$$$

 TATĂL NOSTRU 

Gabriela Otilia PUIA

Un Tata asa de plin de har

Nu ar putea iubi mai mult,

Decat dandu-si Fiu-n dar.

Si-ai dat ce Ti-a fost mai placut!

Si-atunci cum as putea striga:”O, Tata”,

De nu m-as comporta ca fiu;

Sa zic ca esti “al nostru”, daca

In egoism murdar ma stiu?

Nici ca Tu “esti in ceruri”, nu pot sa spun,

Daca, legat de lume, de pamant

Mai sunt; sau sa ma laud ca-s crestin

Cand eu, de fapt, nu stiu ce sunt.

“Sfinteasca-Se Numele Tau” eu vreau.

Dar Te cinstesc asa cum meriti?

Sau spun, doar cu mandrie, “vreau”.

“Hei, fratilor, cu toti ma auziti?”

Cand spun: “sa vie a Ta Imparatie”,

O spun stiind ca-atunci Tu ma privesti?

Eu ma gandesc atunci la bogatie

Sau vreau cu-adevarat Tu sa domnesti?

Sa nu spun: “voia-Ti sa se faca”,

De n-o accept si cand in viata-i greu.

N-ai vrea Tu, oare, sa faci asa sa-mi placa

Si voia mea s-o faci, nu pe-a Ta eu?

Sa nu cer “painea cea de fiecare zi”, 

De-o cer din egoism, sa-mi placa mie,

De vreau s-o am doar pentru a-o risipi.

Va fi ca mana evreilor in pustie.

Trebuie s-o dau! Nu tine pana maine.

Se va-nmulti; pe ape o voi vedea venind,

Peste un timp, din nou la mine.

Imparte-o, deci, cu cel flamand!

Si daca-Ti cer “sa-mi ierti pacatul”

Voi pierde ce prin jertfa-Ti am castigat.

Iertarea Tu nu mi-o mai dai, cand pe-altul

E-atata timp cand eu nu l-am iertat.

De-Ti cer, o, Tata, “sa nu cad in ispita”,

E in zadar, de-mi place sa pacatuiesc.

Si - AMIN e in zadar, de-aleg calea gresita,

Cazand din nou in starea ce-o doresc.

"Vine Imparatia Lui! Inapoi la pocainta!

Spune Domnul. Porunceste apasat.

Veniti acum! saVa trebuie credinta,

Ascultare, salvati azi din pacat!"

Iata poarta stramta! Deschisa va este voua! 

Nu catre drumul larg ce-i al pierii,

Ci este drumul astazi deschis noua,

Este Calea Sfanta a mantuirii.