***

 Pe o canapea învechită şi plină de praf stătea un trup

neînsuflețit de femeie, cu o coroniță

strălucitoare pe cap şi înveşmântat într-o

rochie vişinie de catifea, cu margini aurii.

Un coridor întunecat şi îngust se prezenta

în față, iar pe pereți atârnau câteva tablouri antice, cu rame de culoarea bronzului şi

doar unul mai mic, aşezat între ele, în

partea de sus, era înrămat cu o ramă de

argint vechi. Un cufăr împăienjenit,

rostogolit pe covorul de mătase murdărit

de trecerea timpului, le atrase atenția. Era

o linişte tulburătoare, dar nici unul dintre

ei nu îndrăznea să o rupă. Tavanul

dărăpănat se degrada văzând cu ochii şi

era cât pe-aci să cadă peste ei, iar mobila

scârția din toate colțurile. Girl se asigură

că harta este la locul ei în rucsac şi scose

burduful cu apă, trase pe gât ultimele

picături şi respiră o secundă. Marth

deschide cufărul şi găseşte în interiorul

acestuia mai multe bijuterii şi pietre rare,

fel şi fel de perle neînsemnate, înşirate

într-un lung colier, apoi îşi aținti privirea

spre o fotografie, alb-negru, veche,

semnată Arthur. Îl cheamă pe Girl şi,

împreună, se îndreptară spre coridorul

strâmt şi lipsit de lumină, dar mai întâi

aprinseră cele două torțe ce le aveau la

îndemână.

Cu ochii îngroziți de spaimă şi cu

urechile ciulite, tresăreau la cel mai mic

zgomot auzit. Două bufnițe maronii,

pătate, cu ochii mari, ce le ocupau o mare

parte din craniu, scoaseră un scâncet şi îşi

luară înfuriate zborul. Fâlfâitul fioros al

aripilor făcu să le treacă fiori de moarte şi

să tremure din toate încheieturile. Își 

ziseră că alt semn rău avea să apară,

conform legendei, dar trebuiau cu orice

preț să găsească drumul spre iarba magică,

singura care putea să deschidă uşile

încuiate şi să aducă ținutul la fel cum era

odinioară.

– Marth, mai avem apă? întrebă Girl,

însetat.

Îi întinse butelca goală şi zâmbi,

răutăcios.

– Nu mai avem de băut! Iorg, cel care

era cel mai tânăr dintre ei, băgă mâna în

geanta lui, care aproape îi căzuse de pe

umăr, şi scoase plosca ce era pe jumătate

plină şi i-o întinde, să ia o înghițitură.

Făcliile împrăştiau o căldură intolerabilă

şi stropii reci ai transpirației se prelingeau

pe hainele lor murdare. Traversau temuți,

fără ca vreunul dintre ei să ştie încotro se

îndreaptă. Credeau cu sfințenie în desenul

de pe hartă. Pe unul dintre culoare, zăcea

cadavrul unui bărbat ce nu intrase încă în

putrefacție, dovadă că nu părea să fie de

multă vreme acolo. Peste el, un baros

mare, îi acoperea brațul stâng. Girl scoate

din nou harta şi însemnă încă o dată locul

unde îşi ancorase corabia. Deodată, se auzi

un glas, nişte gemete şi rămaseră cu toții

stană de piatră. Au încremenit, dar păstrau

tăcerea pentru a auzi mai bine de unde

provine glasul. Marth se îndepărtă vrei doi

metri şi zări trupul leşinat al unei fete

tinere, ce purta pe cap o diademă împodobită numai cu aur şi pietre strălucitoare,

iar de jur împrejurul ei ardeau făclii în

sfeşnice de aur, lucrate fin. Piciorul,

brațele şi cupele erau dintr-o bucată. Purta

o rochie lungă de culoarea murei, croită

strâmt pe trupul subțire, cu mânecile lungi

şi brodate cu dantelă neagră.

– Iorg, adu repede apă.

Iorg scoase repede plosca cu apă şi o

stropi de față, iar trupul ei a început să se

mişte. Bărbatul se apleacă şi, speriat, o

cuprinde de mijloc, ridicându-i trupul

rămas fără vlagă.

Îşi continuau drumul, iar în fața lor,

apăreau de fiecare dată tot felul de

ciudățenii, iar un hol minuscul adăpostea

o mulțime de obiecte pestrițe, din alte

epoci, ce compuneau pictura unui hotar

fantomatic. Fata, care abia putea să

meargă, îi privi neîncrezătoare, iar privirea ei ascundea o durere şi nu mai avea

puterea să o mascheze.

– Faceți cale întoarsă, dacă vreți să

rămâneți în viață! îi sfătui ea.

Buf! Buf! se auzi din nou. O făptură

monstruoasă, cu două capete, fără nas şi

fără urechi, îi atacă. Înmărmuriră de

groază, iar Girl ridică barosul, opunându-se în luptă şi îi zbură capetele,

lăsând arătania să zacă într-o baltă de

sânge de culoare gălbui-vinețiu.

– Vreau să rămânem vii, se adresă

grupului.

– Grăbiți paşii! De o parte şi de alta a

pereților stâncoşi ai Marelui Templu

zăceau trupuri descompuse ale ostaşilor,

intrate în putrefacție fără ritualuri de

înmormântare. Călcau peste oase şi

înaintau sufocați de mirosul înțepător al

hoiturilor. Girl se uită din nou pe hartă şi

le zice că trebuie să ajungă într-unul din

cele patru turnuri ale cetății.

