nu mai inalte decat P+1, maxim P+2.
O cladire practica si confortabila presupune existenta in zona a tuturor facilitatilor necesare: cai de acces perfect lucrate, acces la apa, canalizare, surse de energie (electricitate si gaze naturale) care sa poata avea stranse conexiuni cu locuinta. Totul trebuie sa fie curat, luminos, cu un microclimat corespunzator: temperatura, umiditatea, lumina, totul sa fie in zona de confort a organismului.
Orice constructie trebuie sa fie solida, fiabila, rezistenta, si sa se poata intretine si renova relativ usor ori de cate ori este necesar, fara a deteriora confortul general al casei. Plus ca toate spatiile componente ale casei trebuie sa fie judicios repartizate atat ca dimensiuni cat si ca aranjament.
Inainte de inceperea constructiei propriu zise trebuie intocmite toate planurile necesare. Orice proiect de casa bine intocmit nu poate fi realizat decat de un arhitect sau o echipa de arhitecti cu  o pregatire buna, care sa tina cont atat de necesitatile familiei ce urmeaza sa locuiasca in acea casa (numarul de persoane, varsta acestora), pentru a crea confortul si intimitatea fiecarui membru al familiei, de functionalitatea fiecarui coltisor al casei si a locuintei in ansamblul ei. Nimic nu trebuie sa fie in plus, nimic nu trebuie sa fie in minus.
Microclimatul locuintei trebuie bine gandit: sa fie in limitele confortabile fara consumuri mari si inutile. Un microclimat constant si confortabil se poate obtine prin multiple amenajari:

• o izolatie termica perfecta, cu materiale usoare si care se imbina perfect, pentru a nu duce la pierderi de caldura
• o ventilatie corespunzatoare, atat la nivelul ferestrelor si usilor cat si prin microporii existenti la nivelul peretilor si a lemnariei
• o izolatie perfecta a acoperisului si a peretilor pentru a nu se produce infiltratia cu apa in timpul perioadelor ploioase
• incalzirea locuintei se poate face mai putin conventional prin instalatii in interiorul peretilor sau prin pardoseala, radiatiile termice propagandu-se in toate directiile si incalzind uniform incaperile
• energia electrica necesara locuintei poate fi produsa din resurse regenerabile, cu ajutorul panourilor solare, care pot furniza atat electricitate cat si energie termica, sau printr-un generator de tip eolian

Totul trebuie sa imbine frumosul cu functionalitatea, confortul cu utilizarea judicioasa a resurselor, rezistenta cu usoara intretinere a locuintei.

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Guest-post Daniel Botea: „Vin cu sfaturi la Spring SuperBlog”

Salutare tuturor! Astăzi este rândul lui Daniel Botea, câștigătorul trofeului Spring SuperBlog 2015 și actual blogger partener, să vă ofere recomandări privind competiția. Daniel, ai cuvântul!

Am zis să vin cu sfaturi până la primul deadline din Spring SuperBlog. Dar, înainte de sfaturi, hai să vă spun cum văd eu participarea în competiție.

Sunt 2 tipuri de bloggeri care participă în competiție, mai ales din curiozitate. Unii dintre debutanți se înscriu ca să vadă despre ce-i vorba. N-aș spune că sunt cei mai curioși, pentru că mulți dintre ei nu ajung la final și renunță după câteva probe.

Cei curioși cu adevărat sunt cei care rămân până la sfârșit și ajung și la Gala SuperBlog. Abia atunci poți să spui că ai o experiență completă în SuperBlog.

În afară de debutanți mai sunt cei care s-au virusat la edițiile trecute. Se jură că le-a ajuns cu emoțiile, punctele și juriile din SuperBlog, dar, până la urmă, „virusul” este mai puternic decât amănuntele negative. Și se aliniază la start deja „vaccinați”

În fine, mai sunt și cei care au câștigat SuperBlog, nu mai pot să participe și atunci vin cu sfaturi. Sau sfaturi cu vin, cum credeți voi că e mai bine

Vin cu sfaturi pentru Spring SuperBlog

Primul sfat ar fi să citiți regulamentul. Pentru „boboci” e obligatoriu, ca să știe în ce se bagă. Pentru cei cu state mai vechi e de dorit, deoarece se mai schimbă anumite reguli după feed-back-ul primit.

