Crescută de o mătușă, educată la pension, Sanda Toma s-a stins cu un mare regret. „Nu am avut timp”
Născută la 27 octombrie 1934, la Bucureşti, Sanda Toma, a avut o copilărie grea. A rămas orfană de mamă la vârsta de cinci luni, fiind crescuta de o matusa, sora mamei. Pe 15-16 ani, și-a dat seama ,, […] că trebuie să fiu de două ori om, pentru că au fost două femei care îşi sacrificau viaţa pentru mine: una născându-mă, că de fapt nu trebuia să mă facă şi se pare că acele consecinţe ale congestiei cerebrale pe care a făcut-o la 32 de ani a fost faptul că m-a conceput cu un singur ovar. Ea se pare că i-a spus şi lui tata că dacă ei i se întâmplă ceva, pe mine să mă crească sora ei. […]
La 4 aprilie 1944, copil fiind, a fost silită să se refugieze din casa în care locuia şi care avea să fie distrusă în scurt timp de bombardament. A stat o vreme în refugiu, în preajma Bucureştiului, la Ciocăneşti, împreună cu mătuşa ei. Până la 13 ani a învăţat la călugărițe, la Institutul Sfânta Maria din Pitar Moş. Intr-un interviu acordat ziarului Libertatea, a fost intrebată ,, În copilărie aţi învăţat la şcoala de măicuţe. Glumind: eraţi uşă de biserică?”
- […] Pe vremea aceea toate fetiţele erau uşă de biserică. Era un pension ţinut de călugăriţe germane, franţuzoaice, englezoaice, chiar şi românce. Le-am avut colege pe Simona Bondoc, cea care avea să devină colega mea de breaslă, pe Paula Iacob, avocata, sau pe fiicele Principesei Ileana. Am avut o companie de calitate. Iar călugăriţele se jucau în pauză cu noi şi erau foarte pricepute la educaţie. Imaginaţi-vă cum ar fi să vedeţi o şcoală întreagă de fete cum plânge pentru că le pleacă profesoarele. După reforma Învăţământului din 1948, şcoala s-a desfiinţat şi ele au plecat […] .
Reforma invatamantului din 1948 a dus la inscrierea ei la un liceu de stat, la "Lazar". Marea ei dorinta era sa ajunga geolog dar tatal fiind fotograf, considerat mic-burghez, drumul spre geologie i-a fost inchis. Visul ei de a colinda muntii, de a se odihni la marginea apelor, răurilor etc,, de a cunoaste animalele padurii, asa cum isi inchipuia ea viata de geolog, s-a spulberat.
La 16 ani jumatate, nu știa încotro s-o apuce. A dat la Politehnica dar nu a intrat, a fost ,, transferată” obligatoriu la Facultatea de construcții de mașini agricole, dar a rezistat doar câteva săptămâni. Tatăl se recăsătorise, avea familia lui și nu mai putea să o întrețină. Trebuia neaparat să intre la o facultate, dacă nu voia să ajungă o funcționară. A început să cocheteze cu teatrul, la sugestia unor prieteni. La Institutul de Teatru, joia dupa amiaza, erau reuniuni unde se puneau la magnetofon 3-4 melodii. Antrenata de unele colege, care frecventau aceste reuniuni, acolo s-a imprietenit cu cativa studenti care au sfatuit-o sa dea la "Teatru". N-avea nimic de pierdut, pentru ca examenele de actorie se dadeau inaintea celor de la facultatile "serioase". S-a dus la cursul de pregatire, convinsa ca-l va avea ca dascal pe Radu Beligan. A intrat la catedra un tanar dragut, inalt, bine facut. Ea, cazuta din luna, credea ca e Beligan. Cand colo era Dan Damian, asistentul lui Radu ce ulterior, i-a devenit unul din sotii ei oficiali.
