$$_

 Noul an școlar începe în curând, deci...stai jos cu copilul tău timp de 5 minute și explică-i că a fi foarte înalt, scund, dolofan, slab, roșu sau cu altă culoare a pielii nu este un motiv de râs.

 Explică-i copilului tău că un ghiozdan folosit poartă aceleași vise ca unul nou.

 Învățați copilul să nu excludă pe nimeni pentru că este sărac sau „diferit”.

 Explică-i copilului că intimidarea doare și că merge la școală pentru a învăța, NU pentru a concura.

 Toți avem aceeași valoare.

   Educația începe acasă.❤️

  ---------------------------------------------------

,,Școala nu e parc de distracție. 

  Profesorii nu sunt animatori, nici clovni.  

 Credeți-mă, nu vreți entertaineri, vreți profesori buni. Copiii progresează doar provocați, cu rigoare, cu reguli, cu respect...cu dat de greu.

  Școala nu e locul unde copilul trebuie doar să râdă, să se distreze, să facă numai ce-i place, să dea pe "emisiunea" preferată. 

  Observ un trend așa care îndeamnă, dictează chiar, să ne dăm peste cap noi adulții ca celor mici să le fie cald, ușor și bine. Să nu cumva să fie deranjați de vreo cerință care-i pune la treabă. Ba chiar indicat să le facem noi deja treaba pe jumătate și-apoi să continue ei ce mai e de continuat. Pe jumătate sau chiar pe de-a-ntregul, că, deh, se uită ei ca la spectacol și învăța. Că doar copiii din ziua de azi sunt muuult mai deștepți decât eram noi. Și, atenție, spectacolul trebuie să fie pe placul lor, musai pe placul lor. Deci dați-vă peste cap să găsiți mereu și mereu scene noi de spectacol. Că ei se plictisesc ușor, n-au răbdare. Și schimbă canalul....ăăă ecranul imediat. E concurență mare.

  Dar binele copiilor stă în educația cu rigoare, cu bun-simț, cu provocări, uneori cu disconfort și dat de greu, cu responsabilitate și reguli nu totdeauna pe plac. Aș spune că tocmai acestea fac diferența. Confruntarea cu sarcini, cu experiențe nu tocmai pe plac.

  Sunt de-o viață alături de copii, împreună cu ei. 

 Și cei mai înverșunați impotriva regulilor de bun simț, a provocărilor, a exigențelor, nu sunt de fapt copiii, ci adulții de lângă ei, care înțeleg greșit binele pentru ei în educație.

   Toată aprecierea și recunoștința mea pentru părinții care înțeleg să-și lase copiii să mai dea de greu, să muncească, să se străduiască.

 Să învețe și singuri. Nu e o jertfă!"

                                         * Laura Gunesch *