De exemplu, în caz de egalitate la finalul competiției, se aplică regula priorității. Nu prioritate de dreapta, ci de promptitudine. Asta a fost de teasing, ca să citiți regulamentul Dar e pe bune.

Este cam obligatoriu să respectați deadline-ul. Chiar și un minut peste ora 23:59 duce la depunctare și e păcat de munca voastră.

Deadline și creativitate la Spring SuperBlog

Referitor la deadline și la creativitate, eu aveam o rețetă pe care am învățat-o de la alții care au câștigat înaintea mea.

Pentru fiecare probă aveți la dispoziție 7 zile. Teoretic, pentru că, practic, la 3 zile apare încă o probă. Și chiar dacă și pentru proba cea nouă aveți tot 7 zile, practic aveți 3-4 zile efective pentru fiecare probă.

Pentru aceste 3-4 zile aveam eu un ritual. De exemplu, prima dată doar citeam proba. De obicei seara, ca să adorm cu ea în gând

A doua zi citeam din nou proba (jur că mi se parea că citesc de fiecare dată alte cerinte). Atunci începeam să schițez modalitățile de abordare.

Niciodată nu citeam ceea ce scriau alți bloggeri. Nu de alta, dar n-aș fi vrut să fiu cumva influențat în gândurile mele. Mai este un aspect. Dacă, din întâmplare, dai peste un articol super-creativ, iar tu n-ai nici cea mai mică idee de abordare, îți cam dai capace singur.

În ziua a treia, draftul era aproape gata. Dar încă nu publicam articolul, îl mai țineam o zi la „clocit”, la corectat și la reformulat unele propoziții. De prisos să mai zic că și-n ziua a treia citeam din nou cerințele, ca să descopăr noi nuanțe sau detalii.

N-aș zice că e lege, dar articolul se publică, de obicei, în ziua deadline-ului. Cât mai aproape de deadline, dar nu în ultima jumătate de oră.

Atenție, degeaba îl publici pe blog dacă nu-l înscrii și pe platforma SuperBlog!

Bine, dacă simți nevoia de adrenalină, poți să lași înscrierea pe platforma pentru ultimele 5 minute. Însă, preventiv, ar fi bine să publici/înscrii în ultima oră sau în ultimele 2 ore. Se mai poate întâmpla să fie probleme cu netul, curentul, platforma concursului sau platforma blogului.

De ce spun că e bine să publicați în ziua deadline-ului? Așa vă oferiți mai mult timp pentru redactarea articolului. După ce l-ați înscris în platformă, nu mai puteți modifica. În al doilea rând, pentru că astfel nu puteți fi sursă de inspirație pentru alții.

Tot am vorbit despre deadline și despre creativitate. Dacă deadline-ul este fix, creativitatea este variabilă și subiectivă. De la probă la probă, de la blogger la blogger și de la juriu la juriu.

Trebuie să vă mai gândiți că nu sunteți jurizați doar în funcție de ce scrieți voi, ci și în funcție de ceea ce scriu ceilalți. Pare ciudat? Am să vă dau un exemplu.

La o probă despre mașina de cusut, dacă esti printre cei 20 bloggeri care au scris despre ii, oricât de creativ poți tu să scrii, vei fi mai puțin original decât un blogger care a avut o abordare unică. Capisci?

Și n-ai de unde să știi ce vor scrie ceilalți. Așa că te sfătuiesc să scrii din propria experiență. Așa vei fi și original, și credibil.

Cerințe, note și jurizare

Punctele pe care le primiți vor fi diferite de la juriu la juriu. Nu toți au aceleași așteptări, nu toți preferă același stil.

