$$$

 „În Republica Moldova circa 260.000 de moldoveni nu recunosc limba română, numită de ei impropriu «moldovenească», drept limba lor maternă“.

(Din datele Departamentului de statistică)

COȘMAR 

Nicolae DABIJA

 În Taimâr, cu-o sanie cu reni -

colo pân` şi vara viscoleşte -

dat-am de un sat de moldoveni

ce uitaseră - săracii! - româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul

şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, 

numai că nu-ntra în el brăzdarul -

cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână

şi la sănii să înhame reni, 

numai c-au uitat limba română, 

dar în buletine-s moldoveni

M-au cinstit cu ţuică din licheni, 

m-au servit cu colţunaşi din peşte, 

şi mi se jurau că-s moldoveni, 

doar că - nu pot să vorbească româneşte.

Şi-amintiră, după lungi torturi, -

of, şi eu mă bucuram ca prostul! -

numai colo nişte-njurături

şi-ncă un fragment din Tatăl nostru

Şi-am bocit cu ei la despărţire, 

şi mi-au dat şi-un colte de mamut, 

şi le-am dat volumul meu subţire

pe care-l tot răsfoiau, pierdut...

Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi

câte unu-aud cum se făleşte:

- Sunt şi eu tot moldovan, ca voi, 

numai... c-am uitat maldaveneşte

Şi-i de râs povestea, şi-i de plâns, 

cum vreun tip stă chiar şi-ţi dovedeşte

că adevăraţii români îs

tocmai cei ce nu ştiu româneşte.

Se dezice, fiu al nimănui, 

în discuţii şi - afişat - în presă, 

de strămoşii şi de limba lui, 

Iar Moldova i-i - doar o adresă.

Că nu-s patriot mă dojeneşte

şi-mi tot spune, cuvântând mereu, 

el mai mult Moldova că-şi iubeşte, 

şi mă-nvaţă cum s-o fac şi eu.

...Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc

spicul sec, şi de sub luturi ruda -

moldoveanule, cum zici să te numesc, 

care limba ţi-ai trădat, ca Iuda.

Nu te cred - cât fi-vai să cârteşti, 

că-astă ţară cu-al ei sfânt temei

mult mai mult ca mine o iubeşti -

dacă silă ţi-i de limba ei.

Dacă limba mamei ţi-ai urât, 

dar alt adevăr pe lume nu-i:

căci există un popor atât

cât mai e vorbită limba lui.

...În Taimâr, cu-o sanie cu reni -

colo pân` şi vara viscoleşte -

dat-am de un sat de moldoveni

ce uitaseră - săracii! - româneşte.

Şi-un coşmar visez - de-atunci - prin vremi, 

mă trezesc şi-mi zic: doamne fereşte

de-o Moldovă doar din moldoveni

ce-au uitat, cu toţii, româneşte.

1988