&&&

 

PICTURA  “CINA  CEA DE  TAINĂ” 

DE  LEONARDO  DA  VINCI

Este una dintre cele mai mari capodopere ale Renașterii, creată de maestrul și enigmaticul Leonardo Da Vinci. 

Opera de artă este considerată fenomenală mai ales prin complexitatea subiectului biblic pe care aceasta îl atinge. Articolul acesta are menirea de a examina și de a interpreta simbolismul picturii întru-totul și a fiecărui personaj în parte.

Creată în perioada 1495-1498, pictura murală a lui Leonardo da Vinci, cunoscută sub numele de  “Cina cea de Taină” – o capodoperă a înaltei Renașteri italiene și una dintre cele mai cunoscute opere de artă creștină – ilustrează scena din ultimele zile de viață ale lui Iisus Hristos, precum este descrisă în Evanghelia după Ioan 13:21. Flancat de cei doisprezece apostoli ai săi, Iisus tocmai declarase că unul dintre ei îl va trăda:  “Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde”.

Imaginea prezintă reacția fiecărui discipol la știrea ce mântuitorul tocmai le-a dat-o. Deși la suprafață pare doar o pictura simplă de artă biblică, este de fapt o lucrare excepțional de complexă, a cărei simbolism matematic, complexitate psihologică, și focalizare dramatică, o fac primul exemplu real de estetică Inaltei Renașteri.

Imaginea măsoară 4,57 metri pe 8,83 metri și ocupă un perete din sala de mese de la mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano. Din păcate, pentru a-și oferi posibilitatea de a face modificări picturii în timp ce lucra la ea, ceva care nu este posibil cu o pictura obișnuită în frescă umedă – Leonardo a sigilat mai întâi suprafața peretelui de piatră și apoi a pictat peste ea cu tempera și uleiuri, ca și cum era un panou din lemn.

Drept urmare, lucrarea a început să se deterioreze aproape din momentul în care a fost terminată. 

70 de ani mai târziu, biograful Giorgio Vasari a descris-o ca fiind “atât de prost executată, încât tot ce se poate vedea acum este un punct clar”. De aceea opera a trecut printr-o campanie de restaurare de 20 de ani. Chiar și așa, opera rămâne una dintre cele mai mari picturi renascentiste.

Analiza pe personaje a tabloului ,,Cina cea de Taină”

Apostolii

Identitatea apostolilor luați parte în parte din “Cina cea de Taină” este confirmată in 3 din notițele lui Leonardo Da Vinci. În tablou, de la stânga la dreapta, sunt descriși în grupuri de trei, reacționând la vestea dată de mântuitor în felul urmator:

Grupul 1

Bartolomeu, Iacob cel tânăr și, Andrei, sunt toți surprinși.

Grupul 2

Iuda Iscariotul este înmărmurit... lângă el, Petru ține un cuțit în mână și pare ușor furios, în timp ce Ioan, cel mai tânăr apostol, pur și simplu pare mulțumit, continuând să mănânce. 

Grupul 3

Toma este suparat, Iacov este în stare de șoc iar, apostolul Filip vrea o explicație. 

Grupul 4

Ultimul grup de trei, Iuda Tadeul și Matei se întorc spre Simon Zelotul- Canaanitul să-i ceară explicații. 

Pe scurt, tabloul surprinde doisprezece indivizi în mijlocul întrebării, gesticulării sau prezentând diverse nuanțe de groază, furie și neîncredere. Este uman și, este în contrast complet cu poziția senină a lui Iisus însuși.

Iisus Hristos... 

Ca și, în toate picturile religioase pe această temă, Iisus însuși este centrul dinamic al compoziției. Mai multe caracteristici arhitecturale converg asupra figurii sale, în timp ce capul său reprezintă punctul de dispariție pentru toate liniile de perspectivă – un eveniment care face din  “Cina cea de Taina” rezumatul perspectivei liniare a Renașterii. Între timp, gestul său expansiv – care indică sfântul sacrament al pâinii și vinului – nu este destinat apostolilor săi, ci pentru călugării și călugărițele mănăstirii Santa Maria delle Grazie.

Iuda... 

În cele mai multe versiuni a  “Cinei cea de Taină”, Iuda este singurul discipol ce nu are o aureolă în jurul capului, sau este așezat separat de ceilalți apostoli la masă. 

Față de alți artiști, Leonardo Da Vinci îi așează pe toți pe aceeași parte a mesei cu fața spre privitor. Chiar și așa, Iuda rămâne  “marcat”. În primul rând ține în mana o pungă micuță, ce simbolizează cei 30 de arginți primiți ca să-l tradeze pe Iisus... al doilea semn este ca a vărsat solnița, ce este alt semn de trădare, iar capul său este poziționat într-o poziție mai joasă decât a celorlalți din tablou, ceea ce ar vrea să simbolizeze vina și rușinea. 

Comunicarea către privitor... 

Leonardo a folosit tehnici noi pentru a comunica ideile sale privitorului. În loc să se bazeze exclusiv pe convențiile artistice, el folosea “modelele” obișnuite ce le întâlnea pe stradă, precum și gesturile derivate din limbajul semnelor folosit de surdo-muți și gesturile oratorice folosite de vorbitorii publici. Interesant este că, dupa reprezentarea în tabloul Cina ce de Taină a apostolului Toma, ținându-și sus degetul arătător, Rafael l-a înfățișat Leonardo însuși în celebra pictura Școala din Atena (1510-11) făcând un gest identic.

Simbolismul matematic al picturii... 

Tabloul conține mai multe aluzii aduse... numarul 3 (care probabil simbolizeaza Sfânta Treime). Discipolii sunt așezați în grupuri de cate 3... sunt trei ferestre, în timp ce forma mantuitorului este triunghiulară. 

Teorii ale conspirației – Filme și alte cărți... 

Opera de artă a geniului Leonardo Da Vinci, “Cina cea de Taină”, a fost subiectul a numeroase teorii ale conspirației, scriindu-se în urma acestora numeroase cărți, printre care și best seller-uri precum...

“Codul lui Da Vinci” (2003) de Dan Brown și  “Revelația Templierilor” (1997).

De asemenea apostolul Ioan este considerat de mulți conspiraționiști ca fiind de fapt Maria Magdalena. Lăsând la o parte faptul că o excludere nejustificată a apostolului Ioan nu-și avea sensul, figura femeiască a lui Ioan are totusi o explicație. 

De exemplu, tablourile...

Cina cea de Taină (1447) de Andrea del Castagno, și Cina cea de Taină (1480) de Domenico Ghirlandaio, pictori ce i-au fost profesori lui Michelangelo – ambele îl înfățișează pe Ioan cu o figură feminină cu un par destul de lung. Acest lucru se întâmplă pentru că din Biblie se știa că apostolul Ioan era cel mai tânăr dintre cei 12 apostoli. Iar, să se evidențieze acest lucru în pictură, artiștii renascentistști pur și simplu dădeau o formă feminină tânărului expus în tablou.

Text preluat