$$$

 GUILLAUME APOLLINAIRE

Născut pe 26 august 1880, la Roma, Wilhelm-Apollinaris de Kostrowitzky avea 18 ani când a ajuns în capitala Franței înainte de a călători ca tutore în Germania. Sub numele de Guillaume Apollinaire (prenumele său francezizat), a participat rapid la mișcările literare avangardiste. După ce a colaborat cu La Revue Blanche, a fondat revista sa, Le Festin d'Esope, în 1903. Cafenelele de pe Boulevard Saint-Germain și Montparnasse, cabaretul „Lapin Agile” și studioul artiștilor de la „Bateau-Lavoir” au fost toate locuri unde i-a întâlnit pe Picasso, Alfred Jarry, Vlaminck și Max Jacob.

Între lucrările erotice și critica de artă pentru L'Intransigeant și Le Mercure de France, Apollinaire a dedicat poeziei simbolice. Derain a ilustrat prima sa carte în proză, L'Enchanteur pourrissant. În 1912, a participat la fondarea revistei Soirées de Paris. Despărțirea de Marie Laurençin, partenera sa din 1909, a inspirat celebrul Pod Mirabeau.

„Sub podul Mirabeau curge Sena”

Și iubirile noastre

Ar trebui să-mi amintesc?

„Bucuria venea întotdeauna după tristețe.”

Mișcare fundamentală în arta contemporană, cubismul și îndrăzneala sa l-au sedus pe Apollinaire, care le-a apărat în articolele sale și a căutat să le transpună în poezie, dându-i o formă disjunctă. În 1913, după publicarea unor cărți despre această școală picturală, publicarea cărții „Alcools”, căreia îi lipseau semnele de punctuație, a făcut-o celebră.

În 1914, a împărtășit viața cosmopolită din Montparnasse, a stat în Normandia și pe Coasta de Azur și a întâlnit-o pe Louise de Coligny-Chatillon, cunoscută sub numele de Lou, pentru care avea să scrie celebrele sale scrisori. La mobilizare, a cerut naturalizarea și s-a înrolat pe 6 decembrie, la Nîmes, în Regimentul 38 Artilerie de Câmp. Transferat pe front în 1915, a luptat în Champagne, unde a devenit sergent.

„Acest noroi este oribil”

pe cărările umede

Ochii infanteriștilor au culori tulburătoare

Nu vom mai merge în pădure

laurii sunt tăiați

Iubitorii vor muri

și îndrăgostiții mint"

(Poezii pentru Lou)

Pe front, a corespondat cu Madeleine Pages, care i-a devenit logodnica, și cu nașa sa de război, poetul din Languedoc „Yves Blanc”. Naturalizat în martie 1916, s-a înrolat în infanterie ca sublocotenent în Regimentul 96 Infanterie.

„Cerul e plin în seara asta”

de săbii cu pinteni

Tunarii pleacă

în umbre grele și prompte"

(Poezii pentru Lou)

Pe 17 martie, în La Ville-aux-Bois, în departamentul Aisne, a fost grav rănit la cap de un fragment de obuz, ceea ce a dus la două trepanații. Exonerat și renunțând la căsătorie, Apollinaire a continuat să scrie numeroase poezii - inclusiv Poetul asasinat - în timp ce se îndrepta spre teatru: pe 18 mai 1917 a avut loc premiera piesei Parade, un balet de Diaghilev, la care a colaborat și pentru care a inventat termenul de „suprarealism”. Pe 24 iunie a avut loc premiera unei piese de teatru precis suprarealiste, Les Mamelles de Tirésias. În același timp, a ținut prelegeri și a lucrat la un scenariu de film. Pe 1 ianuarie 1918, suferind de congestie pulmonară, a fost dus la spital. După ce și-a revenit, s-a căsătorit cu Jacqueline Kohl pe 2 mai, și-a continuat munca la Le Temps și Paris-Midi și a început să scrie două piese de teatru și Casanova, o operă bufă. Calligrammes fusese deja publicată.

Pe 9 noiembrie 1918, poetul, al cărui corp fusese slăbit de rana de război, a murit de gripă spaniolă. Trupul său se odihnește în cimitirul Père Lachaise din Paris.