Chiar și-așa, e de dorit să vă păstrați stilul vostru. Bineînțeles, respectând cerințele probelor. Cerințele tehnice (link-uri, mărimea articolelor, imagini și altele) sunt fixe si obligatorii. La fel, corectitudinea gramaticală.

De fapt, de-aici se pleacă. Așa văd eu ecuația:

Deadline + Cerințe tehnice = Finalist.

Acestea sunt cerințele minime. În rest, detaliile din clasament țin de creativitatea fiecăruia, de originalitate și de modalitatea de abordare.

Eu nu jurizez la SuperBlog, însă am început să iau note mari și chiar am câștigat abia după ce am privit competiția din punctul de vedere al sponsorilor. Știu, e greu, dar, dacă „prinzi” ideea, ai șanse să prinzi și premii mai multe

A propos de jurizare, ar trebui să vă gândiți și la cei care corectează. Când citesti sute de articole, ar fi bine să fie vizibile link-urile și cuvintele cheie cerute la proba respectivă. Modalități există: link de altă culoare, bold, italic etc.

Mai mult, un text spațiat în paragrafe, cu subtitluri și concluzii este mai ușor de citit decât un text mono-bloc. Ca să nu mai vorbim despre SEO.

Atât cu regulile, că vine primul deadline. Însă adevăratul punct de cotitură în competiție ține de afișarea notelor. Toate sunt bune și frumoase până când apar primele note Atunci să vezi emoții, când… SE MIȘCĂ CLASAMENTUL!

Până atunci, e veselie pe grupul SuperBlog, primești sfaturi de la ceilalți și e o atmosferă deosebită.

După primele note, apar și primele comparații, supărări și contestații.

Nu știu dacă e bine sau nu, dar eu mă abțineam și atunci să citesc articolele mai bine clasate. Nu zic că, după ce puneam articolul pe platformă, nu mai citeam câteva abordări care-mi săreau în ochi. Dar când veneau notele eram prea prins cu articolele în curs de redactare, ca să le mai citesc pe cele câștigătoare.

Despre grupul SuperBlog

Din punctul meu de vedere, este obligatoriu sa fiti in grupul SuperBlog.

Nu doar că aici se descurcă multe neînțelegeri. Dar este și un loc de socializare, de încurajare și de descărcare

Ar fi păcat să n-o vezi pe Nașea cum sparge mobila cu capul. Sau pe Emilentu’ când se plânge că este neînțeles. Așa vei fi și mai motivat să reziști până la sfârșit și să-i întâlnești pe ceilalți superbloggeri offline, la Gală.

Mai mult, pe grup sunt prezenți și mulți dintre sponsori, care pot fi întrebați dacă există neclarități. Dar, mai presus de toate, un tag către Claudia Pătrașcu rezolvă orice ambiguitate.

Nu știu dacă v-am băgat în ceață sau în priză cu aceste sfaturi însă rămâne cum am stabilit:

S-aveți creativitatea rezistentă și rezistența creativă

Spor creator!

Guest-post Cornelia Crina Popa: „De la participant la juriu e cale luuungă!”

Salutare! În guest-post-ul de astăzi, Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015 cu blogul nimicurifantezii.blogspot.ro, actualmente blogger partener, vă oferă o serie de recomandări deopotrivă din perspectiva de fost participant și juriu.

De la participant la juriu e cale luuungă! Deşi n-ar trebui!
In cei trei ani de participare în SuperBlog am învăţat foarte multe lucruri tehnice, dar şi câteva reguli de conduită în competiţie şi, mai ales, faptul că nici un juriu nu rezistă unei poveşti bune. Bineînţeles, am constatat că există şi excepţii de la ultima afirmaţie. Subiectivitatea este inevitabilă, deoarece se lucrează cu oameni.

