&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie 1817: La această dată, a fost promulgat primul cod civil din Moldova întocmit din porunca lui Scarlat Vodă Callimachi – Condica lui Calimah sau Codul Calimach. 

Codul Calimach a fost a fost un cod civil al Moldovei, alcătuit de Cristian Flechtenmacher şi A. Cuzanos, cu ajutorul lui Andronache Donici, Damaschin Bojincă şi al altor jurişti, şi promulgat de domnitorul Scarlat Callimachi (Calimach) în 1817.Aplicarea lui a devenit mai consecventă abia după 1833, când s-a definitivat, prin traducere, redactarea în limba română a codului, începută odată cu cea greacă. La alcătuirea acestui cod s-a urmărit să se îmbine dreptul local, bazat pe obicei, cu dreptul bizantin, folosindu-se totodată în fapt, ca model principal, codul civil austriac. Păstrând trăsături feudale, el conţinea şi norme de drept burghez, ceea ce reflecta începuturile descompunerii orânduirii feudale şi ale formării în Moldova a relaţiilor bazate pe proprietatea privată şi pe capital. Împreună cu Codul Caragea al Ţării Româneşti, Codul Calimach a fost aplicat până la 1 decembrie 1865, când a fost abrogat şi înlocuit cu Codul civil, valabil pe tot cuprinsul Principatelor Unite.

Cele 2.032 de articole ale Codului sunt structurate în trei părţi, precedate de o introducere de 24 de articole.Condica ţivilă sau politicească a Principatului Moldovei, cum era numit codul, a însemnat consfinţirea dreptului natural prin care „tot omul are drituri fireşti”, cu toate că robia a continuat să fie tolerată, însă fără ca stăpânul să aibă drept asupra vieţii robului. El a mai stabilit şi capacitatea juridică, de la care erau excluşi copii, femeile sau robii. A pus bazele figurii persoanei juridice şi a delimitat şi reglementat clar asociaţiile. Astfel, erau considerate persoane juridice „negustoreştile tovărăşii”, breslele meşterilor, mănăstirile şi bisericile.

În ce priveşte familia, raporturile de rudenie şi căsătoria, Codul Calimach conţinea unele reglementări bazate pe dispoziţii mai vechi ale dreptului bizantin. Căsătoria, spre exemplu, a fost reglementată după principii care şi astăzi stau la baza dreptului contemporan. În schimb erau interzise căsătoriile între creştini şi necreştini sau între oameni liberi şi robi.Totodată este reglementat şi divorţul, care poate avea loc atât din cauza femeii cât şi din cauza bărbatului. O altă trăsătură fundamentală a Codului Calimach a fost respectul faţă de proprietatea individuală. Codul aduce întăriri la dreptul individual de proprietate, fapt care va contribui la triumful definitiv al proprietăţii private şi la dezagregarea formelor arhaice de stăpânire în comun care mai puteau fi găsite în numeroase zone rurale.

Surse:

Miculescu, Petru; Clipa, Cristian, Istoria instituţiilor juridice în spaţiul românesc, Editura Worldteach, Timişoara 2007

http://www.jurnalteologic.ro/sites/all/files/volumes/14a/5%20Ioan%20Gheorghe%20Rotaru%20-%20Aspecte%20juridice%20ale%20adoptarii%20Codului%20Calimah.pdf

http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2003_10.pdf

http://old.unibuc.ro/CLASSICA/Xenopol-vol5/ cap4.pdf

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie1909: În această zi, a murit Gheorghe I. Lahovary, inginer şi scriitor, membru de onoare al Academiei Române din 1901. Acesta s-a născut într-o familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea. Aventura vieții lui Lahovari a început când a fost trimis la București la studii, la „Schewitz”, după care a urmat „Heidelberg” (Germania) și Școala Politehnică din Karlsruhe.

În 1862 s-a întors acasă cu diploma de inginer, act ce i-a adus denumirea de inginer la Ministerul Lucrărilor Publice, de unde a plecat pentru aceeași funcție în cadrul „Poștelor și Telegrafului”, unde a ocupat și funcția de director general și unde a luat o multitudine de măsuri organizatorice deosebit de importante. Un aspect important este faptul că Lahovary este cel care a introdus în cadrul serviciilor poștale românești mandatul poștal și cartea poștală, la fel cum a organizat și distribuirea corespondenței mai rapid.