– Îndreptați-vă într-acolo! Și le făcu

semn cu mâna dreaptă să ajungă la scări.

Pătrund aliniați pe un culoar de acces

către parterul orb al turnului-donjon şi

sparg cu barosul lacătul uşii de fier ce le

bloca intrarea. În pivnița abandonată, mai

multe depozite de alimente şi băuturi

stricate erau răvăşite şi roase de o mulțime

de şobolani roşcovani, cu cozi foarte lungi,

invadatori ce-şi însuşiseră rolul de unici

stăpâni ai locului. O fereastră biforă, de

dimensiuni medii, lumina insuficient încăperea. Doi păianjeni negri, uriaşi, cu

picioare groase şi gâtul alungit îşi țesuseră

pânză de mătase de jur împrejur şi îi

priveau inactivi. Au aşezat făcliile în cele

două sfeşnice aurite de pe pereții pivniței

şi se odihniră vreme de mai multe minute.

Iorg deschide câteva sticle şi umple cu vârf

butelcile pentru a-şi face provizii de apă.

dintr-odată, o duhoare le invadă nările.

– Marth, simți mirosul?

– Da, cred că sunt morți îngropați aici,

dedesubt.

– Să plecăm! Aruncară iute o privire

în jur şi părăsiră încăperea lăsând poarta

deschisă.

– Pe aici, zise Girl şi îşi îndreptă paşii

spre un hol larg cu multe uşi, unele

deschise, altele închise.

Pe ruinele pereților din dreapta

stăteau agățate desene cu personaje

schițate, iar peretele opus era gol. Strângeau din dinți la foşnetele hainelor şi

pocnetele oaselor ce le confirma prezența

a mai multor morți cu spiritele captive în

rămăşițele lor pământeşti. Cadavrele emiteau sunete gah! gah! şi parcă încercau să

le vorbească. Cu torțele aprinse şi

tremurând de spaimă simțeau tensiunea

accelerând cu viteză în ei.

lyle era palidă, iar părul bălan, cu

bucle mari, îi cădea uşor peste umerii goi

şi albi ca spuma laptelui. Ochii îi erau

împodobiți cu cearcăne întunecate şi puțin

tulburi, iar în azurul din adâncul lor zăreai

zbuciumul valului Mării de Sânge.

Epuizați, păşeau greoi pe cimentul rece ca

gheața cu încălțămintea făcută franjuri.

Deși nu se aşteptau la alte necazuri erau

conştienți că aveau încă de străbătut un

drum greu şi anevoios, cu multe noi

încercări. Și-au rotit capul cercetând locul

din jurul lor şi zăriră o încăpere cu o uşă

deschisă, de oțel rece, ce era vopsită în gri.

Se apropiară de colț şi văzură prin beznă

podeaua murdară. Un pat dublu, cu perne

cusute manual, dintr-o pânză naturală de

bumbac, cu motive vectoriale, era aşezat

pe podeaua din lemn masiv din mijlocul

dormitorului. Un fotoliu cu brațele din

stejar curbat făcea parte din mobilierul

antic al locuinței. Interiorul acesteia era de

asemenea umbrit de câteva sculpturi în

piatră, picturi portret şi porțelanuri fine.

Deasupra fotoliului, pe o fereastră

întredeschisă, antică şi de demult, adie o

pală de vânt, iar printre crăpături o planetă

fosforescentă ce ținea loc de Soare,

răspândea o lumină slabă.

Ochii lui Marth se îndreptară iute spre

uşa de culoare albă a băii care tocmai se

deschidea şi se închidea scârțiind. Se

apropie la un metru distanță şi văzu o

siluetă ce se apleca în afară, apoi se

retrăgea rapid.

– E timpul să o luăm din loc! lyle țipă

şi se sprijină câteva clipe de peretele

deteriorat al odăii, cade, se ridică şi o ia la

fugă.

Porniră din nou cu paşi rătăciți pe

holul sedițios al donjonului şi pătrund în

cea de-a doua încăpere, care era goală;

doar o ladă de metal stătea grea, aruncată

pe jos şi un singur covor devastat de valul

de invadatori, cu amprente de sânge uscat.

– Să deschidem cutia! zise Girl.

– Mai bine nu, îi răspunde Marth.

– Eu zic să o deschidem, poate găsim

ceva unelte ce ar putea să ne fie de

trebuință, ceva util. Girl scoate o agrafă

metalică curbată pe care o folosi pentru a

suci butucul, iar cu cea de-a doua agrafă

împinge rând pe rând bolțurile cu arcuri.

Ridică cu sufletul la gură capacul lăzii,

însoțit de particulele proaspete ale transpirației, şi o fulgerare albă ca o armată de

licurici străbătu încăperea, lăsând fiori de

coşmar în urma sa. Aproape că leşină de

spaimă când văd bucățile ciopârțite de

corp omenesc, strânse grămadă. Într-o

margine, un teanc de hârtii erau tăvălite

într-un dosar fără şină. Îl apucă cu

degetele şi-l trage afară grăbit şi înfricoşat

şi se zgârie adânc la mână. Șiroaie de

sânge lacome izvorau din pielea rănită.

lyle scoate îndată o bandă de pansament

din trusa sanitară ce abia a reuşit să o

găsească în învălmăşeala de pe fundul

traistei de piele şi îi leagă strâns mai multe

fâşii. Girl, ignorând sângele ce traversa

prin pansamentul alb încerca să descifreze

scrisul cu litere mari de mână de pe colile

îngălbenite. Dintr-odată simte o mişcare

ca un fâlfâit de aripi deasupra capului.

2019