După câştigarea trofeului SuperBlog 2015, mi s-a oferit oportunitatea de a experimenta calitatea de juriu, adică de a sări în partea cealaltă a baricadei şi de a răspunde numeroaselor contestaţii mitraliate de participanţii nemulţumiţi. Din chestia cu jurizatul (vorbesc de mine, nu ştiu cum gândesc alte persoane aflate în aceeaşi situaţie) am înţeles ceva: neavând calitatea de sponsor, de reprezentant al vreunei companii, nu mă impresionează articolul tip advertorial şi tind să judec cu rigurozitate toate aspectele.

Dar să revin la subiectul pe care mi l-am propus: câteva recomandări pentru începători şi un remember adresat celor mai vechi în competiţie.

Tema – prima sperietoare!
Surprinzător, tema unei probe pare să fie un mare, mare, uneori insurmontabil hop. Ideea este că nu doreşte nimeni să bulverseze participanţii şi nici nu există cerinţe ascunse. Cu alte cuvinte, ce citeşti, aia se cere!

De exemplu, dacă vi se impune să povestiţi o experienţă personală (că tot am mai avut discuţia asta), înseamnă că trebuie să vă transformaţi în personaj principal. Nu vi se cere un basm, o parabolă, o poezie despre vecini, ci să povestiţi ceva din perspectivă proprie. Alteori vi se solicită explicit să vă imaginaţi o anumită situaţie şi atunci vă puteţi dezlănţui inspiraţia.

Lecturaţi cu atenţie tema, lasaţi ideile să dospească, puneţi o întrebare pe grupul de Facebook SuperBlog.
Atenţie la componenta “advertorial”! Nu descrieţi produsele, nu daţi lista de ingrediente, nu vă transformaţi în bloggeri de beauty, de exemplu. Nu acesta este scopul principal al competiţiei. Scopul este să integraţi firesc calităţile produselor în povestea voastră.

Gramatica, bat-o vina!
Am constatat că dă de furcă multora. Dar nu la modul discret, subtil, ci cu greşeli care te izbesc, pur si simplu! Articole care aveau un conţinut bun au pierdut din cauza acestui criteriu. Nu mă refer la o amărâtă de virgulă lipsă sau pusă aiurea sau la omiterea unei litere prin redactare, ci la o sintaxă deficitară, la ortografiere sau la folosirea greşită a cuvintelor.

Nu este nicio ruşine să deschizi, ca adult, o carte sau un articol despre gramatică. Eu mi-am reamintit multe lucruri datorită lecţiilor făcute cu puştiul meu. Verificaţi cu atenţie textul înainte de a-l lansa pe blog. Chiar dacă l-aţi introdus în platformă, puteţi să mutaţi un semn de punctuaţie, să adăugaţi o cratimă, să corectaţi o literă.

Fluent, dar incoerent…
E posibil? Am descoperit că da, deşi aş fi băgat mâna în foc că nu există aşa ceva.
Am citit articole care te purtau frumos printre cuvinte, dar pierdeai şirul ideilor sau te învârteai într-un Triunghi al Bermudelor şi te scufundai liniştit în abis, fără să pricepi ce a vrut să zică autorul. Încercaţi să vă amintiţi de compunerile bine structurate de la şcoală, cu un subiect usor de urmărit, cu introducere şi concluzie.

Când nu stăpâniţi arta construirii unor fraze mai lungi, nu vă avântaţi într-o încercare care vă depăşeşte, deoarece fluenţa va avea de suferit. Nu uitaţi că cititorul de pe blogul vostru se va plictisi, în cele din urmă, iar cineva care jurizează nu va avea răbdare să înţeleagă ce aţi vrut să spuneţi la un moment dat.

Creativ, dar până unde?
Cât se poate! Până vă depăşiţi limitele şi vă transformaţi din crisalidă într-un splendid fluture! Este ţelul acestui concurs: să vă facă să ieşiţi din tiparele zilnice, din pijamale, din zona de confort, şi să păşiţi acolo unde nu v-aţi gândit vreodată să ajungeţi. Dap, ca în Star Trek.