După oscilări şi căutări între Politehnică şi Litere, Sanda Toma intră la Institutul de Teatru I.L. Caragiale. Examen a dat cu "Lacul" lui Eminescu si o poezie politica: "La masa verde". Si a intrat! Intr-unul din puținile interviuri acordate spunea că mătușa sa:
,, a intrat în serviciu printr-o relaţie, la Ministerul Metalurgiei, pe [strada] General Manu, colţ cu Calea Victoriei, la intrare, la Informaţii. Făcea bonurile de intrare, verifica, mă rog, cerea buletinul şi aşa mai departe. Şi într-o zi a venit maestrul Bălţăţeanu care nu ştiu ce treabă avea acolo. Şi mama ( așa ii spunea mătușii n.a.) a îndrăznit să îl întrebe de mine, să îi spună că e mama Sandei Toma. A venit aşa de încântată acasă să-mi spună [că m-a lăudat] – eram în anul II, trecusem la el – şi el i-a spus că sunt bună şi că o să fiu o actriţă bună şi să am încredere. Vai, atât de fericită a fost mama! Că amândouă eram îndoite, mama vedea ce spaime am şi prin ce trec şi amândouă eram îndoite şi speriate. Şi culmea ştiţi care e? Că după ce am terminat institutul, mama mi-a făcut marea mărturisire: că maică-mea bună a vrut să fie actriţă şi a făcut figuraţie în primele filme româneşti şi pe platou l-a cunoscut pe tata care era fotograf. Şi eu i-am împlinit visul!”
A absolvit Institutul de Teatru I.L. Caragiale, clasa profesor Aura Buzescu, asistent Sorana Coroama Stanca, iar in anii terminali: Nicolae Baltateanu si Beate Fredanov cu examenul de sfarsit de facultate : celebrul spectacol "Barbierul din Sevilla", pus in scena de Vlad Mugur. Întrebată într-un interviu dacă ar schimba ceva în viața ei și dacă ar vrea să o ia de la capăt tot făcând teatru, a răspuns:
„Sincer? Da! Dacă m-aş gândi la liniştea, la sănătatea, la viaţa mea de zi cu zi ar trebui să răspund: Nu! Dar spun: Da! Odată, Radu Beligan mi-a spus: eşti o orgolioasă, din orice rol vrei să faci ceva! Detest mediocritatea. Vreau să fac orice pe îndelete, temeinic, bine. Dacă asta înseamnă orgoliu, sunt, deci şi orgolioasă”.
A fost căsătorită cu actorii Dan Damian și Mihai Pălădescu, coleg de la Teatrul de Comedie. Într-un interviu, a spus că ar aschimba un singur lucru: faptul că nu a avut copii.
„Cel alături de care mi-am împlinit visul despre dragoste a fost colegul meu de la Teatrul de Comedie, Mihai Pălădescu. A devenit prietenul meu, iubitul meu, partenerul meu de viaţă şi de scenă. Am reuşit să formăm un cuplu şi nu e uşor deloc. Mihai a fost mai mult decât soţul meu, a fost fratele şi copilul meu. Mi-aş fi dorit să am un copil cu el, dar… eram prea ocupaţi cu teatrul. Şi, oricum, n-aş fi vrut să creadă că-l silesc să se căsătorească. Eu fusesem mult prea măritată, iar el era un celibatar convins”, a spus actrița potrivit aceleiași surse. A rămas văduvă în anul 1986 când abia împlinise 50 de ani.
A debutat în film în 1960, în comedia Bădăranii, unde a interpretat rolul Luciettei. A fost primul ei pas pe marele ecran, după formarea sa teatrală. Ulterior, in 1962, a fost dirtribuită in rolul din " Celebrul 702" in regia lui Mihai Iacob dar abia cu rolul din " Zestrea" 1972 in regia Letitiei Popa dupa un scenariu de Paul Everac a facut-o celebra in lumea cinematografiei unde alaturi de Margareta Pogonot si Victor Rebengiuc a avut un rol de exceptie ce a ramas in memoria cinefililor. "Era ca o zvarluga. Micuta de statura, cu ochi luminosi, cu un par stralucitor; vorbea cu repeziciune, dar cu o dictie perfecta. Mi-o amintesc foarte bine cum, cu prilejul unui reportaj, la Brasov, s-a catarat pe un gard inalt, pentru a ajunge la un personaj caruia urma sa-i luam un interviu." (Octavian Sava)
A lucrat mult in televiziune alaturi de Stefan Tapalaga, prezentand emisiunile : "Magazin 111", "Post Meridian", "Zig-zag" , "Album Duminical", a interpretat si interpreteaza roluri memorabile pe scenele Teatrulului National Craiova: 1956 - 1958, Teatrul de Comedie, Bucuresti: 1961 - 1994, Teatru national de Televiziune si Teatrul National din Bucuresti unde joaca si in stagiunea 2008 - 2009 in 6 piese.
