$$$

 Pildă motivațională: „Ramura care a înflorit în goliciune”

 (o poveste în dialoguri, despre speranță, renaștere și frumusețea nevăzută )

  

      Copacul bătrân stătea singur, pe marginea drumului, cu trunchiul crăpat și scoarța mușcată de ani. Era găunos, plin de goluri și noduri, iar oamenii din sat hotărâseră să-l taie. "E uscat, nu mai folosește nimănui", spuseseră. Dar nimeni nu știa ce se întâmpla în tăcerea ramurilor lui...

Ramura cea subțire:

— Tată... ne vor tăia. Am auzit securea. Mă tem.

Copacul:

— Știu, fiica mea... Dar nu uita, uneori, cel mai mare miracol se coace în cel mai pustiu lemn.

Vântul a trecut pe lângă ei, fluturându-le crenguțele.

Vântul:

— Vreți ajutorul meu? Pot purta polenul, pot aduce suflul vieții.

Ramura:

— Da, Vântule... suflă în mine curaj.

Ploaia, auzind chemarea, a coborât cu stropi calzi:

Ploaia:

— Pot uda rădăcinile, chiar și cele vechi și dureroase. Pot aduce seva înapoi.

Soarele, dintre nori, a zâmbit:

Soarele:

— Și eu vă voi lumina. Poate că nimeni nu mai crede în voi, dar eu văd viața ascunsă în lemnul strâmb.

Un roi de albine, plutind deasupra:

Albinele:

— Dacă vei înflori, vom veni. Vom dansa printre petale, și te vom lăuda în cântecul nostru.

O rândunică, din cuibul ei din apropiere:

Rândunica:

— Dacă vei rodi, îți vom aduce semințele în alte zări. Vei trăi și dincolo de rădăcinile tale.

Și atunci, în tăcerea serii, ramura cea subțire – care fusese mereu aproape de a se rupe – a simțit ceva străin: un mugure. Apoi altul. Și altul. A doua zi dimineață, când oamenii au venit cu securea, au văzut flori albe, parfumate și un început de fruct rotund, apărut miraculos din lemnul găunos.

Bătrânul satului:

— Nu-l tăiați. Cine înflorește după atâta uscăciune... ascunde un sens pe care niciun om nu-l poate înțelege.

      🎐Morala:

Chiar și cea mai neînsemnată ramură poate da viață, dacă primește încredere, lumină și sprijin.

Nimic nu e cu adevărat pierdut… până când renunțăm să credem că poate renaște.

#DincoloDeLimite

#CufărulNicoletei

#ȘtiațiCă