$$$

 

Până în 1922, diagnosticul de diabet zaharat de tip 1 era, practic, o condamnare la moarte. Nu exista tratament, iar singura perspectivă era o degradare lentă și fatală a organismului.

Această imagine surprinde o clipă care avea să schimbe medicina. Într-un salon de spital, Leonard Thompson, un adolescent de 14 ani, zace în comă diabetică. Slăbit și fără vlagă, corpul lui pare să renunțe la luptă. Dincolo de ușă, părinții așteaptă cu inima strânsă, conștienți că fiecare secundă poate fi ultima.

Ușa se deschide. Înăuntru intră o echipă de cercetători – Frederick Banting, Charles Best și colegii lor – purtând o seringă ce conține o formulă experimentală: insulina. Hormonul fusese identificat anterior de savantul român Nicolae Paulescu, însă varianta folosită de acesta nu era suficient purificată pentru a trata pacienții în siguranță.

Injecția este administrată. În salon se instalează o tăcere grea, plină de așteptare. Minutele trec încet. Și apoi… miracolul.

Nivelul glicemiei începe să scadă. Respirația devine regulată. Leonard deschide ochii. A revenit din pragul morții. Cu un fir de voce, spune:

„Vreau să-mi văd părinții.”

Atmosfera se transformă instantaneu: de la disperare la uimire, de la resemnare la o bucurie greu de descris.

Banting și echipa lui au refuzat să facă din descoperire o afacere personală. Au cedat drepturile către Universitatea din Toronto pentru un dolar simbolic. După cum a spus Banting:

„Insulina nu-mi aparține. Aparține lumii întregi.”

De atunci, milioane de vieți au fost salvate. Iar numele lui Paulescu rămâne, de asemenea, parte din această poveste. Totul a pornit de la un copil la limita vieții și de la câțiva oameni de știință care au avut curajul să sfideze imposibilul.,