$¢$

 MEMORIE CULTURALĂ - JOHN GALSWORTHY  

John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933), a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932, motivatia juriului:

"pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte.

John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria.

Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei.

După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie.

O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim.

În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist.

Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor.

În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenței sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soție a vărului său, maiorul Athur Galsworthy.

Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soțului său, iar John va trebui să aștepte zece ani până ce vărul său va consimți să divorțeze, apoi moartea tatălui său, în 1905, pentru a regla printr-o căsătorie această situație nelegitimă, foarte umilitoare într-o societate ca a sa.

Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul "Insula fariseilor"

Succesul îl cunoaște cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906).

John Galsworthy "amorsează" saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, și unde domină acel personaj fascinant care este Soames.

În același an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de "binecuvântarea" lui Bernard Shaw.

John Galsworthy este propulsat dintr-odată în primul rând al unui curent teatral, naturalist și social, influențat de către Ibsen.

Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunța inegalitățile tratamentului rezervat bogaților și săracilor în justiție.

Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice.

Nostalgia sa față de trecut îl împinge atunci să redea viață acestei părți a societății pe care o cunoaște mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă, atât de puternică la sfârșitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property.

Anii care i-au mai rămas de trăit, din 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă.

Succesul operei este considerabil, ca și cum aceste valori uitate, precum proprietatea, responsabilitatea unei femei și sensul familiei aveau ceva liniștitor, într-o societate care făcuse din acestea tabula rasa.

În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară și prejudecățile rasiste, cunoaște de asemenea o largă recunoaștere.

În general, nuvelele și romanele sale sunt inspirate de dorința sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni și deopotrivă de a acuza "fariseismul, simțul proprietății, fatalitatea, care stau în calea simpatiei omului către om".

O dată cu Sfârșit de capitol, un nou triptic care va prelungi trilogiile precedente, el descrie lenta eroziune a unei alte familii, cu tradiții mai vechi și de sorginte mai aristocratică decât cea a familiei Forsyte.

Cu puțin înainte de moartea scriitorului, în 1932, un premiu Nobel pentru literatură vine să încoroneze această operă, în care satira socială este temperată de nostalgia unei lumi revolute.

Galsworthy nu va putea să-și primească personal acest premiu, încetând din viață în ziua de 31 ianuarie 1933.

A mai scris:

- Forsyte Saga

- Vila Rubein

- Insula fariseilor

- Bogătașul

- Conacul

- Încătușați de lege

- Cântec de lebădă

- Dincolo

- Tabachera de argint

- La bursa Forsyte

- Soames și steagul

Citate de John Galsworthy:

“Umanismul este crezul celor care cred că, în cercul misterului învăluitor, destinele oamenilor sunt în mâinile lor.[..]

“Lumea e o scenă nepăsătoare şi nesimţitoare pe care vieţile păşesc ţanţoş, sau se furişează şi se adună prin ungherele-i întortocheate.[..]”

“Istoria nu-i altceva decât povestea felului în care oamenii au luat lucrurile în propriile lor mâini, şi în care s-au vârât pe ei şi pe alţii în bucluc din pricina asta.[..]”

“Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el.”

“In lumea asta nu exista nimic imuabil; totul este relativ.”