Încercaţi să scrieţi altfel decât o faceţi de obicei. Nu trebuie să vă schimbaţi stilul care, în fond, vă defineşte, ci să-l rafinaţi. Nu vi se cere literatură, nu vi se cere să fiţi scriitori de profesie, dar este necesar să depuneţi un mic efort de imaginaţie. Acesta este un criteriu care departajează de multe ori articolele.

Vocabularul – mama stilului personal
Sinonime, metafore, epitete… Repetiţiile sunt cele mai supărătoare greşeli atunci când nu reprezintă figuri de stil. Recitiţi textul cu voce tare, vă vor sări în ochi cuvintele care se repetă în aceeaşi frază sau în acelaşi paragraf. Străduiţi-vă să “îmbrăcaţi” frazele în imagini frumoase, elocvente, fie că sunt vizuale, auditive, tactile…Un pic de poezie n-a omorât pe nimeni. Ba chiar şi umorul sănătos, de bun-gust, atrage note bune.

Lista de porunci

1. Nu ignora vreo cerinţă tehnică!
2. Nu schimba cuvintele-cheie!
3. Nu da copy-paste din alte articole!
4. Nu uita să pui pozele!
5. Nu uita să verifici link-urile!
6. Nu “împrumuta” ideile altora!
7. Nu te uita în curtea vecinului când faci o contestaţie!

Acestea fiind zise, vă doresc multă inspiraţie. Și răbdare. Si un dram de noroc. Si un juriu care să vi se potrivească.

#Călătoriideneuitat

 Stiu!!! Desi primavara a sosit, cel putin calendaristic vorbind, afara inca este atmosfera de iarna. Frig, zapada... Nu-ti prea vine sa iesi din casa, decat doar daca adori plimbarile printr-un peisaj (inca!!!:::) hibernal si ai rezistenta fizica necesara. Dar nimic nu ne impiedica pe fiecare dintre noi sa visam, sa povestim, sa depanam amintiri si sa facem planuri pentru zile mai bune si mai placute.
De aceea va propun o provocare. Sa depanam aici amintiri si sa planuim o escapada impreuna pentru o perioada, fie ca vom calatori impreuna, fie ca vom calatori separat.
Da, tema este: "Amintiri dintr-o calatorie"... Sau din mai multe calatorii. Acum calatoria este pur si simplu imaginara, Dar porneste din amintiri venite din calatorii reale. Mi-as dori sa ascult si povestile voastre, comentand pe marginea acestui articol, in care imi voi povesti propriile amintiri. Cele mai frumoase, sper... Sper sa va dezlantuiti la povesti; promit ca pun o vorba buna la un prieten foarte bun sa va faca rost de bilete de calatorie spre orice destinatie va veti alege. Asta daca povestile voastre se vor dovedi cele mai frumoase dintre toate. Si nu vor fi putine povesti; sigur va veti angaja intr-o competitie dura, dar sigur va veti stradui sa scoateti tot ce este mai bun din voi si din amintirile voastre.
Dar sa incep eu povestirea...Sunt o persoana foarte sedentara din fire, asa ca nu ma prea indemn la a face sport. Dar cum nu e bine sa fii sedentar si cum fiecare dintre noi este programat genetic sa faca totusi miscare, am si eu o placere: sa merg pe jos. De aici si o oarecare placere de a ma lasa antrenata in calatorii de tot felul.
In zilele mele bune ma plimb peste tot in orasul meu natal; prefer zonele verzi, atat parcul municipal ci si zonele verzi de la marginea orasului. Dar sa fie clar: am calatorit si in afara orasului...      







