Se pare ca aceasta abilitate o am si eu, privind lucrurile dintr-un anumit unghi si sintr-un anumit punct de vedere. Nu sunt eu prea vorbareata, ba din contra, sunt momente cand prefer sa nu aud vorbind in preajma mea si nici sa nu fiu fortata sa vorbesc. Dar sunt alte trei sau patru aspecte care inclina spre confirmarea acestui aspect.
1. Am invatat sa citesc foarte devreme: pe la patru ani si ceva. Pe cartile de povesti. De atunci am fost de nneoprit intr-ale cititului. Intotdeauna a fost o frustrare impinsa spre agonie cand nu aveam timp de citit sau de procurat carti; cand nu citeam simteam ca ma indrept treptat-treptat spre o stare apropiata de cea de idiotenie totala. Asa ca incercam sa citesc oricand si oricum si oriunde: acasa, in parc, in mijloacele de transport, oriunde puteam tine o carte in mana sub priviri. Din (ne)fericire am urmat o facultate care m-a fortat sa citesc foarte multa literatura de specialitate. Din fericire imi placea, dar din nefericire nu aveam intotdeauna timp sa citesc si altceva, in special beletristica, ceea ce putea deveni frustrant. Asa ca incercam sa valorific din plin orice moment in care puteam citi. In plus, orice citeam se reflecta in minte nu atat ca text, cat si ca o succesiune de imagini aflate, mai mult sau mai putin,, intr-o continua miscare. Era ca un fel de viziune cinematografica.
2. Nu cred ca aveam inca 11 ani cand tata m-a initiat in tainele rebusului. A fost deajuns sa imi arate cum se completeaza careurile clasice; restul problemelor de enigmistica le-am dibuit singura modul de rezolvare. E drept ca am ramas in continuare intr-o proportie covarsitoare la rezolvarea careurilor. Le "devorez" intr-un ritm infernal, la fel cum devorez cartile; in zilele mele bune completez lejer cateva careuri, chiar si 10-12 sau chiar mai multe, desigur si in raport de dificultatea acestora. Si nu o data m-am bagat si la conceperea de definitii, provocata de diferite concursuri din reviste. E adevarat ca nu au fost prea multe astfel de tentative, dar nu ratez nici o astfel de provocare, daca mi se ofera ocazia.
3. Ambele indeletniciri m-au ajutat foarte mult la... scris. Nu o data am cedat tentatiei de a concepe diverse texte, fie de voie - de nevoie, cand a fost vorba de texte-tip, fie din propria mea placere. Asa am ajuns, in plina era a internetului, acum vreo 10-12 ani, sa patrund tainele bloggingului. Am inceput intai prin simpla imitatie; vazand ca un prieten virtual isi deschisese primul blog pe aceasta platforma, i-am urmat exemplul si am deschis si eu un blog. Rapid am inceput sa ma descurc, totul a devenit o pasiune si cu mult mai mult decat atat, a devenit aproape un mod de viata.
4. Abia terminarem de invatat abecedarul si prima carte de aritmetica (vorba vine, caci stiam sa citesc inca dinainte de a intra la scoala, doar scrisul de mana l-am deprins in scoala), ca am inceput sa invat limbi straine. Prima a fost limba engleza, in clasa a doua, iar din clasa a cincea a venit la rand limba germana. Inca de la inceput totul mi se parea o joaca, desi mi-am dat seama curand ca, daca era sa invat serios o limba straina, numai o joaca nu era.
Sa intram putin mai in amanunt in ceea ce priveste limbile straine... si invatatul lor. Invatatul cuvintelor noi era aproape o joaca... Mai mult sau mai putin. Gramatica iarasi o invatam usor. O invatam usor pentru ca o invatam logic pe cat se putea. Ceea ce mi-a fost mai dificil de realizat a fost conversatia, si asta din lipsa de exersare.
- Un prim aspect este folosirea corecta a cuvintelor in contextul dat, in asa fel incat traducerea sa fie inteligibila in limba respectiva, pentru vorbitorii acelei limbi; ma refer la folosirea corecta a sinonimelor, a expresiilor specifice uneia sau alteia dintre limbi. Plus ca textul tradus trebuie sa corespunda in litera si spirit cat mai bine cu textul original din care este tradus.
- Un alt aspect este corectitudinea gramaticala. Atat in limba in care se traduce, cat si ca si corespondenta gramaticala intre cele doua limbi.
- Un al treilea aspect, intr-o ordine absolut aleatorie, ar fi respectarea specificului limbii sub diverse aspecte: stil (colocvial sau mai elaborat, literar), respectarea caracteristicilor legate de regiunea in care se vorbeste acea limba ( de exemplu, vezi diferentele intre engleza britanica si engleza americana)....
Daca traducerea unui text pentru utilizarea proprie, "in particular" cum s-ar spune, si total neoficial, o poate face oricine, pentru traducerea documentelor oficiale trebuie sa se apeleze la serviciile unui traducator autorizat. Apelarea la motoare de traducere de tipul Google Translate sau recurgerea la serviciile unor diletanti te poate costa enorm, caci traducerea poate fi incorecta din multe puncte de vedere si, in orice caz, total neconforma cu originalul.
Ideal ar fi sa se apeleze la firme specializate, asa cum este Agenţia de traduceri Swiss Solutions.Aceasta firma, cu o experienta indelungata si cu specialisti in traduceri in diferite domenii, ofera servicii de o calitate deosebita , o modalitate simplă, comodă şi extrem de rapidă de a beneficia de o traducere ireproşabilă. In plus exista un site nou care oferă posibilitatea de a comanda de acasă, on-line, orice traducere, în orice domeniu. Procedura este foarte simplă și sunt necesare doar 15 minute ca Project Managerul dedicat să îți trimită (gratuit, desigur) o estimare de preț pentru documentele pe care dorești să le traduci.
Agenția de traduceri Swiss Solutions îți oferă:
Traduceri
în și din 80 de combinații de limbi, chiar și cele mai rare, la cerereInterpretariat
Simultan, consecutiv, notarial, în peste 50 de limbi, oriunde ai nevoie în țară și în lumeLocalizare
atunci când documentul tău trebuie tradus și adaptat la cultura locală a unei anumite regiuniRevizie
pentru că verificăm de două ori traducerile înainte să ajungă la tineDTP
recomandat pentru situațiile când trebuie să păstrezi formatul original al documentului tăuLegalizări / Apostilări
îți autentificăm noi documentele, atunci când legislația cere acest lucru, pentru a-ți optimiza timpul
Lucrand in domeniul medicinii scolare, adesea am fost nevoita sa cer elevilor nou-veniti intr-o scoala documente medicale care sa ateste starea lor de sanatate si vaccinarile pe care le-au facut de-a lungul vietii. Problema era cand apareau copii care veneau din strainatate, fie nascuti acolo, fie nascuti in Romania dar care traisera in alta tara, unde fusesera vaccinati sau facusera diverse tratamente medicale. Mai intotdeauna solicitam traducerea documentelor respective, caci nu era de gluma cu sanatatea unui om, mai ales daca e vorba despre un copil. Tocmai de aceea traducerea impecabila a documentelor respective era de maxima importanta pentru mine. Ca atare intotdeauna apreciam traducerile facute de firme specializate. Doar asa eram absolut sigura ca nimeni nu era niciodata "tradus" de traduceri!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017