Dor de scris!

Recunosc! Am cateva pasiuni feroce!... Cititul in primul rand (citesc dinainte de a fi implinit cinci ani)...Dupa inca vreo cinci ani (pe la vreo 9-10 ani) am mai adaugat in palmaresul hobby-urilor si deprinderilor inca vreo cateva: broderia si rebusul... De lucru manual (broderie, crosetat, tricotat) m-am cam lasat de mult, din lipsa de timp si mai ales de rabdare, desi recunosc ca mi-ar surade si mi-ar prinde bine sa ma reapuc. Dar inca nu am facut pasul decisiv.
De un lucru insa nu m-am apucat in mod serios, desi mi-as fi dorit: de scris... Sincer vorbind, citind foarte mult, visam uneori ca as fi putut scrie si eu volume intregi. Si visam cu atat mai mult cu cat, in timp, mi-am dezvoltat pasiunea pentru filme, teatru si muzica.
In fond si la urma urmei, toate aceste indeletniciri iti tin mintea ocupata si agera. Recunosc, am citit rafturi... dulapuri intregi de carti... Le-am citit si recitit... Si in mod sigur vor urma si alte carti de citit, recitit, rascitit... Pasiunea este cel putin la fel de mare ca un drog. Filme? Cel putin unul pe zim daca se poate... Uneori chiar doua sau trei la rand... Muzica? Imi canta in ureche cand citesc sau scriu sau completez careuri de rebus... Mintea mea lucreaza puternic chiar si in somn.
Sa nu mint... Nu sunt chiar straina de scris... Nu ma refer doa la scrisul mai anost ca o corvoada de la servici: registre, fise, formulare diverse, ca doar birocratia este in floare... Am scris texte scurte, in joaca, inca din copilarie...
De ceva ani buni am descoperit ca se poate scrie pe bloguri. Am inceput tot dintr-o joaca: vroiam sa vad daca pot face si eu ce fac si altii cu mult spor. La inceput nu visam sa ajung prea departe... Postam texte scurte si poze, doar ca sa ma obisnuiesc, tehnic vorbind, cu postarile. Textele ma interesau mai putin, ma refer la continutul lor. Curand am descoperit ca se poate castiga din texte. Nu ma gandeam atat de departe incat sa pun romane, volume intregi de versuri sau proza pe bloguri. Am inceput cu texte mai simple tip advertorial. Am incercat sa trec dincolo de cerintele tehnice si sa le invesmantez in haina unei povestiri mai scurte sau mai lungi, dupa caz, credibila si agreabila. Asa credeam ca pot castiga destul de mult. Pentru mine... Daca era vorba sa ma inscriu intr-o competitie, incercam sa fac competitie cu mine insami: sa vad daca pot mai mult decat pana in momentul respectiv, din ce in ce mai mult si mai... altfel...
Uneori visez, intr-adevar, sa postez pe blog romane, versuri si povestiri in adevaratul sens al cuvantului. Asa ca intr-un serial, ca intr-un foileton, in asa fel incat sa atraga cititorii si sa ii determine sa astepte cu nerabdare continuarea postarilor. Caci doar asa apare satisfactia si farmecul scrisului...