O altă realizare importantă o mai constituie și înființarea „Societății Geografice Române” alături de Alexandru Cantacuzino, unde a devenit și secretar general al societății, fiind susținut de domnitorul Carol I. Sub îngrijirea lui s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate. Mai târziu, în 1893 a fost numit președinte la Înalta Curte de Conturi, de unde a participat la elaborarea mai multor legi, cea mai importantă fiind „Legea contabilității statului”.Tot la capitolul realizări se încadrează și „Marele Dicționar Geografic al României”, care a fost elaborat în colaborare cu generalul C. Brătianu și Grigore Tocilescu.

Acesta a apărut în Editura „Socec” între 1898 și 1902 în cinci volume și au fost adunate informații pentru el timp de 15 ani. De asemenea, dicționarul conține 30.000 de termeni ce prezintă informații statistice, sociale, istorice, etnografice, arheologice care au o deosebită valoare științifică. Lista reușitelor continuă cu anul 1868 când a debutat ca scriitor sub pseudonimul „Gill” în „Convorbiri Literare”, dar și cu anul 1909 când a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Lahovary a murit în București în anul 1909, la vârsta de 71 de ani.

Surse:

Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft

https://www.artline.ro/Gheorghe-Lahovari-30915-1-n.html

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php ?vidT=L

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie1941: În noaptea de 12 spre 13 iunie au fost deportaţi din Basarabia şi Bucovina de Nord în Siberia peste 32.000 de români. După alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au demarat și represiunile asupra băștinașilor care aveau drept scop deznaționalizarea teritoriului rupt de la România.

În perioada 12-13 iunie 1941, istoricii aveau să noteze primul val de deportări organizat de puterea de la Moscova în Basarabia. Atunci, au fost obligați să-și părăsească locuințele cei mai înstăriți basarabeni, intelectualii și cei care ocupaseră posturi înalte pe timpul românilor, considerați a fi „elemente antisovietice”, care au fost duși în Siberia sau Kazahstan. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească.

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 2.30, și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.Urmau să fie ridicate 32.423 de persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate, inclusiv 5.033 de persoane arestate și alte 14.542 deportate din RSS Moldovenească. De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. „Într-un sfert de oră să fiţi gata!” era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întâmplate, neînţelegând unde merg şi de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia câte zece kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar – în unele sate – în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri.În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane – din staţia Basarabeasca, 44 vagoane – din staţia Căuşeni, 48 vagoane – din staţia Tighina, 187 vagoane – din staţia Chişinău, 48 vagoane – din staţia Ungheni, 83 vagoane – din staţia Ocniţa, 133 vagoane – din staţia Bălţi, 73 vagoane – din staţia Floreşti, 40 vagoane – din staţia Râbniţa, 38 vagoane – din staţia Bolgrad, 103 vagoane – din staţia Arţîz, 340 vagoane – din staţia Cernăuţi.

Drumul spre punctele de destinaţie a durat circa două-trei săptămâni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 de grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor.Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspândit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. 

În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470).În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

Viaţa deportaţilor era grea. Lipsurile materiale erau accentuate şi de lipsa hranei spirituale. Deservirea aşezărilor speciale cu produse alimentare şi de primă necesitate se făcea destul de prost şi deportații erau nevoiți să facă schimb cu populaţia locală: pentru pâine sau cartofi se cedau costume din ţesătură calitativă, covoare, perne, bijuterii, obiecte preţioase etc. Pentru a-și putea hrăni copiii, adulții făceau eforturi colosale. Copiii lucrau de mici. Faptul că URSS era în război şi suporta mari greutăţi economice se resimţea foarte mult asupra condiţiilor lor de trai. Foametea, lipsurile, înjosirile şi frica pentru viitor erau omniprezente. Credinţa strămoşească, păstrată în sufletele întristate ale deportaţilor, îi ajuta şi le dădea puteri pentru a suporta chinurile şi a spera la revenirea acasă.

Datele statistice arată că din numărul celor deportaţi doar jumătate a revenit acasă, dar puţini oameni au reuşit să se reintegreze în societate. Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Surse:

Vasile Soare, Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina în Şcoala Memoriei 2010, editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011

http://deportari.md

http://www.memorialsighet.ro/12-13-iunie-1941-primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nordul-bucovinei-siberia-si-kazahstan/

https://www.rfi.ro/politica-87669-75-de-ani-de-la-primul-val-de-deportari-din-basarabia-reportaj-audio

https://prezi.com/rup6v_bah2s7/primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nord ul-bucovinei-/

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie 1983: La această dată, sonda spaţială Pioneer 10 devenea primul obiect artificial care a părăsit Sistemul Solar. Pioneer 10 este o navă spațială lansată la 3 martie 1972 de NASA. Aceasta este destinată în primul rând studierii planetei Jupiter, totodată fiind și prima navă spațială care a zburat în apropierea de Jupiter și a realizat fotografii ale planetei. Nava geamănă, Pioneer 11, a cercetat planeta Saturn.

