$$$

 

"Annie Wilkins – Femeia care a refuzat să moară înainte să-și împlinească visul

În anul 1954, viața lui Annie Wilkins părea sfârșită. Pierduse tot: ferma moștenită de la familie, rudele ei nu mai erau, iar medicii i-au dat un verdict necruțător:

👉 la 63 de ani, i se mai dădeau doar doi ani de trăit.

Dar Annie nu a acceptat această sentință. În inima ei mai ardea un singur vis: să vadă, măcar o dată înainte de moarte, Oceanul Pacific. Refuzul de a se resemna Autoritățile i-au propus să se mute la azilul săracilor din comitat. Annie a spus nu. Nu voia să moară uitată, în anonimat, între zidurile reci ale unei instituții. Ea încă dorea să trăiască.

Și atunci a luat o hotărâre nebunească pentru acele vremuri: să pornească spre vestul Americii … călare.

Pregătirea plecării și-a cumpărat, cu ultimii bani, un cal bătrân și obosit, pe nume Tarzan, a îmbrăcat o salopetă bărbătească (mai practică pentru drum lung decât hainele femeiești ale vremii);

și-a luat alături câinele credincios, un metis pe nume Depeche Toi („Grăbește-te!”, în franceză).

Fără hartă, fără bani, fără garanții. Doar cu credința simplă că oamenii Americii nu-și pierduseră încă bunătatea.

O călătorie împotriva timpului și a lumii moderne, călătoria a durat aproape doi ani. Annie a parcurs peste 6.000 de kilometri:

- a traversat munți și râuri;

- a înfruntat furtuni de zăpadă și călduri sufocante;

- a străbătut șosele rapide, dominate deja de automobile, într-o Americă aflată în plină schimbare – televiziunea intra în case, oamenii deveneau mai grăbiți, mai suspicioși.

Dar Annie, cu pasul lent al calului și cu simplitatea ei, trezea în sufletele celor pe care îi întâlnea amintirea ospitalității de altădată. Întâlnirile de pe drum

Pe parcurs, Annie a cunoscut:

- oameni obișnuiți, care îi ofereau hrană, adăpost sau doar un zâmbet;

- dar și personalități ale vremii: pictorul Andrew Wyeth, comediantul Groucho Marx, realizatorul Art Linkletter.

I s-a propus să rămână în diverse locuri, să muncească, să primească o casă, chiar și să se mărite. Însă Annie refuza mereu politicos. Avea un singur țel: să ajungă la Ocean.

Victoria împotriva morții

Și într-un final, după doi ani de drum, Annie a văzut Pacificul. Nu doar că a învins boala și previziunile medicilor, dar a demonstrat că:

- nicio vârstă nu este prea înaintată pentru a visa;

- niciun drum nu este prea lung dacă este parcurs cu credință și speranță.

Moștenirea ei

Annie Wilkins a devenit un simbol al:

rezistenței în fața destinului;

libertății de a-ți alege viața;

umanității într-o lume care părea să o piardă.

Ea nu a călărit doar împotriva morții, ci și împotriva uitării. A reamintit Americii – și lumii întregi – că:

„Niciun vis nu este prea mare, niciun drum prea lung … dacă îl parcurgi cu credință.”

Text copiat.

Casa Floarea Vietii