$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ALEKSANDR BLOK

Aleksandr Blok n. 28 noiembrie 1880 St. Petersburg, Imperiul rus - m. 7 august 1921 (40 de ani) Petrograd, Urss. Inmormântat Cimitirul Smolenski.

A fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.

Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.

Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influențat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este “Sciții” (1920), în care își înghite dezgustul față de cultura occidentală și cere ajutor pentru guvernul socialist. 

Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. 

Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.

*Acolo-n stradă-o casă se-nălța – 

Aleksandr Blok*

Acolo-n stradă-o casă se-nălța

Și-n întuneric conducea o scară.

Fugeau lumini când ușa scârțâia,

Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.

Sub firma ”Flori”, acolo-n asfințit

Puteai zări închisă ușa albă.

Acolo pași stingându-se-au muțit

Pe trepte, în lumina-aceea slabă.

Un stor lăsat pe-un geam de la etaj

Împiedica privirile să vadă

Și, ca un rid pe frunte,-acel pervaz

Închipuia grimase pe fațadă.

Ferestrele-n amurg se luminau,

Erau cântări și dansuri, veselie,

Dar de afară nu se auzeau…

Doar sticla-n geamuri fulgera pustie.

Sub lampa care-abia mai pâlpâia

O umbră se vedea pășind pe scară.

Fugeau lumini când ușa scârțâia,

Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.

1 mai 1902

Traducerea Emil Iordache.

Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”