$$$

 

Avea 82 de ani. La o astfel de vârstă, ai zice că e momentul să stai pe veranda vilei tale, sorbind un pahar de Chianti și privind soarele cum se cufundă în valurile oceanului. O imagine desprinsă din vis. Mai ales când banii o permit — și i-ar fi permis, după o viață întreagă de muncă neobosită. Totul părea să strige: „Odihnește-te, ai meritat!”

Dar acel om își începea ziua altfel. Se urca în mașină, oprea la un magazin pentru animale, încărca portbagajul până la refuz cu hrană pentru câini și pisici și pornea spre adăposturile pe care le întreținea — în locul unei vile pe malul oceanului.

Împreună cu voluntarii, își petrecea întreaga zi în trudă. Găsea, salva, îngrijea animalele abandonate de noi, oamenii. Iar spre seară, nu-și mai simțea nici mâinile, nici picioarele.

Se prăbușea în pat și adormea înainte ca perna să-i atingă fruntea. Acest om nu știe ce-i insomnia. Nu știe ce-i plictiseala sau lâncezeala. Nu are timp să-și pună întrebări despre sensul vieții sau despre moarte. Trăiește în fiecare zi cu speranța zilei de mâine — pentru că e așteptat. Pentru că inima lui este necesară. Nu are timp să moară.

Moartea stă deoparte și își întoarce privirea. Nu are ce căuta la cei care nu se tem de ziua ce vine. Sunt atâtea ființe — oameni și animale — care o roagă să le mai dea timp, încât nici ea nu poate rămâne surdă. Și așa a uitat de el. A uitat, pentru că numărul sufletelor vii care îl iubesc este prea mare ca să fie numărat.

Acest om e tânăr, la cei 82 de ani ai săi, la fel ca la 25, când purta o geacă militară doar ca să încălzească pui de pisică și cățeluși în iernile aspre. Nu are timp să îmbătrânească, fiindcă inima lui nu a îmbătrânit. Sufletul lui e la fel de tânăr ca odinioară.

Și la ce i-ar trebui o vilă pe malul oceanului? Acolo e singurătate. Și frig. Seara, toamna. Dar el nu e singur.

El e prezent în fiecare dintre ființele salvate. Sufletul lui trăiește în sute de vieți. Nu îi este frică. Nu are ce să piardă. Privește spre ziua de mâine și zâmbește.

Pentru că mâine îl așteaptă din nou o muncă demonică și o fericire fără margini.

Acest om se numește Alain Delon.