M-am nascut intr-o zi de duminica. Acum am "schimbat prefixul" tot intr-o zi de duminica. Nu conteaza suma de trandafiri adunati in decursul vietii... sau orice flori v-ar placea sa fie. E un numar oarecare, suma relativ rotunda.Daca ma uit in urma, constat ca am facut cam ce am vrut. Daca am si obtinut ceea ce am vrut, ramane de vazut. Oricum vrem mai mult decat putem obtine, chiar si intr-o societate normala. Cu atat mai abitir intr-o societate ca aceea in care traim de fapt. mai mult sau mai putin perfecta pentru unii... Sau pentru altii... Niciodata la fel pentru toti si pentru fiecare sau oricare dintre noi. Si asta pentru ca suntem ai naibii de diferiti intre noi...
In mod normal am visuri si dorinte... In mod normal... Chiar ma intreb ce e de fapt nomalul? Pentru ca, la urma urmei, nu prea seman a fi om normal. Oricat as incerca sa ma incadrez in niste norme si tiparuri, nu reusesc, oricat m-as chinui sa o fac. Nu ma aleg decat cu chinul de a fi incercat sa fiu, daca macar nu leit-poleit celorlalti, macar asa cum ma vor cei din jurul meu. Pentru ca nu pot sa fiu si sa raman mai mult decat ceea ce sunt: eu insami.
Repet... In mod normal am visuri si dorinte. Dar nu pot face planuri pe termen mai lung cu nici un chip. Pentru ca stiu sigur ca nu voi fi reusit sa le indeplinesc niciodata, in vecii vecilor si de-a pururi. Cum fara planuri nu se poate, le fac doar "pas cu pas", vorba unui clasic in viata. Cum realizez ceva, in proportie mai mare sau mai mica, cum stabilesc o alta tinta de atins. O tinta care se poate realiza cat de cat, tinand cont de ceea ce pot face.
Asa incat, tinand cont ca am visuri si dorinte, totul cred ca se poate rezuma la faptul ca imi doresc de acum sa imi fac o viata ca o poveste frumoasa. Stiu ca pare extrem de greu, dar ar trebui sa am experienta suficienta si intelepciunea varstei, atuuri de care ma voi stradui sa ma folosesc cat de mult posibil. Cred ca fiecare dintre noi merita sa aiba parte de ceva in viata si are parte tocmai de acea viata pe care si-o cladeste si o merita.Se spune uneori ca suntem actorii unei piese scrisa si regizata de cineva cu o putere cu mult mai mare decat a noastra. Dar tocmai acel cineva extrem de puternic ne-a la sat sansa si puterea de a adapta scenariul vietii asa cum ne dorim la un moment dat. Avem liberul arbitru, o unealta extrem de puternica. Conteaza extrem de mult sa stim sa o folosim si sa o folosim asa cum se cuvine in avantajul nostru si al celorlalti. Depinde doar de noi cum adaptam povestea vietii pentru a o face cat mai frumoasa.
De acum drumul vietii continua ca si pana acum. Frumos, curat, plin de lumina. Sa fim optimisti si sa credem din tot sufletul in puterile pe care le avem...
Oficial am implinit jumatate de veac de existenta. Desi nu pot spune ca ma simt batrana, uneori spun in gluma ca sunt "o baba"... Vorba vine... Poate ar fi mai corect sa spun si sa ma simt in puterea deplinei maturitati...In fine...
Nu pot spune ca s-ar merita sa ma dau iar tanara si frumoasa. As fi pur si simplu deplasata sa ma comport ca si cum as avea jumatate din varsta pe care o am... Nici pe departe.. Desi sincer vorbind as vrea sa spun timpului sase opreasca macar putin..
Am realizat cate ceva in viata mea de pana acum. Pe plan personal si profesional.. Desi as fi vrut sa realizez cu mult mai multe. Din pacate, la un moment dat am fortat ritmul de activitate mai mult, mult prea mult pe alaturi, si nu intotdeauna in directia in care trebuia. Iar organismul a protestat si si-a cerut dreptul la odihna si dreptul de a fi protejat de toate agresiunile impuse din interior sau exterior. Asa ca a trebuit sa incetinesc ritmul de activitate suficient de mult ca sa pot supravietui. Altfel ma sinucideam voit si cu buna stiinta... Din pacate acest lucru a adus si o ramanere in urma a realizarilor pe care mi le-as fi dorit. Am respins initial voit, premeditat si cu buna stiinta unele oportunitati. Stiam ca pot aparea alte oportunitati in momentul in care imi voi fi recapatat fortele sau dimpotriva, totul putea fi pierdut sub anumite aspecte. Dar asta nu m-a determinat sa ma consider o ratata..
Am incercat sa fiu cat mai deschisa pentru ceilalti. Desigur in limitele decentei si ale bunului simt. Desigur ca nu puteam sa satisfac pe toti cei din jurul meu. Dar cei nesatisfacuti aveau de ales: sa se adapteze situatiei sau sa plece cat mai departe.
Am incercat pe cat posibil sa imi satisfac toate poftele... legate de hobby-uri. Citesc mult si ascult muzica. Imi astern gandurile prin scris... si ascult muzica. Urmaresc filme si completez careuri de rebus. In cantitati industriale... De multe ori fc cate doua lucrui deodata, atat cat pot face fata... Asta doar pentru a ma mentine activa si in forma cat mai mult timp...
Predominante sunt doar 2-3 activitati... In primul rand cititul. Si rebusul.... Si muzica... Acestea imi ocupa mai mult de jumatate din timpul destinat activitatilor din cursul zilei... si serii... Uneori si noaptea... Trebuie sa o fac... Pentru ca imi place sa o fac. Si pentru ca daca as intrerupe aceste activitati sau as scadea ritmul lor mi-as pierde anumite abilitati. Si ar fi cumplit. Este ca un fel de antrenament in cazul sportivilor de performanta: te mentii in forma atat cat mentii un ritm constant de activitate.
Si nu in ultimul rand incerc sa imi mentin un nivel bun al moralului. Incerc sa nu domin si sa nu fiu dominata. Incerc sa nu ma plang si sa nu ii fac pe altii sa planga din cauza mea. Incerc sa ma mentin in echilibru cu mine si cu cei din jur. Si asta pentru ca viata incepand cu 50 de ani ar trebui sa fie dominata si caracterizata de echilibru...
Pana acum am fost doar concurent la SuperBlog. In mai multe editi, deci s-ar putea spune ca am oarece experienta intr-ale scrisului. Si desi uneori am ramas cu un gust usor amar Vroiam uneori mai mult, cred ca puteam mai mult. Si totusi asta este situatia. nu am comparat rezultatele din toate editiile, dar am senzatia ca in ultima competitie am crescut putin. Ca punctaj, nu ca loc in clasamentul general. Si asta pentru ca simt ca am reusit sa dau cateva articole destul de bine punctate.
E iarna in calendar, desi nu prea se vede in vremea de afara... inca... E iarna si pentru unii inca se deruleaza ultimele zile de (dupa) vacanta de sarbatori... Ne-am incarcat deja bateriile si acum, inca timp de cateva zile, ne strecuram in corp si suflet ultimele picaturi suplimentare de energie pentru a relua tumultul vietii de zi cu zi si a oferi tot ceea ce putem da mai bun din noi.
Intai ne-am bucurat de sarbatoarea Nasterii Domnului. Craciun... Pentru mine este cea mai frumoasa sarbatoare. Nu doar pentru ca imi sarbatoresc onomastica in aceasta zi. Ci pentru ca este bucuria nasterii unui copil, a unei vieti noi, in sufletul fiecarui om pregatit sa il primeasca in sufletul si viata sa. Este ca si cum fiecare dintre noi ne-am fi nascut inca o data, nu in trup ci in spirit, intr-o perioada in care natura farmeca prin dantelaria de promoroaca si desenele facute de degetele fine ale gerului pe geamurile aburite ale fiecarei case.