Din păcate a fost distribuită doar în cinci filme. Nu a aflat de ce era pe ”lista neagră”. Însă, a strălucit în zeci de roluri în teatru. A debutat în 1956 la Craiova, instituţie în care va juca până în 1958, urmând să revină în Bucureşti ca actor angajat al Teatrului Naţional până în 1960. Despre aceea perioadă și despre turneele prin țară avea să declare:
„Când eram tineri îmi plăceau foarte mult. Era turneul cu vagonul, vagonul de cale ferată. Era vagon de dormit, vagon de clasa I care are canapele cu arcuri. Erau vagoane de clasa I şi fiecare avea partener de cuşetă, dar pe patul de sus se puneau lucruri sau aşa ceva, pe canapea se dormea sau dacă nu vroiai, ridicai patul de sus, aveai spaţiu mai mult. Se dormea extraordinar de bine! Acuma, de câte ori am fost cu vagon de dormit, m-a cernut ca sita. Dar să ştiţi că la Craiova am fost adoraţi! Adoraţi, răsfăţaţi, drept care cei câţiva de-acolo care ne urau, ne urau cu cinste şi cu sănătate şi din toţi rărunchii! Dar erau puţini. Păi, când eram la Craiova, făceam Băileştiul, acolo se strângea toată comuna, stăteau şi prin copaci, că jucam la grădină, că turneele se făceau ori la sfârşit de stagiune, când era cald de fierbea vagonul cu noi, ori la început de stagiune până când să termine cu murăturile şi să vină la teatru”, rememorează actrița.
În 1961, la invitaţia lui Radu Beligan, intră în echipa Teatrului de Comedie unde, până în 1994, "va fi un model de profesionalism, de conduită şi de calitate umană", arată reprezentanţii teatrului. După rolul Diana din spectacolul de inaugurare a teatrului, "Celebrul 702", Sanda Toma face parte din distribuţiile tuturor spectacolelor de succes ale Comediei: "Umbra", de Evghenii Şvarţ, "Troilus şi Cresida", de W. Shakespeare, regia David Esrig; "Casa inimilor sfărâmate", de G.B. Shaw, regia Radu Penciulescu; "Rinocerii", de E. Ionesco, "Cher Antoine", de Jean Anouilh, "O noapte furtunoasă", de I.L Caragiale, "Mutter Courage", de B. Brecht, "Trei surori" şi "Livada de vişini", de A.P. Cehov - în regia lui Lucian Giurchescu, sau în "Harold şi Maude", de Collin Higgins, regia Sanda Manu. Revine, în 2011, pentru rolul Celine din "Învaţă-mă, Celine", de Maria Pacome, regia Lucian Giurchescu. La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în spectacole create de Sică Alexandrescu ("Hangiţa", de Goldoni, "Titanic Vals", de Tudor Muşatescu), Ion Finteşteanu ("Tartuffe", de Moliere), Ion Cojar ("Aşteptând la arlechin", de Noel Coward) şi Alexandru Tocilescu ("Comedie roşie", de Constantin Turturică).
În spectacolele regizorului David Esrig, Sanda Toma a primit confirmarea timpurie, dar şi decisivă în teatru, prin elogiile aduse de însuşi dramaturgul E. Ionesco cu prilejul reprezentaţiei cu "Rinocerii" de la Teatrul Naţiunilor din Paris. Nu au lipsit, desigur, elogiile celor mai importante reviste de specialitate din România şi de peste hotare, iar definitoriu pentru arta actoricească a Sandei Toma rămâne titlul unui articol referitor la "Troilus şi Cresida", din revista pariziană "Arts": "O lecţie de teatru venită din România" (Gilles Sandier, Arts, 24 mai, 1965).
A încetat din viață la data de 26.11.2022, conform anunțului făcut de managerul Teatrului Național din București și de Teatrul de Comedie din București.