Punctul de plecare, cel putin in copilarie si in prima tinerete, a fost de cele mai multe ori gara orasului. Parca si acum simt parfumul peronului, al sinelor de tren, al vagoanelor. Simt parca si acum trepidatiile produse de miscarea garniturii de tren, suieratul puternic al locomotivei, atat la sosire cat si la plecare. Traiesc parca si acum goana nebuna pe care o faceam pentru a prinde trenul. Uneori nu gaseam loc pe vreo bancheta; atunci "incalecam" geanta in care imi aveam tot bagajul, scoteam o carte sau un rebus si imi gaseam de treaba timp de cateva ore cat dura calatoria.
La 15 ani nu stiam ce este acela un city-break. Dar am facut unul. Am facut o excursie cu colegii si cu profesorul de matematica la Iasi. Odata ajunsi in Iasi, am luat directia spre Gradina Botanica. Din pacate vremea nu permitea sa vedem mare lucru in exterior, dar am intrat in sere. A fost ca si patrunderea intr-o lume plina de exotism, de parfum si culoare. Aici am simtit a nu stiu cata oara farmecul naturii intr-o dezlantuire de culori, parfumuri si viata; parca simteam vibratiile plantelor si relatia de comunicare dintre mine si ele. De acolo am ajuns in parcul Copou, unde am retrait iarasi placerea plimbarii pe aleile unui parc; ulterior, studenta fiind, traiam placeri sporite doar trecand pe langa gardul parcului, de unde se revarsau, la inceputul verii, efluvii de parfum de floare de tei. Nu va spun ce desfatare era cand aveam timp sa evadez in intimitatea parcului, pe aleile imprejmuite de vegetatie si unde parfumul teilor infloriti te purta spre o lume de vis si relaxare, departe de lumea dezlantuita a orasului. De acolo ne-am indreptat spre bojdeuca lui Creanga, unde marele povestitor si-a petrecut ultima parte a vietii si de unde a plecat spre eternitate in ultima zi a anului, cand copiii pe care ii iubea atat de mult poate ca isi incepeau colindatul spre casele oamenilor, pentru a le ura toate cele bune. Nu era prima si nici ultima data cand intram in acea casuta mica, dar extrem de simpla si de intima, ca o casuta de papusi, dar asta mi-a intarit in suflet dorinta de a vizita casele in care au trait, fie si macat pentru o scurta perioada de timp, multe personalitati ale neamului.
Dupa un scurt popas in centrul orasului, in Piata Unirii, ne-am indreptat spre Palatul Culturii. Din fericire era deschis, asa ca am putut vizita o parte din muzeele gazduite de acesta. Acest moment mi-a intarit dorinta si placerea de a vizita muzee, oriunde m-as fi aflat. Si uite asa s-a incheiat o vizita scurta intr-un oras patriarhal in care acum ma simt aproape ca acasa, caci aici mi-am petrecut cei sase ani de facultate, si unde revin oricand cu placere.
Imi aduc aminte, cu la fel de multa placere, de anii in care reuseam sa evadez, in timpul verii, spre manastirile din nordul Moldovei (judetele Neamt si Suceava). Printre placerile pe care mi le-au oferit aceste calatorii as aminti:

• desfatarea deosebita pe care o simteam privind aceste monumente arhitectonice, adevarate opere de arta prin picturile interioare, toate avand o vechime de secole. Nu ma rezumam doar la intrarea in interiorul bisericilor, dar vizitam si muzeul fiecareia dintre ele, unde admiram obiectele vechi cu valoare inestimabila
• intrand in aceste universuri ale credintei, parca intram intr-o lume cu un parfum aparte, o lume de dincolo de timp si spatiu, o lume in care linistea patrunde prin toate colturile sufletului, o lume in care te simti in comuniune cu divinitatea
• simteam totodata si placerea deosebita de a simti tot ceea ce inseamna natura. Simteam parca racoarea multelui, parfumul lemnului, cetinei si rasinii, mirosul pamantului vesnic acoperit de litiera cu care facea corp comun, Simteam parca nevoia sa cuprind in brate pomii incarcati de parfum si sa iau in pumni acel pamant amestecat cu resturi vegetale ce inca mai pastrau forma vegetatiei initiale si sa simt spiritul naturii prin toate cotloanele trupului si sufletului.

