$$$

 Miep Gies – curajul tăcut care a salvat o voce pentru lume

Miep Gies, născută Hermine Santrouschitz la 15 februarie 1909, a fost o femeie olandeză a cărei viață aparent obișnuită a devenit un exemplu rar de curaj moral în timpul Holocaustului. Timp de peste doi ani, zi de zi, ea și-a riscat viața pentru a-i proteja pe Anne Frank, familia ei și încă patru persoane ascunse în Anexa Secretă de deasupra biroului lui Otto Frank din Amsterdam.

Născută la Viena, într-o familie săracă, Miep a fost trimisă în Olanda în 1920, copil fiind, pentru a se reface după malnutriția provocată de Primul Război Mondial. A rămas acolo, a primit porecla „Miep” și, mai târziu, cetățenia olandeză. În 1933, a început să lucreze ca secretară pentru Otto Frank, la firma Opekta, legând o prietenie profundă cu familia acestuia.

Când naziștii au ocupat Olanda și persecuția împotriva evreilor s-a intensificat, Otto Frank a întrebat-o dacă ar fi dispusă să ajute familia lui în cazul în care ar fi nevoiți să se ascundă. Răspunsul ei a fost imediat și fără echivoc. Împreună cu soțul ei, Jan Gies, cu Bep Voskuijl și alți câțiva oameni, Miep a devenit una dintre „ajutoarele” care au făcut posibilă supraviețuirea celor opt persoane din anexă.

Între 6 iulie 1942 și 4 august 1944, Miep a fost legătura lor cu lumea de afară. Mergea cu bicicleta prin Amsterdam, sub restricții, raționalizare și stare de asediu, aducând mâncare, legume, cărți, ziare și vești. Căra sacoșe grele, obținea cartele de alimente pe căi ilegale și, poate cel mai important, păstra o atitudine senină pentru a le ridica moralul celor ascunși.

După trădare, a venit momentul care avea să-i definească pentru totdeauna numele. Pe 4 august 1944, Gestapoul a descins în Anexa Secretă și i-a arestat pe toți. A doua zi, Miep și Bep s-au întors în spațiul gol și au găsit pe podea hârtiile împrăștiate ale Annei, inclusiv jurnalul ei. Miep le-a adunat, le-a ascuns într-un sertar și a refuzat să le citească, spunând că le păstrează „pentru Anne”, când se va întoarce.

Anne nu s-a mai întors. În 1945, când Otto Frank a revenit ca singurul supraviețuitor, Miep i-a înmânat jurnalul fiicei sale, fără să știe atunci că acel gest va salva una dintre cele mai importante mărturii ale Holocaustului. Fără ea, vocea Annei Frank s-ar fi pierdut pentru totdeauna.

De-a lungul vieții, Miep a refuzat să se considere eroină. Spunea simplu că a făcut ceea ce trebuia făcut, ceea ce ținea de datoria umană de a ajuta oameni aflați în nevoie. Și totuși, fiecare zi din acei ani a fost un risc extrem: dacă ar fi fost descoperită, pedeapsa ar fi fost moartea.

A primit numeroase distincții, inclusiv titlul de „Dreaptă între Popoare” din partea Yad Vashem, și și-a spus povestea în volumul Anne Frank Remembered. A trăit până la 100 de ani, stingându-se în 2010, lăsând în urmă un exemplu care continuă să tulbure și să inspire.

Povestea ei ne amintește că eroismul nu arată întotdeauna spectaculos. Uneori, el înseamnă să mergi pe bicicletă cu o sacoșă de mâncare, să taci când tăcerea salvează și să păstrezi niște foi de hârtie pentru o fată care încă mai spera să trăiască.

#MiepGies #AnneFrank #CurajMoral #Holocaust #EroiTăcuți #Memorie

Dacă ai fi trăit atunci, ai fi avut puterea să faci zilnic ceea ce este corect, chiar știind că prețul putea fi viața ta?