$$$

 În martie 1970, un dezgheț brusc și ploi torențiale au transformat râul Siret într-o amenințare mortală pentru orașul Galați, iar 200 de pompieri și voluntari au pompat manual apă 72 de ore continuu din subsolurile a 40 de blocuri inundate, salvând clădirile de la prăbușire, folosind pompe diesel vechi care cădeau din oră în oră și trebuiau reparate pe loc, lucrând în apă până la genunchi, în frig și noroi, fără oprire.

Primăvara venise violent. Zăpada acumulată iarna se topise în 5 zile. Siretul crescuse cu 4 metri. Digurile au cedat lângă Galați. Apa a inundat cartierul Mazepa - 40 de blocuri, 8.000 de locuitori.

Când apa intră în subsolul unui bloc, are câteva ore până când fundațiile se slăbesc. Apoi clădirea riscă prăbușirea. Trebuie pompat apa imediat, continuu, până când nivelul scade.

Comandantul pompierilor, maior Vasile Dumitrescu, 50 de ani, a evaluat situația. "Patruzeci de blocuri. Fiecare are subsol inundat cu 2 metri de apă. Trebuie pompe la fiecare bloc. Și trebuie pompat non-stop 3 zile până scade nivelul râului."

Problema: aveau doar 25 de pompe diesel funcționale. Pentru 40 de blocuri. Și pompele erau vechi, din anii '50, căzând din oră în oră.

Soluția: rotație. Pompează un bloc până e gol, mută pompa la următorul. Dar apa revenea - Siretul era încă sus. Trebuiau să pompeze toate 40 simultan pentru a ține pasul.

Au improvizat. Au adus pompe de la fabrici, de la șantiere, de la ferme. Orice pompă diesel funcțională. Au adunat 60 de pompe în 6 ore. Vechi, noi, mari, mici. Toate puse la treabă.

Ion Popescu, mecanic de 38 de ani, era responsabil cu menținerea pompelor funcționale. "Pornești pompa. Merge 2 ore. Se oprește. Filtru înfundat cu noroi. Curăți filtru. Repornești. Merge o oră. Ceva altceva se strică. Repari. Așa non-stop 72 de ore."

Fiecare pompă avea un operator - pompier sau voluntar - care supraveghea funcționarea, schimba furtunuri, raporta probleme. Stăteau în subsol, în apă până la genunchi, în frig și întuneric, cu o singură lanternă, ascultând zgomotul pompei.

Gheorghe Marin, pompier de 32 de ani, a stat 18 ore în subsolul blocului 15. "Apa e rece, 8-9 grade. După o oră, picioarele îți îngheață în cizme. După două ore, nu mai simți nimic sub genunchi. Dar nu poți ieși. Trebuie să supraveghezi pompa. Dacă se oprește și tu nu observi, subsolul se umple din nou."

Schimburile erau la 6 ore. Dar mulți rămâneau 8-10 ore pentru că înlocuitorii întârziau. Epuizare masivă după prima zi.

În a doua zi, 3 pompe s-au stricat definitiv. Ion și echipa lui au lucrat 4 ore să le repare. Una a fost recuperată. Două erau moarte. Acum aveau 58 de pompe pentru 40 de blocuri - suficient, dar fără rezervă.

Cea mai grea noapte: noaptea a doua. Ploaie torențială. Nivelul Siretului urcase din nou. Apa în subsoluri pompa mai repede decât pompele o scot. Luptau o bătălie pierdută.

Maior Dumitrescu a luat decizia: "Abandonăm 5 blocuri cel mai puțin critice. Concentrăm toate pompele pe 35 de blocuri cu risc maxim de prăbușire." Decizie dureroasă, dar necesară.

În dimineața zilei a treia, nivelul Siretului în final începuse să scadă. Presiunea pe pompe scăzu. Pentru prima dată în 60 de ore, pompau mai repede decât apa venea.

La ora 14:00, 15 martie, ultimul subsol a fost golit. Șaptezeci și două de ore de pompare continuă. Două sute de oameni, 58 de pompe, zero oprire.

Bilanț: 35 de blocuri salvate, 7.000 de locuitori protejați. Cinci blocuri abandonate, evacuate preventiv, fundații verificate ulterior (toate OK, doar umede). Nouăsprezece pompieri cu hipotermie la picioare. Trei mecanici cu epuizare severă. Dar zero prăbușiri, zero victime.

Astăzi, cu pompe moderne și sisteme automate, este imposibil să înțelegi că în martie 1970, 200 de oameni au pompat manual 72 de ore, stând în apă rece, reparând pompe din mers, salvând 35 de blocuri prin muncă brutală non-stop.