$$$

 Părinții mei nu vor înțelege niciodată că nu îl mai pot iubi pe omul asta, indiferent câți bani are - uneori cea mai curajoasă decizie e să alegi fericirea în locul siguranței.

Andreea stă pe banca din grădina casei cu numărul 23, cu telefonul în mână și un mesaj de la mama care o face să suspine din nou. "Te-ai înnebunit complet? Să refuzi pe Alexandru pentru Radu?! Ăla n-are nici măcar o mașină bună!" Dar în seara asta, pentru prima dată în doi ani, Andreea se simte liberă.

La douăzeci și trei de ani, toată lumea din sat credea că Andreea e cea mai norocoasă fată din lume. Alexandru, cu șapte ani mai mare, avea afaceri în construcții, o vilă în Voluntari și trei mașini în curte. "E un partid bun pentru tine," îi spuneau părinții. "Nu o să-ți lipsească nimic niciodată."

Dar Andreei îi lipsea totul. Râsul, vorbele dulci, timpul petrecut împreună. Alexandru era mereu plecat, mereu ocupat, mereu nervos. Când se vedeau, vorbea doar despre bani, despre contracte, despre cât de obosit e. "Nu ai timp să mă asculți niciodată," îi spusese ea într-o seară. "Nici măcar să mă întrebi cum mi-a fost ziua."

"Am timp să-ți cumpăr ce vrei," îi răspunsese el, ridicând vocea. "Nu-ți ajunge? Alte fete ar fi recunoscătoare pentru ce ai tu." În seara aceea Andreea a realizat că pentru Alexandru ea era doar un accesoriu frumos, nu o persoană iubită.

Doar cei care au trăit într-o relație fără dragoste știu cât de gol te simți, chiar dacă în jur totul pare perfect.

Răsturnarea a venit într-o zi de martie, când Radu, fostul ei coleg din clasa a XII-a, a sunat-o să o întrebe dacă vrea să iasă la o cafea. "Doar ca prieteni," îi spusese el. "Văd că ești tristă pe Facebook." Andreea nu realizase că tristețea îi se vedea până și în pozele pe care le postase.

La cafea, Radu a ascultat-o timp de trei ore. N-a judecat-o, n-a dat sfaturi, doar a ascultat. Și pentru prima dată în doi ani, Andreea a râs cu poftă. "Îmi aminteam cât de mult râdeam în liceu cu tine," i-a spus ea. "Credeam că am uitat cum se face."

Radu lucra ca tehnician auto într-un service din oraș. Câștiga decent, dar nimic spectaculos. Avea o Dacia Logan din 2010 și stătea cu chirie într-un apartament cu două camere. Pe hârtie, nu era nimic în comparație cu Alexandru. Dar când vorbea cu Andreea, ochii îi străluceau, și când râdea la glumele ei, toată lumea din jur se oprea să se uite.

"Îmi pare rău să te întreb, dar ești fericită cu el?" a întrebat-o Radu într-o seară când se plimbau prin parc. Andreea nu a răspuns, dar lacrimile din ochii ei au spus tot.

Când Andreea i-a spus lui Alexandru că nu mai vrea să fie cu el, bărbatul a început să țipe. "Pentru cine mă lași? Pentru săracul ăla care repară mașini? Tu știi cât câștig eu pe lună?" Dar Andreea realizase că nu conta câți bani avea Alexandru dacă nu o făcea să se simtă iubită.

Părinții au fost devastați. "Ne-ai făcut de râs în tot satul," i-a spus tata. "Alexandru are vilă, tu o să stai într-un apartament cu chirie. La ce te-ai gândit?" Mama plângea și se ruga, credând că fiica ei a înnebunit.

Dar Andreea nu s-a clintit. Prima dată când Radu a luat-o în brațe și i-a spus "Te iubesc exact așa cum ești," ea a știut că a luat decizia corectă. Pentru că dragostea adevărată nu se măsoară în euro, ci în câte ori te face să zâmbești într-o zi.

Mă întreb câte fete mai au curajul astăzi să aleagă inima în locul portofelului, să refuze siguranța materială pentru fericirea adevărată.

Acum, la un an de la decizia ei, Andreea și Radu stau în apartamentul lor cu două camere și planifică nunta. E un apartament mic, mobilat din IKEA, dar plin de râsete și vorbite până târziu în noapte. Inelul simplu de logodnă pe care Radu i l-a dat strălucește mai tare decât orice diamant scump.

Părinții încep să înțeleagă încet. Când vin în vizită și o văd pe Andreea râzând la o glumă a lui Radu, când văd cum o ține de mână și o ascultă cu atenție, realizează că fiica lor e fericită cu adevărat pentru prima dată în doi ani.

"Uneori cea mai bogată femeie din lume e cea care e iubită cu adevărat," îi spune Andreea mamei sale, în timp ce pregătesc cina în bucătăria mică. Pentru că a învățat că luxul real nu constă în villa mare și mașini scumpe, ci în a te trezi în fiecare dimineață lângă omul care te face să te simți cea mai importantă persoană din lume.