In ultimii ani am ramas singura cu tatal meu. Doi "batranei" burlaci ce se straduiesc sa isi duca viata impreuna in armonie. Acum cativa ani tatalui meu i-a venit o idee: o escapada de cateva zile la Vatra Dornei. Nu s-a lasat pana nu a pornit prima data. N-a incantat ideea. Ador muntele. Ador linistea. Si adoram reintalnirea cu parcul din oras plin cu veverite. Ne-am instalat intr-o vilisoara cocheta din apropierea garii. Avantaj noi: eram aproape de gara si totodata aproape de parc. Timp de aproximativ o saptamana cat am stat acolo am bantuit prin statiune si prin parc. Am repetat aventura dupa doi ani. De data aceea facand si poze atat cu aparatul de fotografiat cat si cu telefonul mobil.
Dupa inca doi ani tata a avut alta idee: "Hai sa mergem intai la Gura Humorului si apoi la Vatra Dornei. Cateva zile intr-un loc si cateva zile in celalalt."... Ideea era urmatoarea: in Gura Humorului imi arata locurile copilariei sale, dupa care ne relaxam iar in Vatra Dornei.
ZIs si facut. Odata ajunsi in gura Humorului, imediat ce am gasit cazare, am inceput sa hoinarim. Am refacut impreuna cu tata drumurile pe care le facea copil fiind. Am vazut caminul unde si-a petrecut primii ani ai copilariei, scoala unde a invatat in primii patru ani clasele primare. Am colindat si prin parcul Arinis, de pe malul Moldovei aflata aici mai aproape de izvoarele sale. Aici imi amintesc o intamplare amuzanta. Intrand in parc, pe poarta intra odata cu noi un tanar ce plimba ditamai dulaul, un ciobanesc german de toata frumusetea. I-am lasat pe cei doi sa ne depaseasca, caci "pustiul" patruped era pus pe joaca si alergat. La un moment dat ajungem la o punte de peste Moldova. Tata a vrut sa treaca de partea cealalta, vrand sa vada locurile ce ii starneau atatea amintiri. "Esti sigur?", l-am intrebat. "Da!!!"... Am trecut dincolo cu o oarecare strangere de inima, abia tinandu-mi echilbru pe puntea ce nu mi se parea 100% sigura. Ajunsi pe partea cealalta, nu a avut acelasi imbold sa mearga mai departe, asa ca am decis sa ne intoarcem. Tot pe punte. Practic nu aveam incotro, doar nu aveam sa ramanem acolo. Am luat cap compas inapoi pe punte, cu o mana tinandu-ne de franghia laterala, cu cealalta mana tinand mana celuilalt. Asta pentru mai mult echilibru. Pe la mijlocul drumului, din fata, veneau cei doi ce intrasera cu noi in parc, adica tanarul cu cainele. "Pustiul" patruped topaind in alergare in fata, stapanul dupa el. Firesc starnind un oarece balans al puntii. Ne-am agatat mai abitir de franghia de sprijin, dandu-ne cat se putea in lateral, si inghitind in sec am lasat cainele sa treaca printre noi. Apoi ne-am continuat drumul, ocupand practic toata latimea puntii, chinuindu-ne, ametiti fiind, sa ne mentinem echilibrul. Ameteala ne-a tinut pana la iesirea din parc si ceva drum dincolo de iesire. Si acum ne intrebam cum am reusit sa facem echilibristica respectiva si sa ne revenim dupa episodul cu pricina. Am stat 3-4 zile in Gura Humorului, dupa care ne-am retras pentru inca cateva zile in Vatra Dornei, reintalnindu-ne cu statiunea si cu parcul ei.
Desigur ca in viata mea am calatorit si in alte locuri. Avand amintiri frumoase de peste tot. Cred ca as putea scrie romane intregi despre asta. Dar, daca vreti, dragi prieteni, va pot povesti si alte amintiri, asta dupa ce aflu si povestile voastre. Mult spor la povesti!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018