$$$

 În Japonia, dacă adormi la muncă, șeful nu te ceartă. Ba din contra, consideră că ai muncit atât de mult încât ai ajuns la epuizare, deci este un semn de devotament, nu de lene. Conceptul se numește „Inemuri”, care se traduce aproximativ prin „a fi prezent în timp ce dormi”. Această definiție lingvistică este cheia înțelegerii fenomenului: persoana nu a părăsit grupul sau responsabilitățile, ci a intrat într-o stare temporară de repaus din cauza efortului depus. Din punct de vedere social, cel care ațipește este considerat încă participant la activitatea din jur, fie că este o ședință sau muncă de birou.

Rădăcinile acestui obicei se află în cultura muncii extrem de solicitante din arhipelag. Programul angajaților japonezi este renumit pentru lungimea sa, incluzând adesea ore suplimentare târzii și obligația socială de a ieși cu colegii după serviciu. Într-un astfel de ritm, somnul nocturn devine insuficient, iar ațipitul scurt pe parcursul zilei devine o necesitate fiziologică tolerată de societate pentru a putea rezista fizic și mental.

Există totuși reguli nescrise stricte privind modul în care se practică Inemuri. Nu este acceptabil să te întinzi sub birou sau să îți aduci o pernă, deoarece acest lucru ar sugera că ai planificat să dormi și că îți lipsește motivația. Trebuie să adormi într-o poziție care sugerează că erai absorbit de muncă și pur și simplu ai cedat oboselii, de obicei stând drept pe scaun sau sprijinindu-ți capul în mâini, păstrând o postură cât de cât oficială.

Ierarhia joacă un rol important în acceptarea și manifestarea acestui comportament. Șefii și managerii seniori au o libertate mult mai mare de a închide ochii în timpul ședințelor lungi, fără a fi judecați de subalterni. Pentru un angajat tânăr, situația este mai delicată; deși poate fi scuzat pe motiv de epuizare extremă, trebuie să demonstreze constant că este gata să revină la activitate în orice secundă dacă este strigat sau dacă situația o cere.

Fenomenul nu se limitează doar la spațiul de birouri, ci este omniprezent în transportul public și spațiile comune. Trenurile și metrourile din Tokyo sunt pline de oameni îmbrăcați la costum care dorm profund în timpul navetei de dimineață sau de seară. Siguranța publică ridicată din Japonia permite acest lucru, călătorii neavând teama că vor fi jefuiți în timp ce sunt vulnerabili, folosind timpul de tranzit ca o extensie a timpului de odihnă.

Studiile statistice arată că japonezii au una dintre cele mai scurte medii de somn pe noapte din lume, adesea sub șase ore. Inemuri funcționează astfel ca o supapă de siguranță pentru sănătatea națională, permițând creierului scurte momente de „reboot” pe parcursul zilei. Fără aceste pauze neoficiale, nivelul de productivitate și sănătatea fizică a forței de muncă ar avea de suferit dramatic în contextul presiunii sociale existente.

În ultimii ani, unele companii moderne au început să oficializeze această practică, transformând-o din ceva tolerat tacit într-o politică de resurse umane asumată. Au apărut birouri care oferă „capsule de somn” sau camere de relaxare, recunoscând științific faptul că o repriză de somn de 20 de minute, numită „power nap”, crește eficiența. Totuși, Inemuri-ul tradițional, spontan și neplanificat, rămâne varianta cea mai răspândită în corporațiile clasice.

Această tradiție subliniază o diferență fundamentală de mentalitate între Est și Vest. În timp ce în Europa sau America a dormi la birou poate duce la sancțiuni disciplinare sau concediere, în Japonia este o dovadă vizibilă a sacrificiului personal. Este un compromis social unic, care valorizează prezența fizică și spiritul de grup mai presus de vigilența constantă.

Criticii sistemului susțin că Inemuri ar putea masca probleme serioase de sănătate și un echilibru precar între viața profesională și cea personală. Guvernul japonez a început campanii pentru a încuraja oamenii să doarmă mai mult acasă, însă tradiția este adânc înrădăcinată. Pentru mulți, a putea dormi oriunde este o abilitate dobândită și necesară supraviețuirii urbane.

În concluzie, imaginea unui angajat dormind la birou în Japonia nu trebuie interpretată prin lentila culturală occidentală. Nu este un semn de lipsă de respect, ci rezultatul unei societăți care onorează efortul dus până la limită. Inemuri rămâne un simbol al hărniciei paradoxale, unde somnul devine, în mod ciudat, o parte integrantă a muncii.