$$$

 

Despre grosolănie...

Stăm într-un cerc de prieteni, în care predomină prezența femeilor. Pe neașteptate, una dintre ele începe să se plângă de soțul ei. Toate celelalte o ascultă cu atenție.

Ea caută empatie, înțelegere.

Povestea ei este presărată cu detalii picante, intime, care țin doar de relația cu soțul ei. În cea mai mare parte, acestea au un ton depreciativ la adresa bărbatului.

Prietenele aprobă din cap, murmură în semn de susținere. Mai des, însă, râd de slăbiciunile și viciile lui.

La finalul monologului, femeia se întoarce spre mine. Așteaptă părerea mea.

Mai exact, un acord tacit. Întreaga poveste îmi repugnă profund, și prefer să tac.

Simțind tensiunea, toate privirile se îndreaptă spre mine...

— A existat cândva Noe, — încep eu — cel care a supraviețuit potopului, salvându-se în arcă. La final, a ajuns pe uscat împreună cu familia sa, inclusiv cu fiii lui: Sem, Iafet și Ham.

— Cultivând prima vie din lume și culegând strugurii, Noe încă nu cunoștea efectele vinului. Astfel, gustând din el, s-a îmbătat și a adormit gol în cortul său. Trecând pe acolo, Ham și-a văzut tatăl în această stare și a alergat imediat la frații săi mai mari, chemându-i să-l vadă și ei, spre batjocură...

Frații au venit, dar la intrare și-au întors privirile și au pășit cu spatele, acoperindu-l pe tatăl lor cu o mantie, pentru a nu-i vedea rușinea.

De atunci, numele lui Ham a devenit sinonim cu lipsa de respect.

Se lasă liniștea în încăpere. Nu-mi doresc să judec pe nimeni. Dar îi ofer fetei un sfat:

— Mai bine desparte-te de el, decât să-i dezgolești intimitatea în fața tuturor...

Grosolănia este una dintre trăsăturile vulgarității. Sufletul trufaș, arogant și egoist caută păcate în alții, pentru a le ridica la lumină, a le expune batjocoritor și a se simți astfel superior...

©️ Rustem Sharafislamov

Ilustrație: Giovanni Andrea de Ferrari, „Beția lui Noe”, 1630