$$_

 În filmul „Lista lui Schindler” există o scenă tulburătoare: o deținută a lagărului de exterminare interpretează un nocturn de Chopin la petrecerea de ziua comandantului. Fermecat de măiestria pianistei, acesta hotărăște să-i cruțe viața. Episodul este inspirat dintr-un fapt real: prizoniera căreia nocturnul lui Chopin i-a salvat viața a fost celebra pianistă evreică Natalia Karp.

În timpul războiului, Natalia și sora ei trăiau în ghetoul din Tarnów. Singura speranță era fuga. Împreună cu doi prieteni, au plănuit să ajungă în secret la Varșovia și de acolo să treacă în Slovacia. Însă toți patru, cu acte false, au fost prinși de Gestapo și trimiși în lagărul de concentrare Plaszów, aflat în apropierea Cracoviei.

Surorile au fost condamnate la moarte și închise într-un buncăr, în așteptarea execuției. Imensă le-a fost mirarea când, a doua zi dimineața, Nataliei i s-a ordonat să se prezinte la vila comandantului lagărului, Amon Göth, pentru a-i oferi „o surpriză muzicală” de ziua sa de naștere. Göth, notoriu pentru cruzimea sa — avea pe conștiință zece mii de vieți evreiești —, era totodată un pasionat al muzicii clasice. Ziua era 9 decembrie 1943.

„Frizerul mi-a aranjat părul,” își amintea Natalia peste ani, „și am fost dusă din buncăr la vila comandantului. Petrecerea era în toi, oaspeții se cinsteau cu vin și rosteau toasturi în onoarea sărbătoritului, îmbrăcat în uniforma sa albă de gală. Eram cuprinsă de o frică de moarte — nu mai atinsesem o pianină de la începutul războiului. Degetele îmi erau amorțite, aproape rigide. Dar trebuia să cânt — era singura mea șansă de supraviețuire.”

În ciuda atmosferei festive, Natalia a ales să cânte piesa ei preferată: Nocturna în do diez minor de Chopin, plină de o melancolie profundă, care reflecta starea sufletului său. „Fie ce-o fi!” — își spuse cu resemnare.

– Cântă, Sara! — porunci Göth.

„Sara” era apelativul peiorativ cu care naziștii se refereau la femeile evreice. Începu să cânte, așteptându-se ca în orice clipă Göth să scoată pistolul și s-o împuște. Dar, după ultima notă, în liniștea apăsătoare ce cuprinsese încăperea, auzi vocea lui nepăsătoare:

– Ea va trăi.

Îndrăznind să spere, Natalia întrebă:

– Dar sora mea?

– Și ea, — consimți cu neplăcere comandantul.

De atunci, cele două surori au considerat ziua de 9 decembrie 1943 drept o a doua naștere.

În anii ’50, Natalia Karp a susținut turnee de succes în Europa alături de Filarmonica din Londra, ajungând cu concertele sale chiar și în Germania. În următoarele două decenii, a oferit sute de recitaluri pentru BBC, acompaniată de Orchestra Simfonică din Londra.

În 1967, la decernarea premiului Martin Buber lui Oskar Schindler, salvatorul evreilor din Cracovia, Natalia — deși nu fusese pe lista lui — a fost invitată la ceremonie. A urcat pe scenă și a interpretat nocturna ce-i salvase viața: Nocturna în do diez minor. Purtând, ca întotdeauna, o rochie cu mâneci scurte, lăsând la vedere tatuajul „A27407”, pentru ca lumea să nu uite niciodată: ea a supraviețuit. În ciuda tuturor.

 Sursa internet