$$$

 Acum 85 de ani! Drama României!

30 august 1940. Dictatul de la Viena (II)!

Alesandru DUTU 

• Raoul Bossy: ,,În felul acesta, mișelește, prin fraudă și surprindere, ca de tâlhari în miez de codru a fost vremelnic ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi de Hitler și Mussolini prin uneltele lor, Ribbentrop și Ciano”.

• Grigore Gafencu: ,,Pe măsură ce pierdem o nouă provincie dobândim o nouă garanţie. Suntem înconjuraţi de mari puteri care «îşi fac jocurile». Când zarul cade, noi plătim”. 

♦ La Viena, după ce Pellegrino Ghigi și Wilhelm Fabricius prezentaseră delegaţiei române (orele 12.00) scrisorile de garanție germane şi italiene privind ,,inviolabilitatea şi integritatea statului român”, iar Mihail Manoloilescu fusese obligat să semneze două scrisori referitoare la situația germanilor din România, respectiv renunțarea la Cadrilater în favoarea Bulgariei, la orele 13.30, delegația română a fost condusă de Wilhelm Fabricius spre hotelul ,,Belvedere”, unde fusese convocată și delegația ungară.

♦ În timp ce Paul Otto Schmidt se pregătea să citească textul ,,arbitrajului”, Mihail Manoilescu a cerut cuvântul pentru a prezenta o declarație de protest, dar Joachim von Ribbentrop i-a răspuns ,,scurt și brutal” că va vorbi la sfârșit.

♦ După citirea textului ,,arbitrajului”, în limbile germană și italiană, delegației române i-a fost prezentată o hartă românească pe care era trasată viitoarea ,,frontieră”/linie de demarcație româno-ungară prin care Ungaria încorpora 43 492 kmp din teritoriul României și 2 609 007 locuitori, din care 50,2% români (1 307 903), 37% maghiari, 2,8% germani 2,8%, 5,7% evrei, 1,1% ruteni şi 3,4% alte naţionalităţi. 

♦ ,,Ungurii – consemnează Galeazzo Ciano – văzând harta geografică, nu mai pot de bucurie. Apoi, se aude un zgomot surd. Este vorba de Manoilescu, care s-a prăbuşit pe masă leşinat. Medici, masaje, ulei camforat. Îşi revine în cele din urmă, dar acuză puternic lovitura”. 

♦ ,,Ochii mei – rememora Mihail Manoilescu – căutau tăietura de la granița de vest pe care cu toții o așteptam. Mi-am dat seama că este însă altceva. Am urmărit cu ochii granița care pornea de la Oradea către răsărit, alunecând sub linia ferată și am înțeles că cuprindea și Clujul... Am început să nu mai văd. Când mi-am dat seama că granița coboară în jos ca să cuprindă secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brașovul! O mică ușurare: Brașovul rămâne la noi. Când am privit în toată grozăvia împărțirea Transilvaniei, am înțeles că puterile, care îmi erau mult slăbite, mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenușiu, negru... În clipa aceea mi-am pierdut cunoștința”. Și-a revenit după ce i s-a adus un pahar cu apă. 

• Când i s-a prezentat actul pentru semnare a scos stiloul cu cerneală verde și a iscălit fără să citească. Profitând de starea în care se afla, Joachim von Ribbentrop nu i-a mai dat cuvântul. 

• Cu greutate, ministrul român al Afacerilor Străine s-a ridicat din fotoliu (susținut de Valer Pop), fiind condus într-o cameră unde doctorul Eisen Schiemeleisen i-a luat pulsul și tensiunea, ultima fiind între 6 și 8.

♦ După ce şi-a revenit, Joachim von Ribbentrop a încercat să-l consoleze: ,,Domnule ministru, nu trebuie să fiţi descurajat; tot ce se întâmplă acum este spre binele României. Să ai adânca convingere că dacă era altfel se întâmpla dezastrul cel mare. Aşa cum este, trebuie să te consideri salvatorul ţării d-tale şi aşa trebuie să te socotească şi ceilalţi români. Nu ştii ce clipă grea aţi trecut. Veţi afla-o mai târziu”.

• ,,Ceea ce mă îngrozește – a replicat Mihail Manoilescu – nu este judecata istoriei, ci soarta ce se deschide acum atâtor români care trec sub stăpânirea maghiarilor”.

♦ La Bucureşti, regele Carol al II-lea consemnează: ,,Ni se trasează o nouă graniţă, care, plecând de la Salonta, se îndreaptă spre Oradea Mare, urmează Crişul, ne ia Ciucea, Cluj, ne lasă Turda şi, pe urmă ne ia Secuimea de la Sf. Gheorghe spre nord, adică jumătatea de miazăzi a Transilvaniei, înglobând şi centru cel mai românesc al Bistriţei-Năsăud. Când am auzit aceasta, am fost ca lovit de măciucă în cap şi indignarea mea n-a mai avut margini. Singura compensaţie este garanţia erga omnes ce ne-o dau Germania şi Italia… Mă chiniue, de ieri, gândul dacă am dreptul de a lua această răspundere, într-un fel sau altul, dacă n-aş face mai bine să renunţ la toate şi să fac gestul suprem de a abdica”. 

♦ ,,Pe măsură ce pierdem o nouă provincie – consemna şi Grigore Gafencu – dobândim o nouă garanţie. Suntem înconjuraţi de mari puteri care «îşi fac jocurile». Când zarul cade, noi plătim”. 

♦ Agenția Reuter: ,,Guvernul român a fost pus în fața ultimatumului de a accepta arbitrajul Germaniei și Italiei; lăsată fără niciun prieten spre care s-ar fi putut întoarce, România s-a plecat în fața inevitabilului”.

♦ Hugh Seton-Watson se adresează poporului român (la radio): ,,Ziua de astăzi poate fi considerată ca o Vineri a Patimilor pentru neamul românesc şi una din cele mai negre prin care a trecut ţara. Români! Azi s-a săvârşit la Viena o nouă şi monstruoasă ciuntire a graniţelor româneşti; prin arbitrajul puterilor Axei, România pierde mai mult de două treimi din suprafaţa Transilvaniei”.

• Raoul Bossy: ,,În felul acesta, mișelește, prin fraudă și surprindere, ca de tâlhari în miez de codru a fost vremelnic ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi de Hitler și Mussolini prin uneltele lor, Ribbentrop și Ciano”.

♦ Decizia puterilor Axei este primită cu indignare și ostilitate de români, care au ieşit în stradă şi au scandat: ,,Niciun petic de pământ!”, ,,Ardealul să nu fie ciuntit!”, ,,Nu dăm Ardealul!”, ,,Deşteaptă-te Române!” etc.

 P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!