În 1973, Pioneer 10 pentru prima dată a traversat centura de asteroizi și a examinat doi asteroizi apropiați, după care a descoperit centura de praf mai aproape de Jupiter. Nava a trecut la o distanță de 132 de mii de km de Jupiter la 4 decembrie 1973. Au fost obținute date despre compoziția atmosferei lui Jupiter, a fost calculată masa și câmpul magnetic al planetei, s-a constatat de asemenea că fluxul de căldură totală de pe planetă este de 2,5 ori mai mare decât energia primită de la Soare. Pioneer 10 a permis de asemena specificarea densității celor mai mari 4 sateliți galileeni.

La inițiativa lui Carl Sagan, Pioneer 10 și Pioneer 11 transportă câte o placă din aluminiu anodizat cu aur (152 și 229 mm). Plăcile Pioneer conțin un mesaj pictural, în eventualitatea că navele Pioneer vor fi interceptate de forme de viață extraterestră. Plăcuțele prezintă nudurile unui om de sex masculin și feminin, împreună cu mai multe simboluri care sunt concepute pentru a furniza informații despre originea navei spațiale. La 21 octombrie 2012, nava se depărta de Soare cu o viteză medie de aproximativ 12,046 km/s, sau 2,54 UA, ceea ce este suficient pentru a ieși în spațiul interstelar. Distanța de la Soare fiind de aproximativ 106.960 UA sau 160,01 miliarde km...

Surse:

https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/cronologie-marile-premiere-din-domeniul-explorarii-spatiale-exceptand-misiunile-cu-echipaj-uman-13532019

https://www.roportal.ro/articole/despre/sonda_spatiala_pioneer_10_141/

https://tendintein.ro/pioneer-10/

https://www.curentul.info/special/o-forta-necunoscuta-franeaza-sondele-pioneer-10-si-pion eer-11/

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie1990, 13-15: Începea și avea loc o „încercare de forţă” între guvern şi opoziţie în legătură cu evacuarea Pieţei Universităţii din Bucureşti...Dimineața zilei de 13 iunie a reprezentat momentul declanșator al celor mai sângeroase evenimente din istoria românilor pe timp de pace. În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9.00, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: „IMGB face ordine!" și „Moarte intelectualilor!", „Noi muncim, nu gândim!". Aceste grupuri s-au retras ulterior și au defluit spre o altă zonă. 

Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură, două cordoane de trupe au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele de intervenţie au atacat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocktailuri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. 

Autobuzele s-au aprins, iar după eveniment TVR a lansat versiunea oficială că au fost incendiate, existând o înregistrare a generalului Mihai Chițac în care acesta dădea ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliție. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI. La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București, iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București. Ajunși în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, pe 14 iunie, minerii conduși de Miron Cozma au fost orientați spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național. Imediat au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertății de opinie și au devastat o colecție unică în Europa de flori de mină și zăcăminte geologice ca și sediul Ligii Studenților. 

O soartă asemănătoare au avut și Facultatea de Litere și cea de Matematică, dar și Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroși profesori au fost bătuți, între ei se numără și profesorii de lingvistică Grigore Brâncuș și Petru Creția, acesta fiind agresat de indivizi care se aflau în posesia fotografiei sale. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.

Liderul studenților, Marian Munteanu, a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Alți lideri au avut o soartă asemănătoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea română, autointitulată liberă. În câteva ore, Bucureștiul era complet „pacificat” și haosul a coborât pe străzile unde puterea era deținută de aceste veritabile grupări paramilitare, care colaborau cu Poliția și SRI. Toți intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcați cu haine fistichii au fost bătuti, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate din Măgurele.

La orele prânzului zilei de 15 iunie, minerii au fost urcați în autobuze și transportați la complexul expozițional Romexpo, unde șeful statului, președintele ales recent Ion Iliescu le-a mulțumit pentru acțiunea lor vitejească prin care au salvat democrația din România. Discursul său a fost întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord, și transportați în Valea Jiului.

Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, a declarat că „Există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste o sută, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”. 

