###

 Migrația sturionului din România – Ultima călătorie a unui rege al apelor

Există o tăcere în apele Dunării care ascunde o poveste mai veche decât omul. O poveste despre o călătorie lungă, dureroasă, dar necesară. Este povestea sturionului — un pește preistoric, un supraviețuitor al epocilor, care de mii de ani își urmează neabătut drumul din Marea Neagră spre izvoarele Dunării, în sus, împotriva curentului, pentru a-și continua specia.

Puțini știu că România este una dintre ultimele țări din Europa unde acest fenomen, aproape mitic, mai are loc în mod natural. Într-un peisaj dominat de baraje, poluare și pescuit excesiv, migrația sturionului a devenit nu doar o raritate, ci și un act de rezistență.

🔹 O călătorie de sute de kilometri

Sturionii născuți în apele dulci ale Dunării coboară instinctiv către Marea Neagră, unde trăiesc o mare parte din viață. Acolo se dezvoltă, ating maturitatea, se hrănesc și se fortifică pentru marele moment: întoarcerea. Pentru a depune icrele, se întorc exact în locul unde s-au născut, urmând un traseu codificat în ADN-ul lor.

Această migrație poate însemna o călătorie de peste 1.000 de kilometri în amonte, împotriva curenților, o luptă continuă cu adâncimea, presiunea apei, obstacolele create de om și pericolele naturale. Un sturion adult poate cântări între 100 și 300 de kilograme, iar unii exemplari ajung la peste 5 metri lungime.

🔹 Specii legendare cu povești diferite

În România, cele mai cunoscute specii de sturion migratoare sunt:

– morunul (Huso huso) – cel mai mare sturion din lume, apreciat pentru caviarul de lux;

– nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii) – mai mic, dar foarte adaptabil;

– păstruga (Acipenser stellatus) – o specie agilă, cu aspect inconfundabil, având un bot lung și ascuțit;

– cega (Acipenser ruthenus) – cea mai mică dintre ele, dar cu o importanță majoră ecologică.

Toate aceste specii sunt considerate critically endangered (pe cale critică de dispariție), dar în apele Dunării încă mai pot fi observate — o relicvă vie a unui ecosistem care altădată se întindea până în inima Europei.

🔹 Un instinct care sfidează moartea

Ce face cu adevărat specială migrația sturionului este faptul că acești pești nu se reproduc în fiecare an. Unele specii, precum morunul, pot aștepta chiar și 15-20 de ani până la maturitate, apoi își asumă această migrație dificilă doar o dată la câțiva ani. Unii nici nu supraviețuiesc drumului înapoi. Dar instinctul este mai puternic decât frica. În ciuda pericolelor, în ciuda barajelor, a plaselor ilegale, a apei murdare, ei continuă.

Este ca și cum ceva ancestral îi cheamă. Iar acel „ceva” nu este doar genetic. Este o legătură profundă cu Dunărea, cu pietrișul de pe fundul râului, cu fiecare colț întunecat al apei unde odinioară se simțeau în siguranță.

🔹 Dunărea – ultimul bastion

Dunărea este ultimul mare fluviu din Europa unde sturionii mai pot migra natural. În alte țări, barajele hidroelectrice au tăiat complet căile de migrație. În Austria, Germania, Slovacia sau Ungaria, aceste pești legendari au dispărut complet din ecosistem.

În România, în special în zona Deltei Dunării și a brațelor secundare, mai există locuri unde sturionii se pot reproduce natural. Programele de protecție au început să apară, dar provocările rămân uriașe: braconajul, poluarea și lipsa educației ecologice fiind principalele amenințări.

🔹 O lecție despre echilibru și răbdare

Sturionii nu sunt doar pești mari. Sunt simboluri. Reprezintă legătura dintre trecut și prezent, între natură și oameni. Ne învață despre perseverență, despre loialitate față de origini și despre echilibru. Nu se grăbesc. Nu se pierd. Nu uită de unde vin.

Faptul că un sturion migrează înseamnă că ecosistemul încă funcționează. Că natura încă are memorie. Că lanțul vieții nu a fost complet rupt.

🔹 Ce putem face noi?

– Să nu cumpărăm caviar sau carne de sturion de proveniență incertă.

– Să susținem inițiativele de conservare, precum cele derulate de Institutul Național Delta Dunării sau WWF România.

– Să vorbim despre asta. Să învățăm copiii că în apele noastre trăiesc ființe care au supraviețuit dinozaurilor, dar nu pot supraviețui ignoranței umane.

🔹 Un miracol care încă trăiește printre noi

Migrația sturionului nu este un simplu fenomen biologic. Este un miracol care se desfășoară sub ochii noștri, an de an, fără a cere aplauze.

Nu-l vedem. Nu-l auzim. Dar se întâmplă. Tăcut, constant, glorios.

Și atâta timp cât sturionii încă mai urcă Dunărea, înseamnă că România mai păstrează o parte din sufletul sălbatic al planetei.

Să nu-l pierdem.

#Sturion #DunăreaVie #RomâniaNaturală #Migrație #NicolaeComandatu