$$$

 Sarcina a doi tăietori de lemne — un canadian și un norvegian, pentru ușurința relatării — era următoarea: să doboare cât mai mulți copaci pe parcela lor de pădure. Timpul acordat era de la ora opt dimineața până la ora patru după-amiaza.

La opt fix, fluierul a răsunat și fiecare și-a ocupat locul. Cei doi tăiau copac după copac, până când canadianul a auzit că norvegianul se oprise. Simțind că aceasta este șansa lui, și-a întețit eforturile. La ora nouă, canadianul a auzit din nou sunetul toporului norvegian, care reîncepuse să lovească lemnul.

Și iarăși au lucrat aproape în același ritm, până când, cu zece minute înainte de ora zece, canadianul a auzit că norvegianul se oprise din nou. Fără a ezita, a continuat să muncească și mai aprig, dornic să profite de aparenta slăbiciune a rivalului său. Astfel s-a desfășurat întreaga zi: la fiecare oră, norvegianul lua o pauză de zece minute, în timp ce canadianul nu-și întrerupea munca nici măcar o clipă.

Când, la ora patru după-amiaza, semnalul de final al concursului a răsunat, canadianul era pe deplin convins că victoria îi aparține. Vă puteți închipui uimirea lui când a aflat că pierduse!

— Cum este posibil? — l-a întrebat pe norvegian. — În fiecare oră te-am auzit oprindu-te timp de zece minute. Cum, în numele tuturor zeilor, ai reușit să tai mai mult lemn decât mine?! Este de necrezut.

— De fapt, totul e foarte simplu, i-a răspuns norvegianul cu seninătate. — La fiecare oră mă opream zece minute pentru a-mi ascuți securea.

Morala: ori de câte ori în fața voastră se află o sarcină anevoioasă, trebuie să vă opriți din când în când pentru a cugeta asupra esențialului, ascuțindu-vă astfel „securea”. Aceasta este drama celor care se lasă copleșiți de vâltoarea activităților zilnice. Singurul adversar pe care e nevoie să-l învingem zi de zi suntem noi înșine.