***

 „Cum adică nu știi prețurile la haine?”, mă întreabă un comandant, în anii ’90.

„Eu nu prea fac cumpărături, face soția”, îi răspund.

„Și cine ține banii?”, mă întreabă.

„Sunt undeva pe un raft și soția-i responsabilă cu cheltuirea lor. Eu mă implic în cheltuieli mari, casă ori mașină.”, răspund.

L-am șocat pe domnul comandant.

Nu înțelegea cum un ofițer nu „comandă” și acasă.

Nu înțelegea cum se poate ca o soție să aibă atâta „libertate”.

Considera că un bărbat trebuie să „controleze” tot ceea ce se întâmplă în casă.

Astăzi constat că destui bărbați (și nu doar bărbați!), dintre cei cu care discut, au aceeași opinie.

Bărbatul face cei mai mulți bani (deși nu întotdeauna), și se cuvine să spună cum se cheltuiesc.

Bărbatul trebuie să decidă tot ce mișcă în casă,  „râul, ramul”.

Bărbatul este cel care „urmărește” ca în casă toate să „meargă ceas”.

Mă întreb cum este posibil să controlezi tocmai persoana care face aproape toate în casă.

De creșterea și educarea copiilor se grijește soția.

De gătit, ținut casa, spălat, călcat, se grijește soția.

De buna stare emoțională a casei se grijește soția.

Cine are grijă de „cea care are grijă de casă”?

Ce face „casa” ca soția/mama să aibă parte de bucurii?

Ce „renunțări” acceptă soțul/partenerul pentru ca soția/partenera să simtă că are măcar libertatea de a decide?

Ce „compensații” primește cea care oferă confort fizic și emoțional tuturor celor din jur?

Poate-i greu de răspuns.

Poate că nu tuturor ni se întâmplă.

Poate că credem că „așa a lăsat Dumnezeu lumea”.

Poate că s-ar cuveni să ne gândim mai mult că „cea care dă mult face loc și pentru a primi mult”.

#familie #responsabilitate #respect