Am trecut de ceva vreme peste cumpana dintre ani. In gand am sorbit odata cu sampania cuvenita si visurile, sperantele, dorintele si planurile pentru anul in care am pasit.Cu totii ne dorim sanatate si putere de munca pentru anul care vine, bucurii si o atmosfera cat mai buna.
Nu cu mult timp inainte de finalul de an m-am mobilizat sa scriu pe blog. Pentru o competitie: SuperBlog. Editia 2017. La inceput am pornit dintr-un soi de inertie. Participasem deja la cateva editii. Doar din placerea de a scrie, dar si pentru altceva: pentru satisfacerea dorintei de a primi un feedback cat de cat palpabil. Feedback care consta in notarea/punctarea celor scrise, care ar fi dus pe parcurs la includerea intr-un clasament atat pe fiecare proba in parte cat si intr-un clasament general. Clasament care ar fi condus, cum era si normal, la obtinerea unor premii...
E firesc sa ma fi tentat si premiile ca atare. Nu e de neglijat primirea unor obiecte sau a unor sume de bani, chiar daca acestea nu au o valoare colosala. Dar pe total valoarea premiilor puse la bataie inseamna ceva. Si totusi... Competitia este extrem de stransa: la fiecare proba pot participa zeci de concurenti cu zeci de articole, dar de castigat castiga doar unui... sau 2-3-poate 10... Poti pierde un premiu "la mustata", avand ceva peste 90 de puncte dintr-o suta. Te poti considera astfel un potential castigator, prin faptul ca ceea ce ai scris a fost aproape de perfectiune, chiar daca aceasta perfectiune nu este absoluta, chiar daca material/financiar nu ai luat nimic sau poate doar ceva simbolic, de consolare.
Si totusi privind in urma, am sesizat o oarece diferenta fata de editiile precedente la care am participat. O schimbare in bine, ceea ce mi-a desteptat placerea de a scrie parca putin mai mult decat placerea de a castiga. Ceea ce s-a vazut si in punctajele mai mari obtinute la cateva dintre probe. Si iata la ce ma refer...
La SuperBlog 2017 s-a pus accentul, parca mai mult ca altadata, pe creativitate. Sau poate asa am simtit eu: ca s-a dat frau liber propriilor idei si propriei imaginatii, lasand partea seaca a documentarii undeva pe un plan usor secund. Sigur ca trebuia respectata tema data si referirea la sponsor sau produsele acestuia. Dar aceste aspecte au fost reduse la minimum posibil; In primul rand trebuia sa se vada libertatea celui care scria articolul respectiv de a crea independent de constrangeri. Desigur ca trebuia sa respecti o tema, dar ceea ce povesteai putea fi ceva independent de tema de la care se pornea, Pentru mine acesta era un avantaj: recunosc ca eram (si inca mai sunt) paralela cu unele domenii, neavand pregatire si cunostinte in acestea, asa ca simpla concepere a unui articol care sa aiba o legatura stransa cu acel domeniu pur si simplu ma inhiba si imi tinea mainile ca si legate pentru scris. In momentul in care m-am simtit distantata putin de tema respectiva, avand posibilitatea de a scrie despre ceva nu neaparat legat de o activitate sau un produs cu a carui fabricare nu aveam nici o legatura ca si cunostinte strict tehnice, m-a facut sa ma descatusez putin. Puteam sa scriu deci despre aproape orice avea legatura cu tema fara sa fiu legata strict de date tehnice. Si acest lucru s-a simtit intr-un punctaj nu stralucit, e adevarat, dar sensibil mai mare decat in conditiile in care as fi fost constransa de anumite conditii tehnice mai drastice.