În plan intern, mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme (doar din punctul de vedere al puterii FSN), împiedicarea prin amenințare a apariției ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție. Acționând ca o forță independentă de stat minerii s-au substituit forțelor de ordine și implicit au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului în următoarele trei mineriade (împotriva guvernului Petre Roman în septembrie 1991 și a guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999). 

Efectele în plan extern au fost catastrofale, România a fost exclusă de la orice finanțare a organismelor internaționale și a fost întrerupt acordul de asistență cu FMI. Mii și mii de tineri au plecat din țară. Foarte lent, efectele acestea au fost îndepărtate iar încrederea Occidentului, care părea pierdută definitiv, a fost reclădită și România a devenit membru al NATO și al Uniunii Europene. Cu toate acestea, deși au trecut aproape 30 de ani de la evenimente, dosarul mineriadelor e departe de a fi finalizat,

Surse:

http://www.ziaristionline.ro/2016/06/13/mineriada-din-13-15-iunie-1990-marturii-documente-fotografii-video/

https://stirileprotv.ro/exclusiv/exclusiv-online/mineriada-din-13-15-iunie-1990-vezi-aici-o-scurta-istorie-a-evenimentelor.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/puterea-neocomunista-si-mineriada-din-iunie-1990

https://republica.ro/13-15-iunie-1990-prima-data-dupa-revolutie-cand-partidul-a-asmutit-poporul-impotriva-popo rului-galerie

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie…

- 1456: A fost menţionat pentru prima dată în documentele din Moldova „slugerul", dregător ce avea în grijă aprovizionarea cu alimente a curţii domneşti.

- 1801: A fost inaugurat, la Viena, „Theater an der Wien"

- 1817: A fost promulgat primul cod civil din Moldova întocmit din porunca lui Scarlat Vodă Callimachi – „Condica lui Calimah”.

- 1831: S-a născut James Clerk Maxwell, fizician (d. 1879)James Clerk Maxwell a fost un fizician scoţian, autorul unui set de ecuaţii care descriu legile de bază ale electrotehnicii.

- 1833: S-a născut Ioan Micu Moldovan, prelat și om de cultură ce a desfăşurat o intensă activitate pentru emanciparea românilor ardeleni; a fost membru al Societăţii Academice Române, membru fondator şi preşedinte al ASTREI, membru fondator al Partidului Naţional Român din Transilvania (m. 7/21.09.1915) 

- 1865: S-a născut William Butler Yeats, poet şi dramaturg irlandez; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1923 (m. 1939) („Scara in spirala si alte poeme”).A fost preocupat de moştenirea culturală naţională irlandeză şi identitatea celtică.William Butler Yeats (n. Sandymount - d. 29 ianuarie 1939), una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.

- 1870: S-a născut Jules Bordet, imunolog şi microbiolog belgian, laureat al Premiului Nobel (d. 1961)

- 1888: S-a născut scriitorul portughez Fernando Pessoa. Fernando António Nogueira Pessoa (n. Lisabona, Portugalia — d. 30 noiembrie 1935 Lisabona), cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist şi scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan.Este considerat unul din cei mai importanţi poeţi portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul britanic Harold Bloom, în cartea sa The Western Canon (Canoanele vestului), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX.Aşa cum spune şi Octavio Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză şi vine de la persona, masca poeţilor romani.

- 1899: S-a născut Carlos Chávez, compozitor, muzicolog şi dirijor mexican (m. 1978)

- 1901: S-a născut Jean Prévost, scriitor, publicist şi critic literar francez (m. 1944)

- 1909: S-a născut Eugen A. Pora, zoolog ecofiziolog (cercetări de fiziologie animală comparată şi ecologică) şi oceanograf; membru titular al Academiei Române din 1963. Eugen A. Pora (n. Buneşti, Braşov - d. 28 octombrie 1981, Cluj-Napoca) a fost un zoolog, ecofiziolog şi oceanograf român, membru titular al Academiei Române. Este absolvent al Facultăţii de Știinţe din Cluj în 1932, cu o specializare la Sorbona şi un doctorat în ştiinţe naturale în 1938. Până în 1945 a fost cadru didactic la Universitatea din Iaşi, apoi se mută la Cluj, la Facultatea de biologie-geografie-geologie (catedra de Fiziologia animalelor). În anul1948 devine membru corespondent al Academiei Române, iar activ din 1963.În 1962 a participat la expediţia vasului sovietic „Viteaz” în Oceanul Indian, ulterior publicând un volum pe această temă (în 1964).

- 1909: A murit Gheorghe I. Lahovary, inginer şi scriitor; membru de onoare al Academiei Române din 1901 (n. 1838).

