Înapoi la scris în maratonul superbloggerilor

A trecut vacanța și din nou la muncă. Vă promisesem o scurtă relatare a săptămânii petrecute la Gura Humorului, dar... nu am simțit că aș avea spor la scris. În schimb mi-am dat mintea și mâna la rebus și ochii și imaginația la citit, tocmai ca să pot să scriu mult mai ușor în momentul în care mă apuc de povestit pe blog.
Prima opțiune de vacanță în afara orașului ar fi fost Vatra Dornei. Numai că se pare că momentul ales a fost cam nepotrivit, stațiunea fiind destul de aglomerată în acea perioadă. Sper ca la anul să am mai mult noroc. Așa că am trecut la planul B: Gura Humorului.Partea bună era că erau posibilități ceva mai mari de vizitare ale unor obiective turistice, în apropiere fiind mănăstirile Humor și Voroneț, pe care nu le mai văzusem de ani buni. Din nefericire nu am reușit să ajung până acolo, dar rămâne să îmi iau avânt și să le (re)văd într-unul din anii viitori.
Ce are în plus Gura Humorului față de orașul meu natal și mi-a făcut plăcere în mod deosebit într-atâta încât să-mi doresc să am așa ceva și la mine în oraș? Dincolo de specificul locului (zonă de munte cu ceva mai multă pădure și aer curat), există ceva mai mult spațiu verde, cu bănci, oarecum izolat de traficul străzii, locuri unde te poți așeza pentru un oarece răgaz de odihnă. În acest fel poți face mișcare ceva mai multă, sub forma mersului pe jos, având posibilitatea de a te odihni din când în când inspirând aer curat. Și nu mă refer doar la parcul Ariniș, situat în apropierea unde râurile Humor și Moldova își îmbrățișează apele, ci mai ales la micile părculețe verzi de-a lungul străzii principale. Aici vegetația nu lipsește și ca atare nu lipsește nici aerul răcoros, atât de binevenit pe timp de vară.
Un plus față de orașul meu natal ar fi prezența (încă!) a chioșcurilor de presă prin oraș, de unde poți cumpăra măcar cât de cât diverse ziare, reviste și cărți, spre deosebire de orașul meu unde toate aceste chioșcuri și tarabe de presă sunt ”exilate” în supermarketurile dinspre periferia orașului, unde este cam la neîndemână să ajungi dacă nu stai prin apropiere.
Deci a trecut vacanța. Și de acum înapoi la treabă. Și la scris... Îmi este dor de scris pe blog. Îmi este dor de tensiunea competiției și de toate probele, chiar dacă știu că va fi destul de obositor la un moment dat. Dar astept să scriu pentru voi... și pentru mine... și să vă citesc la rândul meu.
Bine ai revenit Superblog!