Privesc din nou in urma. Mi-as fi dorit ceva mai multe probe, chiar daca acesta ar fi insemnat un efort mai mare din partea mea de a raspunde provocarilor. Daca as fi scris mai multe articole, poate ca as fi dobandit nitel mai mult exercitiu intr-ale scrisului. Si poate ceva mai multe sanse de a lua punctaje bune la cat mai multe probe. Mi-as dorit mai multi sponsori pentru care sa scriu, chiar daca pentru unii dintre ei as fi scris 2-3 articole diferite, cu subiecte variate. Mi-ar fi placut sa scriu mai mult despre carti, muzica si filme: sunt cateva dintre pasiunile mele si simt ca as fi putut da destul de mult in directia asta. Dar cred ca m-as fi descurcat aproape la fel de bine si cu multe alte teme. Candva mi-au placut calatoriile, desi acum nu mai am puterea si timpul necesar sa calatoresc. Dar am puterea sa scriu enorm despre alte locuri pe care as fi vrut sa le vad candva in viata; si poate ca timpul nu este pierdut.
Mi-as mai fi dorit ceva: ca in acest concurs sa pot fi privita, ca blogger (nu numai eu ci si ceilalti participanti), ca fiind EU, asa cum sunt de fapt, si nu sa fiu privita ca pe o imagine comparata mereu cu o idee preconceputa despre ceea ce si cum ar trebui sa scrie un blogger participant la competitie. Si daca tot exista aceasta idee preconceputa, macar sa simt din cerintele prezentate EXPLICIT la nivelul fiecarei probe cat mai exact despre ce si cum ar trebui sa scriu. Nu spun ca un advertorial trebuie sa fie o opera literara in sine (o schita, un reportaj, o sceneta sau orice altceva), dar cred ca o reclama (caci la urma urmei noi nu scriem dor advertorialul in sine, ci concepem si o reclama la un produs, fie ca vrem sau nu vrem), repet, o reclama vinde produsul nu doar oferind informatii seci despre produsul in sine, ci oferind o poveste de viata de care potentialul cumparator sa se simta atras, cu care sa se identifice, si sa se simta atras de produsul respectiv pentru ca l-a asociat cu ceva care i-a facut placere.
In plus, apropo de premii... Am remarcat ca la finalul fiecarei competitii se ofera un premiu simbolic tuturor finalistilor. Anul acesta a fost un produs marca Gerovital. De asemenea, cel putin anul acesta ( nu imi amintesc daca si in anii trecuti, dar s-ar putea ca sa fi existat acest lucru si in editiile precedente), la o anumita proba, sponsorul respectiv a oferit premii simbolice tuturor celor care au participat scriind la proba respectiva; anul acesta a facut acest lucru editura RAO. Poate ca ar fi bine ca in editiile urmatoare si alti sponsori sa urmeze exemplul; daca nu toti participantii sa primeasca cate ceva, macar sa se ofere "mentiuni" celor ale caror articole obtin un punctaj peste un anumit nivel. Repet: nu am scris si nu voi scrie niciodata pe blog special pentru premii, dar ma bucura atunci cand primesc un feedback din partea cuiva ca o recunoastere a faptului ca cele scrise de mine i-au atras atentia si i-au facut placere. 
In asteptarea editiei viitoare de SuperBlog, citesc enorm. Plus exersez rebusismul. Tocmai pentru a reusi sa scriu cat mai lejer si mai creativ pe orice tema. Si asta pentru ca mi-as dori sa am parte de provocari care sa imi stimuleze si sa imi puna in valoare creativitatea si nu numai abilitatea de a respecta scris niste conditii tehnice. Mi-as dori sa am posibilitatea de a comunica cat mai mult posbil cu cat mai multi cititori si sa le ofer ce este mai bun in mine.
Pana la urmatoarea editie SuperBlog, dragii mei, ma afund din nou in carti. Astept cu nerabdare sa scriem din nou si sa ne (re)citim reciproc. Si sa vedem fiecare dintre noi potentialul propriu si potentialul celorlalti intr-ale scrisului. Pana atunci va sarut si sa auzim numai de bine!