- 1910: S-a născut Gonzalo Torrente Ballester, romancier, eseist, dramaturg şi critic literar spaniol (m. 1999)

- 1911:S-a născut fizicianul american Luis Walter Alvarez; a construit primul accelerator liniar de protoni; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1968.Luis Walter Alvarez (n. San Francisco, California; m.1 septembrie 1988, Berkeley, California) a fost un fizician american. Alvarez a primit în anul 1968Premiul Nobel pentru Fizică pentru contribuţia sa în domeniul fizicii particulelor.Alvarez a dovedit în anul 1937 captura electronilor, prezisă de Hideki Yukava în anul 1935.În 1939 a găsit împreună cu Felix Bloch momentul magnetic al neutronului.Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat la dezvoltarea bombei nucleare şi a radarului. Din 1945 a fost profesor la Universitatea din Berkeley, California.În anul 1961 a descoperit mezonii omega.

- 1911: Prima reprezentaţie, la teatrul Chatelet din Paris, a baletului „Petruşka – scene burleşti în patru tablouri", de I. Stravinsky. În rolurile principale au fost celebrii dansatori Nijinski şi Karsavina

- 1912: S-a născut Hector de Saint-Denys Garneau, poet si pictor canadian

- 1926: S-a născut Paul Miron, poet, prozator, dramaturg şi filolog, specializat mai ales în lexicologie şi stilistică; a realizat numeroase traduceri din limba germană în română şi invers; după război a emigrat şi s-a stabilit în RFG; a înfiinţat lectorate de limbă română la Koln (1952), Bonn (1954) şi Freiburg im Bresgau (1964); fondator şi animator al Societăţii Culturale Deutsch-Rumanische Studienvereinigung M. Eminescu (1976) (m. 2008)

- 1929: A murit chimistul francez Charles Moreau; lucrări de chimie organică; cercetări asupra apelor minerale; prieten apropiat al poporului român, a încurajat mişcarea ştiinţifică din România; membru de onoare străin al Academiei Române din 1925 (n. 1863)

- 1930: Al doilea guvern condus de Iuliu Maniu (13 iunie - 8 octombrie 1930); demisia primului guvern Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930) a fost determinată de refuzul lui Maniu de a accepta instaurarea ca rege a lui Carol al II-lea, care, în 1925, renunţase de bunavoie la drepturile succesorale

- 1932: Înfiinţarea Institutului de Biooceanografie de la Constanţa, de către Grigore Antipa; cu cele două rezervaţii şi staţiuni de cercetări, cea de la Agigea şi cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervaţia a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervaţia mai există), institutul a fost transformat în 1949 în Staţiunea de Cercetări Maritime şi Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine 

- 1940: A murit George Fitzmaurice, regizor de film american de origine franceză (n. 1885)

- 1941: În noaptea de 12 spre 13 iunie au fost deportaţi din Basarabia şi Bucovina de Nord în Siberia peste 31.000 locuitori.

- 1942: S-a născut economistul Gheorghe Zaman, specialist în probleme de eficienţă economică; membru corespondent al Academiei Române din 2001 

- 1944: Hitler lanseaza rachetele ghidate V1 asupra Londrei.V-1 (germană Vergeltungswaffe-1, însemnând „armă de răzbunare-1”) a fost prima rachetă ghidată folosită în război şi strămoşul rachetelor de croazieră moderne.

- 1944: S-a născut Ban Ki-moon, om politic sud-coreean; secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1.I.2007; îi succede diplomatului ghanez Kofi Annan (care a condus ONU de la 1.I.1997)

- 1951: S-a născut saxofonistul francez Daniel Kientzy

- 1960: A murit muzicologul Emil Ciomac (n. 1890)

- 1962: A murit Sir Eugene Goossens, dirijor şi compozitor american de origine engleză (n. 1893) 

- 1972: A murit Nicolae Tăutu, poet, prozator şi dramaturg (n. 1920). Nicolae Tăutu (n. 24 noiembrie 1919) a fost un prozator, poet şi jurnalist militar român, care a ajuns la gradul de colonel. 

- 1979: A murit scriitorul rus Anatolie Kuzneţov (n. 1929)

- 1983: Sonda spaţială Pioneer 10 devine primul obiect artificial care a părăsit Sistemul Solar.Pioneer 10 este cunoscută şi pentru faptul că„transportă” o placă aurită pe care sunt gravate câteva simboluri ale planetei de origine, Terra.

