$$_

 Prima cale ferată din România a fost construită pentru dragoste - Carol I a promis Elisabetei că o va duce cu trenul la București.

Pe 19 octombrie 1869, când prima locomotivă "Mihai Bravul" și-a tras primul suflet de abur pe șinele proaspăt montate între București și Giurgiu, România intra în era modernă. Dar puțini știau că această cale ferată se născuse dintr-o promisiune de dragoste.

Carol de Hohenzollern, tânărul principe al României, avea o problemă serioasă. Elisabeta de Wied, prințesa pe care o ceruse în căsătorie, îi pusese o condiție clară: "Mă voi căsători cu tine, dar tu ești principe într-o țară care nici cale ferată nu are!" Pentru o aristocrată germană obișnuită cu confortul Prusiei, drumurile românești cu trăsura erau de neconceput.

Carol I înțelesese mesajul. Nu era doar o capriciul - pentru Europa anilor 1860, căile ferate erau simbolul civilizației. O țară fără trenuri era o țară rămasă în trecut. Așa că și-a făcut un jurământ: până să o aducă pe Elisabeta în țară, România va avea prima ei cale ferată.

Contractul cu compania engleză John Trevor-Barkley fusese semnat încă din 1865, dar lucrările au căpătat urgență după întâlnirea celor doi la Köln în octombrie 1869. Traseul București-Giurgiu, de 67 de kilometri, conecta capitala cu Dunărea și implicit cu Europa. Pentru prima dată în istorie, românii urmau să călătorească cu viteza de 30 de kilometri pe oră.

Construcția a fost o provocare imensă. Terenul mlăștinos de la marginea Bucureștiului, podurile peste râuri, materialele aduse pe Dunăre - totul trebuia făcut de la zero într-o țară care nu avea niciun inginer feroviar. Au venit specialiști din Anglia și Germania, transformând șantierul într-un babel al industrializării.

Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi primul tren românesc. Pentru țărani, locomotiva era o fiară de fier. Pentru intelectuali, era promisiunea că România se alătura lumii civilizate. Pentru Carol I, era biletul către fericire.

Ceremonialul de inaugurare a fost grandios. Carol I și Elisabeta - căsătoriți cu o lună înainte - au luat primul tren oficial din istoria României. Călătoria care până atunci dura o zi întreagă cu trăsura se făcea acum în 90 de minute. La Giurgiu, mulțimea aplauda și striga "Trăiască Regele! Trăiască calea ferată!"

Elisabeta privea pe fereastră și zâmbea. Promisiunea fusese ținută. Carol reușise să-și aducă soția în București pe calea ferată, exact cum jurase. Prima linie ferată românească nu era doar o realizare tehnică - era o declarație de dragoste transformată în progres național.

Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român în 1869 și să vezi țara ta intrând în epoca modernă? Pentru că atunci, când primul tren și-a început drumul spre Giurgiu, România nu mai era o țară uitată la marginea Europei - devenise parte din rețeaua care unea continentul.

Ironia istoriei: această cale ferată, construită din dragoste, a adus României independența economică de care avea nevoie pentru independența politică. În 1877, tunurile și soldații români au călătorit spre Dunăre pe aceleași șine pe care cu opt ani înainte Carol și Elisabeta își făcuseră prima călătorie ca soți.

Astăzi, când linia București-Giurgiu a fost închisă timp de 19 ani din cauza unui pod prăbușit, e greu să ne imaginăm că acum 155 de ani această cale ferată era mândria unei țări care își îndeplinea promisiunile - fie ele de dragoste sau de progres.