$$$

 DOINA

Mihai EMINESCU 

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate

Din Hotin și pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Calea noastră ne-o aţin

Și Muscalii și Calmucii

Și nici Nistrul nu-i îneacă

Săraca țară, săracă!

Din Boian la Cornu Luncii

Jidovește-nvață pruncii

Și sub mână de jidan

Sunt românii lui Ștefan.

Că-ndărăt tot dă ca racul

Fără tihnă-i masa lui

Și-i străin în țara lui.

Din Brașov pân’la Abrud

Vai ce văd și ce aud

Stăpânind ungurul crud

Iar din Olt până la Criș

Nu mai este luminiș

De greul suspinelor

De umbra străinilor,

De nu mai știi ce te-ai face

Sărace român, sărace!

De la Turnu-n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s-așează pe la noi;

Și cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier

Zboară paserile toate

De neagra străinătate

Numai umbra spinului

La ușa creștinului

Codrul geme şi se pleacă

Și izvoarele îi seacă

Săraca țară, săracă!

Cine ne-a adus jidanii

Nu mai vază zi cu anii

Și să-i scoată ochii corbii

Să rămâie-n drum ca orbii

Cine ne-a adus pe greci

N-ar mai putrezi în veci

Cine ne-a adus Muscalii

Prăpădi-i-ar focul jalei

Să-l arză, să-l dogorească

Neamul să i-l prăpădească,

Iar cine mi-a fost mișel

Seca-i-ar inima-n el,

Cum dușmanii mi te seacă

Săraca țară, săracă!

Ștefane, Măria ta,

Lasă Putna, nu mai sta,

Las’ arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija gropilor

Dă-o-n seama popilor

La metanii să tot bată,

Ziua toată, noaptea toată,

Să se-ndure Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău…

Tu te-nalță din mormânt

Să te-aud din corn cântând

Și Moldova adunând

Adunându-ți flamurile

Să se mire neamurile;

De-i suna din corn odată

Ai s-aduni Moldova toată

De-i suna de două ori

Vin și codri-n ajutor;

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară

Dați în seama ciorilor

Ș-a spânzurătorilor.

Ștefane, Măria Ta,

Lasă Putna, nu mai sta

Că te-așteaptă litvele

Să le zboare tigvele

Să le spui molitvele

Pe câți pari, pe câți fuștei

Căpățâni de grecotei

Grecoteii și străinii

Mânca-le-ar inima câinii

Mânca-le-ar țara pustia

Şi neamul nemernicia

Cum te pradă, cum te seacă

Săraca țară, săracă!

Această variantă a Doinei , extrem de puțin cunoscută astăzi, este preluată din cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite în timpul vieții, vol. III, note și variante, ediție critică îngrijită de Perpessicius, cu reproduceri după manuscrise, Editura Fundației Regale, București,1944.