POEZIA SIMBOLISTĂ
Al. T. Stamatiad
"Poetul preferat al lui Macedonski, din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București.
Debutează în 1905, sub auspiciile lui Al. Macedonski, cunoscut în 1903 la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Al. T. Stamatiad devine prim-redactor al acestei reviste, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul <<magistru>>, neurmat în toate singularitățile sale.
A colaborat uneori și sub pseudonimul Adrian Alexandru la numeroase publicații, dând poezii și traduceri din Baudelaire, Wilde, Maeterlinck, Li Po, Omar Khayyam, tipărite și în volume etc. În 1925-1926 scoate la Arad, unde funcționa ca profesor, revista Salonul literar, redactată în stil macedonskian, în sensul căreia se modelează întreaga sa personalitate literară--nu lipsită de morgă și emfază--de un contur tot mai insolit și grandilocvent. Laureat al Premiului național de poezie în 1938. Moare în 1956. "
Singurătatea
Autor Al. T. Stamatiad
Ce freamăt jalnic se ridică
Din șir de sălcii plângătoare,
Și ce adormitor plutește
Mireasma teilor în floare!
Pe-ntinsul văilor, amurgul
Își lasă umbra lui molatic,
Un plop înalt, în depărtare,
Suspină trist și singuratic.
Cu murmur de izvor, din vale,
Se-nalță-o doină fermecată,
Și luna plină, s-o asculte,
De după dealuri se arată.
Frunzișul adormit îngână
Ca-n vis povestea lui de șoapte,
Și singur buciumul mai sună
În trista liniște de noapte.
Sursa:
Antologia poeziei simboliste românești
Ediție și prefață de Lidia Bote
Editura pentru Literatură--1968
Pag.255 și 263
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu