$$$

 Ciorba

1. La români, ciorba a ajuns initial via ceaunele şi cazanele trupelor de spahii ale Imperiului Otoman. Şefii regimentelor de spahii erau cunoscuţi sub numele de ciorbagii. Iar totdeauna cortul lor era lângă cel al popotei, unde se făceau ciorbe de burtă sau de berbecuţi, aromate cu câteva fire de mentă, legume, piper şi pătrunjel proaspăt. 

2. Ȋn limba turcă, fiertura era numită corba, cuvânt provenit din arabul sorba (sarab). 

3. Grecii de după de cucerirea Constantinopolului, o cunosc sub numele de τσορβάς (ţorbas). Ei fac şi astăzi tchorba toptsita, adică ciorba cu perişoare, care se prepară fierbând mai întâi nişte oase, pentru supă. Se fac apoi perişoare din carne tocată de vită (sau mixtă), amestecată cu piper şi sare, care se fierb un sfert de oră în apă. Ciroba este acrită nu cu borş sau lămâie, ci cu oţet, iar pentru aromă se adaugă nişte pudră de boia iute, călită în ulei.

4. Bulgarii, sârbii, croaţii sau albanezii o gătesc şi ei sub diverse denumiri derivate. Bulgarii prepare bob tchorba (ciorba de fasole), care se prapaă ca la noi, lăsând boabele la înmuiat şi fierbându-le apoi cu legume, ardei şi roşii mărunţite. Shkembe tşorba seamănă cumva cu ciorba de burtă, doar că în ea se zdrobesc căţei de usturoi, se rade brânză şi este aromată cu dafin şi măghiran.

5. Recordul privind cea mai mare ciorbă de burtă a fost înregistrat în octombrie 2007. Ciorba de burtă avea 1.058 de litri şi a fost preparată de opt bucătari care au gătit şapte ore, la Bucharest Food Festival.