- 1984: A murit (la Roma) chimistul Giorgio Ugo Augosto Ostrogovich; în paralel cu activitatea didactică (la Cluj şi Timişoara), a făcut numeroase studii teoretice şi experimentale în diverse domenii ale chimiei organice; membru corespondent al Academiei Române din 1974 (n. 1904)

- 1986: A murit clarinetistul american Benny Goodman, cunoscut interpret de jazz (n. 1909). 

- 1987: A murit actriţa americană de film Geraldine Page (n. 1924) 

- 1990, 13-15: Încercare de forţă între Guvern şi Opoziţie în legătură cu evacuarea Pieţei Universităţii din Bucureşti; sunt atacate şi incendiate sediile Ministerului de Interne, Direcţiei de Poliţie şi Televiziunii Române; sosiţi în Bucureşti în sprijinul Guvernului, mineri din Valea Jiului curmă aceste acţiuni, dar comit excese împotriva unor sedii de partide şi instituţii, precum şi împotriva unor persoane (prima mineriadă); evenimentele aveau să intre în cronica social-politică românească sub denumirea de „evenimentele din 13-15 iunie" şi au afectat grav percepţia României în lume. La 22.IV.1990, după un miting electoral al PNŢCD (înaintea alegerilor generale din 20 mai), o parte dintre manifestanţi s-au baricadat în Piaţa Universităţii (unul dintre locurile-simbol ale Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989), blocând (până la 13 iunie) circulaţia pe cele două artere principale ce străbat această zonă centrală a Capitalei; acţiunea a căpătat denumirea de „fenomenul Piaţa Universităţii"

- 1995: A murit cărturarul Aurel Răuţă, stabilit în Spania, la începutul anilor '40 ai secolului XX; docent de filologie romanică (inclusiv limba română) la Universitatea din Salamanca, s-a numărat printre fondatorii Asociaţiei culturale hispano-române din acest oraş, ca şi printre cei ai Fundaţiei Culturale Române din Madrid; animator al vieţii culturale româneşti din exil; organizator al unor colocvii şi congrese ştiinţifice (n. 1912)

- 1997: A murit compozitorul Claudiu Negulescu (n. 1929) 

- 1998: A murit navigatorul francez Eric Tabarly, celebru pentru calatoriile sale in jurul lumii. Este cunoscut drept „părintele yachtingului francez”  

- 2002: A murit Gheorghe Bulgăr, filolog, autor de dicţionare şi istoric literar (n. 1920) A fost profesor la Universitatea Sorbona - 1965-1967, Universitatea Lyon 1978-1980 şi Universitatea Bordeaux 1988-1990.

- 2002: A murit Horia Stanca, cronicar dramatic, memorialist şi traducător; este arestat în 1952 (pentru activitate de presă îndreptată împotriva comunismului) şi condamnat la trei ani de muncă silnică, pe care-i ispăşeşte la Jilava şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră (n. 1909) 

- 2003: A fost publicată in Monitorul Oficial Hotărârea de Guvern prin care se infiinţa Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, inaugurat la 22.12.2003. 

- 2005: A murit poetul portughez Eugenio de Andrade. Eugénio de Andrade (n. 19 ianuarie 1923, Fundão —d. Porto) pe numele său adevărat José Fontinhas Rato, a fost un poet portughez. În 2001 a câştigat Premiul Camões pentru activitatea sa literară. Este unul dintre cei mai importanţi poeţi lirici din literatura portugheză. El este ma rele poet al dragostei vremurilor noastre.

&&&

 Într-o zi, Dumnezeu îl cheamă pe Adam şi-i spune:

– Am să-ţi dau două veşti: una bună şi una rea. Cu care să încep?

– Păi, spune-o pe aia bună, zice Adam.

– Am două organe noi pentru tine, spune Dumnezeu. Unul este cel numit “creier”. Te va face inteligent, vei putea crea lucruri noi şi vei putea întreţine o conversaţie cu Eva. Cel de-al doilea organ, numit “penis” îţi va permite să reproduci forme inteligente de viaţă şi astfel să populezi planeta. Eva va fi foarte fericită că tu ai acum acest organ ce o va face să aibă copii.

Adam, foarte încântat, exclamă:

– Darurile pe care mi le faci sunt fantastice. Ce veste rea ai putea să-mi dai?

Dumnezeu se uită la Adam cu părere de rău şi spune:

– Problema este că, atunci când te-am creat, ti-am dat sânge cât să-l pompezi doar în unul din aceste organe, deci poţi să le folosesti doar p e rând.