Când cântă vântul, scuturând copacii
⛰🐕🐏🐑🐑🐐🐑🐑🐏🐕🐺🏔📜🕊
(Baladă din trecut)
Ion Popescu, Ucraina
Când cântă vântul,
scuturând copacii
de apa ploii nopții trecătoare -
se urcă-n munte
turma nou-formată
ca-n toamnă
brânză, urdă
să coboare.
Ciobani năimiți cu oi din împrumut,
luate de la gazdele vecine -
sunt bravi, zeloși, isteți și “de temut”,
când lupii urlă … peste trei coline.
Fac multă brânză, urdă, dar și caș
atâta timp - cât turma este mulsă,
iar stânele sunt lâng-acel imaș,
ce are iarbă deasă foarte multă.
Și vatra pâlpâie necontenit,
de când pășește baciul în colibă,
iar strungile pulsează liniștit,
cât câinii latră doar ca să se-audă.
Răboajele-s pe polițe sub dac -
așteaptă socotelile din toamnă,
se pare - totul este pus la țanc,
și soarele din cer mai dă arhoană.
Și fluiere doinesc duios pe plai,
iar buciumul frumos prin munți răsună,
din când-în-când
se-aude câte-un nai,
doar drâmba -
plânge-a jale și suspină…
Ținea ea minte lucruri din trecut,
că “Pâinea”-n munți -
e laptele de oaie,
că lâna oii -
e de așternut,
iar pielea-i haină trainică și moale.
Când Baciul este Tată și Stăpân -
și turmele sunt bine îngrijite,
la stână - are grijă și de fân,
ca-n iarnă oile să fie tot hrănite.
…
Ciobani năimiți și baci străin -
frumoși,
doar drâmba ciobănașului “de-acasă”,
nu-i liniștită,
când toți sunt voioși,
și-așteaptă-n frică
vremea furtunoasă…
…
…
Dar totul se părea a fi cu rost -
ceaunul fierbe zărul fără grabă,
și oile-s sătule -
sunt de muls,
și lapte-i mult,
și vatra are treabă.
…
…
Dar fânu-n pajiște rămase necosit -
au fost păscute oile acolo:
“….la ce de mers departe “de dormit”,
când brânză este,
alăturea-i ocolul?”
…
…
Trecuse săptămâni,
și-ncet-încet
secase iarba -
oile-s flămânde,
și lapte mai puțin,
și caș și zăr,
nici fân uscat și…
baciul stă pe gânduri.
Cu două zile-nainte de întors
cu oile în sat,
acolo-n vale,
lua în mână câte un răboj
și-nțelegea:
că oile n-au lapte - și “e jale”…
Și zise-n miez de noapte-ngândurat:
“Vom merge mâine sus,
departe-n munte,
ne vom întoarce seara la-noptat,
la muls -
c-acolo n-avem unde…”
…
…
Dar muntele părea din jos mai mic,
și-ajunseră acolo după masă -
poiană mare, loc frumos și bun
cu iarbă încă verde, dar și deasă…
Și oile flămânde-au dat de “rai”,
și-au chefuit din plin până spre seară,
ciobani-au obosit sleiți de drum
și n-aveau chef în noapte să coboare.
Și-au hotărât să stea o noapte-munți,
și-n zori de zi să se întoarcă-n stână,
că nu aveau cu ei găleți de muls,
și nici ceaun să-și facă mămăligă.
Și s-au culcat în cerc frumos,
la foc,
lăsând la oi doar câinii vechi de pază,
și-au adormit adânc toți la un loc,
doar “tânărul din sat”,
sleit -
veghează.
…
…
Un lup bătrân ieșise la vânat,
iar cerul înstelat cădea spre ploaie,
ciobani-străini se vâră sub cojoc
și fiecare… sforăie mai tare.
…
Dar câinii latră
mult mai mult din greu
și oile se strâng mai grămăjoară,
ciobanii - dorm,
dar cel mai tinerel,
cu-n crac arzând,
atent spre oi coboară.
Perechi de ochi sclipeau dintre tufiș,
jucând în semicerc în jurul turmei -
îi observase tânărul cioban,
strigând din răsputeri c-“atacă lupii!”
Ciobanii s-au trezit înspăimântați,
luară toți ciomegele în mână,
apropiindu-se mai mult de… foc,
știind că “focu-i “leac” pentru jivină”…
…
…
Cel tânăr singur sta-ntre lup și oi -
doar câini bătrâni lătrău cu el alături
și-o lapoviță scursă dintre nori,
lăsând doar fum din foc în loc de flăcări.
Și arunca-se cracul înspre lup,
lovindu-l drept în cap din răsputere -
urlase groaznic lupul
și prin munți
ecoul repeta a lui durere.
…
Ciobani străini,
voinici, dar…
fără “foc” -
ecoul i-a făcut să creadă-n haită,
crezând că munți-n jur sunt plini de lupi,
fugiră toți, cu baci -
în plină noapte.
…
…
Așa-i mereu, având ciobani străini
și baci “frumoși” ce după modă “cântă”,
în caz de încercări, ei primii fug -
te lasă singur, “fără fân și urdă”.
…
…
Cu turma-acum rămase-acel CIOBAN,
ce unicul era din sat, de-acasă,
cinci câini bătrâni, o drâmbă și-un suman,
un fluier, munții, stâna strămoșească…
…
…
Când ninge vântul,
scuturând copacii
de lapovița nopții trecătoare,
coboară-ncet
cu oile salvate -
răboajele
spre sat,
acasă-n vale.
🐕🐏🐑🐑🐑🐑🐐🐑🐑🐑🐏🐑🐑🐕l
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu