$$$

 S-a întâmplat în 5 mai 1948: În această zi, a murit Sextil Puşcariu, lingvist, filolog, istoric literar, pedagog, publicist, cronicar muzical şi teatral (n. 4 ianuarie 1877, Braşov - d Bran, judeţul Braşov); specialist în istoria limbii şi literaturii române; lucrări de lingvistică generală şi romanistică, de lexicologie şi dialectologie; primul rector (1919) al Universităţii din Cluj; a întemeiat (1919) Muzeul Limbii Române, primul institut lingvistic din România, care a editat revista „Dacoromania” (1920-1940; 1941-1948). Sextil Puşcariu a iniţiat şi a condus (1906-1940) lucrările de elaborare a „Dicţionarului Academiei Române” şi a „Atlasului lingvistic român” și a fost membru al Academiei Române din 1914.

Sextil Puşcariu a fost fiul publicistului Iosif Puşcariu şi nepot al lui Ioan cavaler de Puşcariu şi Ilarion Puşcariu. A urmat liceul la Braşov, apoi universitatea la Leipzig (1895 - 1899), unde a colaborat la Institutul de Limba Română, Viena (1899 - 1901) şi Paris (1902 – 1904). După finalizarea studiilor superioare, a devenit profesor de filologie română la Universitatea din Cernăuţi (1908 - 1918). După unirea Transilvaniei cu România, se mută la Cluj în 1919, şi se ocupă cu reorganizarea Universităţii române, ajungând şi primul rector al Universităţii din Cluj-Napoca. Tot în 1919 a pus bazele Muzeului Limbii Române, de altfel primul institut de lingvistică din România. Aici a înfiinţat un buletin al muzeului, „Dacoromania”, în care a publicat articole pe probleme de lingvistică şi filologie. A scris sau a colaborat la editarea unor lucrări importante din domeniul lingvisticii. De asemenea, a condus şi revistele „Glasul Bucovinei” (1918) şi „Cultura” (1924).

În 1923, el a participat la înfiinţarea Societăţii Etnografice Române din Cluj şi a susţinut înfiinţarea Arhivei de folclor. Din 1905 a fost membru corespondent al Academiei Române şi membru deplin din 1914. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Pe plan politic, s-a implicat în unirea Bucovinei cu România, fiind şi vicepreşedinte al Sfatului Naţional din Bucovina. După unire a fost numit secretar de stat pentru afacerile străine, iar între 1922-1925 a fost delegat al României la Liga Naţiunilor. În anii 1930 a avut simpatii legionare. În timpul regimului condus de mareşalul Ion Antonescu, datorită orientării sale filogermane, a coordonat unele activităţi ştiinţifice în colaborare cu Germania. Din cauza pro-germanismului manifestat de către el, Sextil Puşcariu va fi persecutat de autorităţile comuniste instalate la putere în România după terminarea celui de-al doilea război mondial.

Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român. A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii:

-Dezbaterea problemelor esențiale ale romanității și ale latinității limbii române;

Cunoașterea aspectelor cu caracter normativ (ortografie, sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre);

-Fundamentarea lexicografiei și a geografiei lingvistice românești;

-Promovarea unor metode noi de studiere a vocabularului.

De-a lungul vieții, Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii românești. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu

Surse:

Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 

Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008.

http://inst-puscariu.ro/SextilPuscariu/SPI/pagini/CSP%20I%20[Pages%20295%20-%20312].pdf

https://revistacultura.ro/nou/2013/11/sextil-puscariu-1-o-biografie-de-reevaluat/

http://www.autorii.com/scriitori/sextil-pus cariu/index.php

$$$

 S-a întâmplat în 5 mai 2006: În această zi, a murit Zoe Dumitrescu-Buşulenga, critic şi istoric literar, eseist; membru titular al Academiei Române din 1990, vicepreşedinte al acestui for (1990-1994); în ultimii ani ai vieţii s-a retras la mănăstirea Văratec şi s-a călugărit sub numele de Maica Benedicta. Intelectual rafinat, Zoe Dumirescu – Buşulenga s-a remarcat prin implicarea totală în dezvoltarea culturii noastre naţionale, nesfiindu-se să critice vehement modul în care aceasta este promovată şi respectată. Şi-a dedicat o mare parte din activitatea profesională operei eminesciene iar către finalul trecerii sale pământeşti a descoperit adevărata esenţă a credinţei.

Zoe Dumitrescu – Buşulenga s-a născut la 20 august 1920, la Bucureşti, părinţii săi fiind Nicolae Dumitrescu, de profesie jurist, şi Maria Apostol, filolog, astfel că nu este de mirare că, încă din copilărie, i s-a insuflat un respect deosebit faţă de cultură. Parcurge cursurile Şcolii Centrale din Bucureşti şi, în paralel ia lecţii de muzică la Conservatorul „Pro-arte”. A iubit foarte mult muzica şi ar fi devenit, probabil, o faimoasă muziciană, dacă n-ar fi trebuit să renunţe la această pasiune după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Este înscrisă la studiile superioare juridice şi filologice de la Universitatea Bucureşti, obţinând diplome în anglo-germanistică şi istoria artelor, dar şi în ştiinţe juridice.Despre această perioadă a vieţii, Buşulenga declara: „Pentru mine însă, important era, la început, să driblez noua doctrină care încerca să se încuibe la noi… marxismul, dublat, fireşte, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnică… Eminescu era făcut socialist, toată cultura românească se transforma într-o cultură pre-comunistă. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se făcea la cursuri. Studenţii au simţit imediat asta, omul tânar înţelege repede aceste lucruri, şi atunci toţi veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindcă el era ţinta tuturor. Încercam să-l arăt în lumina adevarată, cât se putea, fiindcă eram controlaţi. Am făcut tot felul de acrobaţii, de interpretări de text, ca să ajungem indirect la adevăr; acestea s-au spus cu jumătate de gură.”

Şi tot ea descria suferinţele cumplite îndurate de ea şi familia sa: „În 1947 ne-am trezit că pierdem tot. Ni s-au luat casele, pământurile, tata a pierdut şi pensia, a trebuit să-l ascund, pentru că fusese subsecretar de stat în guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soţul împuşcat în munţi de Securitate… Eu am rămas pur şi simplu pe drum. A fost o perioadă pînă în 1964 în care am trăit un infern cultural. Încercam în toate felurile să eludăm, făceam seminarii cu analiză de text – am martori studenţi din atîtea generaţii – făceam o chestie cu totul împotriva programei analitice şi a voinţei şefiei catedrei. Biblia figura ca primă carte în Bibliografia dată de mine”. În anii 1947 – 1948, ea este numită preşedinte al Comitetului U.N.S.R. de la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“, în anul 1948 devine asistent universitar la Catedra de Literatură Universală şi Comparată a Universităţii Bucureşti, iar în perioada 1948 – 1949, devine redactor la Editura de Stat.

Între anii 1949 – 1957, este redactor la Editura pentru Literatură şi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, în anul 1970, îşi obţine doctoratul cu lucrarea „Renaşterea – Umanismul – Dialogul artelor”, în anul 1972 este Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam, iar din anul 1973, devine director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti. Între anii 1964 – 1989, Buşulenga publică patru mari volume în care este analizată minuţios viaţa şi opera marelui poet Mihai Eminescu: „Eminescu”, Bucureşti, Ed. Tineretului, col. „Oameni de seamă” – în 1964, „Eminescu – cultură şi creaţie”, Bucureşti, Ed. Eminescu – în 1976, „Eminescu şi romantismul german”, Bucureşti, Ed. Eminescu – în 1986 şi „Eminescu. Viaţă – Creaţie – Cultură”, Bucureşti, Ed. Eminescu – în anul 1989. Trebuie spus aici, că pentru implicarea sa în cercetarea operei marelui nostru poet, Buşulenga este considerată unul dintre cei mai mari eminescologi ai ţării.

Zoe Dumitrescu – Buşulenga a cochetat şi cu politica comunistă, după ce, în 1966, a devenit membră a Partidului Comunist Român, în perioada 1969 – 1974 a fost membră în CC al PCR, şi a fost, în două rânduri, deputată în Marea Adunare Naţională, în mandatele 1975 – 1980 şi 1980 – 1985.Între anii 1973-1979, a fost membră a Comitetul Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată.Din anul 1975 este profesor universitar la Catedra de Literatură Universală şi Comparată a Universităţii Bucureşti – moment până la care a parcurs toate treptele ierarhice din învăţământ (asistent universitar, lector, conferenţiar) –, iar la 1 martie 1974 devine membru corespondent al Academiei Române. A mai publicat studii de istorie a culturii, precum „Surorile Brontë” – în anul 1967, „Sofocle şi condiţia umană”, Bucureşti, Ed. Albatros, col. „Contemporanul nostru” – în 1974, „Renaşterea, umanismul şi destinul artelor”, Bucureşti, Ed. Univers – în 1975, „Ştefan Luchian” – în 1993 şi „Muzică şi literatură”, scris în colaborare cu Iosif Sava, Bucureşti, Ed. Cartea Românească – în 1996.

Zoe Dumitrescu – Buşulenga este şi autoarea unor excelente studii de comparatistică – „Renaşterea, umanismul, şi dialogul artelor” – în 1971, „Valori şi echivalenţe umanistice, excurs critic şi comparatist”, Bucureşti, Ed. Eminescu, col. „Sinteze” – în  1973 sau „Itinerarii prin cultură” – în anul 1982, o culegere de articole grupate în patru capitole: Portrete pentru o istorie a culturii române, Literaturi străine, Miscellanea şi Gânduri de umanist.În anul 1980, ea a scris volumul de impresii de călătorie „Periplu umanistic”, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, o carte de însemnări eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franţa, dar a participat şi la realizarea unor volume colective deosebit de importante pentru cultura românească, în primul rând „Istoria literaturii române. Studii”, Bucureşti, Ed. Academiei Române – în anul 1979, o ediţie coordonată de Zoe Dumitrescu Buşulenga, care a fost şi autoarea unor studii din cuprinsul cărţii, dar şi „Mioriţa”, o ediţie îngrijită şi prefaţată de aceasta.

După decembrie 1989, la 22 ianuarie 1990, ea este numită membru titular al Academiei Române, iar în perioada 2 februarie 1990 – 18 februarie 1994 devine vicepreşedintele celui mai înalt for academic al ţării, fiind şi preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei. Între anii 1991 şi 1997 a fost director al Şcolii Române din Roma, a fost membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa şi, din anul 1993, membră a Academia Europaea din Londra.Zoe Dumitrescu Buşulenga a publicat nenumărate articole în reviste de specialitate, cum sunt Manuscriptum, Revista de istorie şi teorie literară, România literară, Secolul 20, sau Synthesis – a cărei director a fost pentru o scurtă perioadă.Ea a primit, pe parcursul vieţii, numeroase premii şi distincţii, precum Ordinul bulgar Sf. Metodiu şi Chiril – în anul 1977, Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor – în anul 1978, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România – în anii 1986 şi 1989, Premiul internaţional Herder – în anul 1988, Premiul „Adelaide Ristori” – în anul 1993, Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de „Grande Ufficiale” – în anul 1996 şi Ordinul naţional Pentru Merit, în grad de Ofiţer – în 2003.

Marile iubiri ale doamnei Buşulenga, după cum mărturisea, au fost Eminescu şi Enescu, iar bărbatul vieţii sale a fost soţul ei, Apostol Buşulenga, un om admirabil, de o cultură clasică remarcabilă, care cunoştea latina şi greaca, un om lângă care a petrecut 45 de ani minunaţi. După anul 2000, Zoe Dumitrescu – Buşulenga se dedică vieţii monahale, se apropie de Dumnezeu, călugărindu-se la Mănastirea Văratec, sub numele de Maica Benedicta. Dealtfel, sfântul lăcaş îi era destul de cunoscut, încă din tinereţe fiind atrasă periodic de aceste ţinuturi de o spiritualitate aparte. Despre această perioadă, Buşulenga afirma: „Nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur, m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării”.De asemenea, despre perioada vieţii monahale, ea spunea: „Am socotit că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri, şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea boierească.”

La Văratec, Zoe Dumitrescu – Buşulenga avea să treacă în eternitate, la 5 mai 2006, trupul său fiind înhumat în cimitirul Mănăstirii Putna. Post-mortem, în anul 2007, îi apare volumul „Caietul de la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos”, Ed. Lumea Credinţei, Bucureşti.

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Zoe_Dumitrescu-Buşulenga

https://www.rostonline.ro/2016/05/testamentul-maicii-benedicta-1920-2006/

https://radioromaniacultural.ro/portret-zoe-dumitrescu-busulenga-intelectual-luminos-intr-o-lume-decadenta-un-model-al-descoperirii-esentei-credintei/

https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/maica-benedicta-academician-zoe-dumitrescu-busulenga-10-ani-lumi na-preasfintei

&&&

 S-a întâmplat în 5 mai…

- „Ziua Europei”; a fost instituită de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CE), în anul 1964, pentru a marca aniversarea creării CE, la 5.V.1949; Consiliul Europei (cea mai veche instituţie politică de pe continent, cu sediul la Strasbourg, Franţa) a fost fondat cu scopul de a realiza o uniune între statele democratice europene; la 4.X.1993 Comitetul de Miniştri al CE a hotărât admiterea României ca membru al organizaţiei; la 7.X.1993 a avut loc ceremonia de semnare a documentelor de aderare a României la CE. Data de 9 Mai este Ziua Uniunii Europene

– „Ziua Internaţională a Moaşelor” este o ocazie pentru a conştientiza întreaga lume de aportul important pe care îl aduc moaşele în sprijinul sănătăţii. Propunerea a venit de la Confederaţia Internaţională a Moaşelor, la Conferinţa Moaşelor din Olanda, în 1987; patru ani mai târziu, 50 de ţări din lume au materializat propunerea şi, cu acceptul şi recunoaşterea OMS, au ales data de 5 mai

- 311: A murit Galerius, împărat roman .Galerius Maximianus (cca. 250 - 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, a fost împărat roman în perioada 305-311.

- 1813: S-a născut Sören Aabye Kierkegaard, teolog, filosof şi scriitor danez; gândirea sa a influenţat teologii protestanţi şi filosofii existenţialişti ai secolului al XX-lea („Tratatul despre disperare", „Conceptul de angoasã", „Jurnalul seducãtorului") (m.11.11.1866) 

- 1818: S-a născut Karl Marx, teoretician social şi economist german; fondatorul mişcării comuniste, al cărei program l-a elaborat împreună cu conaţionalul său Friedrich Engels, în 1848, în „Manifestul Partidului Comunist"; organizator şi lider al Internaţionalei I; pornind de la ideea de dialectică derivată din Hegel, a formulat, împreună cu Engels, bazele materialismului istoric; concepţiile sale filosofice, economice şi istorice au influenţat puternic societatea secolului XX (m.14.03.1883).           

– 1821: A murit (pe insula Sf. Elena) Napoleon I Bonaparte, împărat al Franţei (1804-1814 şi 1815); unul dintre cei mai străluciţi comandanţi militari din istorie; de numele său se leagă Codurile civil (1804), comercial (1808) şi penal (1810), ce au dat o nouă bază relaţiilor juridice; politica sa externă s-a bazat pe un lung şir de războaie („războaiele napoleoniene”) pentru hegemonie în Europa; după prima abdicare (1814), revine în Franţa la 1.III.1815 („cele 100 de zile”), dar este înfrânt de armata anglo-prusacă şi silit din nou să abdice; va fi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic, unde va şi muri (n. 1769).

- 1836: S-a născut compozitorul Gheorghe Scheletti (m. 1887)

- 1837: A murit compozitorul italian Antonio Zingarelli (n. 1752)

- 1846:S-a născut scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1905. Henryk Adam Aleksander Pius Sienkiewicz de Oszyk (n. Wola Okrzejska, Polonia - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey, Elveţia) a fost un romancier şi nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905.

- 1862, 5/17: Se constituie, la Bucureşti, „Societatea de dare la semn", prima asociaţie de tir sportiv din România; primul preşedinte, V. A. Urechia 

- 1891: Inaugurarea celebrei săli de concerte „Carnegie Hall" din New York 

- 1892: S-a născut Dorothy Garrod, arheolog şi cercetător britanic.Dorothy Annie Elizabeth Garrod (n. Londra – d.18 decembrie 1968 Cambridge) a fost arheoloagă şi cercetătoare britanică a preistoriei. A studiat epoca paleolitică, culturile paleoliticului timpuriu in Europa şi ale mezoliticului în Palestina. A fost a doua femeie, după Johanna Mestorf (1828-1909) care s-a dedicat studiului vieţii omului primitiv şi a fost cea dintâi femeie numită profesor la Universitatea Cambridge(1939). Ea a fost şi cea dintâi cercetătoare a preistoriei care a deţinut o catedră universitară în ansamblul universitar Cambridge-Oxford. La bătrâneţe, atunci când o cunoştinţă a remarcat că ea a avut noroc în viaţă, Dorothy Garrod a obiectat: «nu noroc, ci curaj şi perseverenţă» (pas la chance, c'est courage et perseverance).

–1898: S-a născut Dimitrie G. Dinicu, violoncelist şi pedagog (m. 1964)

– 1904: A murit Jókai Mór (de Ásva), scriitor şi publicist ungar (n. 1825)

-1909: S-a născut Idel Ianchelevici, sculptor şi pictor franco-belgian.Idel Ianchelevici (n. Leova, azi Republica Moldova — d. 26 iunie, 1994, Maisons-Laffitte, Franţa) a fost un sculptor şi pictor franco-belgian de origine română.

– 1910: S-a născut Wilhelm von Vacano, arheolog german, specialist în arta etruscă (m. 1997)

- 1912: Apare primul număr al ziarului „Pravda" – ziar independent (până la 22 august 1991, organ al CC al PCUS)

- 1912: Se înfiinţează societatea Liga Naţională Aeriană, „având drept scop înzestrarea Armatei române cu aeroplane"; director tehnic - prinţul George Valentin Bibescu; la 1 august vor intra în funcţiune aerodromul de la Băneasa şi Şcoala de pilotaj 

- 1915: S-a născut Alice Faye, actriţă de film şi cântăreaţă americană (m. 1998)

- 1917: S-a născut Pío Leiva, legendă a muzicii cubaneze, fost membru al grupului „Buena Vista Social Club" (m. 2006) 

- 1919: A fost creată Liga Societăţilor de Cruce Roşie (cu sediul la Geneva), ca organ de legătură permanentă între societăţile naţionale de Cruce Roşie (în octombrie 1983 Liga a fost redenumită Liga Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, ca din noiembrie 1991 să devină Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie). În anul 1859 omul de afaceri elveţian Henry Dunant (1828-1910) a organizat primul serviciu de asistenţă medicală pe un câmp de luptă (în urma bătăliei de la Solferino, din 24.VI.1859), pentru ca în octombrie 1863 să fondeze Mişcarea de Cruce Roşie

- 1919: S-a născut Mihnea Gheorghiu, scriitor şi traducător (de numele său se leagă traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman); preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România (din 1990, reales în 2002 şi 2005); membru titular al Academiei Române din 1996 (m. 2011).

- 1919: S-a nãscut George Uscătescu, filosof, estetician şi sociolog, membru de onoare din strãinãtate al Academiei Române (m. 11 mai 1995, Madrid). În domeniul literar, George Uscătescu a debutat la 20 de ani în revista „Tinereţea" din Bucureşti şi pe parcursul vieţii a publicat 7 volume poetice din colecţia „Destin": Tanatos - 1970; Dărâmat Hion - 1972; Melc Sideral - 1974; Memoria Pădurii - 1977; Millenarium - 1980; Poeme - 1981; Autobiografie - 1985; Timp şi Destin – 1993. Alte lucrări ale sale au omagiat mari artişti români: Brâncuşi, Luceafărul, La un centenar (1989). Înainte de 1989 opera sa a fost remarcată, tradusă şi publicată în România: Erasmus (1982); Brâncuşi şi arta secolului (1985); Ontologia culturii şi procesul umanismului (1987). După evenimentele din 1990 din România, a fost printre primii români din exil care s-a alăturat mişcării de emancipare politică şi culturală care a deschis noul curs al istoriei în România.

- 1921: S-a născut fizicianul american Arthur Leonard Schawlow; cercetări în domeniul spectroscopiei; a propus (1958), împreună cu Charles Townes, principiul de funcţionare a laserului; Premiul Nobel pentru fizică pe 1981, împreună cu conaţionalul său Nicolaas Bloembergen şi suedezul Karl Siegbahn. Arthur Leonard Schawlow (n. Mount Vernon, New York, SUA — d. 28 aprilie 1999, Palo Alto, California, SUA) a fost un fizician evreu-american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1981, împreună cu Nicolaas Bloembergen, pentru contribuţiile lor în domeniul spectroscopiei laser.Cei doi au primit o jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată lui Kai Siegbahn.

– 1924: S-a născut actorul Jean Lorin Florescu (m. 1992)

- 1927: Înfiinţarea Institutului de Cercetări şi Staţiuni Agronomice din România (organizator şi primul director, Gheorghe Ionescu-Siseşti); din 1962, Institutul de Cercetări Agricole, iar din 1969, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice 

- 1927: S-a născut Charles Rosen, pianist şi publicist muzical american 

- 1928: S-a născut cineastul şi romancierul francez Pierre Schoendoerffer (m. 2012)

- 1928: A murit prozatorul Ion Dragoslav (n. 1875).

- 1932: S-a născut compozitorul şi muzicologul Aurel Stroe (m. 2008) 

- 1933: S-a nãscut poetul Gheorghe Zarafu 

– 1933: A murit medicul Ernest Juvara, anatomist şi chirurg (contribuţii remarcabile mai ales în domeniul ortopediei); creator de şcoală chirurgicală la Iaşi (n. 1870) 

-1938: Sub bagheta dirijorului George Georgescu, a avut loc pe scena Operei Române din Bucureşti, premiera absolută a baletului „Nunta în Carpaţi” lucrare muzicală de referinţă a compozitorului Paul Constantinescu, maestru emerit al artei şi membru corespondent al Academiei Române din 1963. Baletul „Nunta în Carpaţi” a fost terminat în anul 1938 şi încununat în acelaşi an, cu Premiul I de compoziţie muzicală „George Enescu”, decernat de o exigentă comisie prezidată de însuşi fondatorul acestui important premiu (începând din anul 1912), George Enescu

- 1940: S-a nãscut poetul Dumitru Udrea 

- 1942: S-a născut interpreta americană Tammy Wynette, supranumită „prima doamnă a muzicii country" (m. 1998) 

-1944: Ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, propunea ambasadorului URSS, la Londra, F. Gusev, un acord prin care, temporar, problemele româneşti să fie preponderent de competenţa URSS, iar cele greceşti să fie preponderent de competenţa Marii Britanii. Propunerea britanică a „inaugurat” discuţii între Marea Britanie, URSS şi SUA, în urma cărora s-a ajuns la un acord pe trei luni, în condiţiile propuse de guvernul britanic (la 15 iulie)

– 1948: A murit Sextil Puşcariu, lingvist, filolog, istoric literar, pedagog, publicist, cronicar muzical şi teatral; specialist în istoria limbii şi literaturii române; lucrări de lingvistică generală şi romanistică, de lexicologie şi dialectologie; primul rector (1919) al Universităţii din Cluj; a întemeiat (1919) Muzeul Limbii Române, primul institut lingvistic din România, care a editat revista „Dacoromania” (1920-1940; 1941-1948); Sextil Puşcariu a iniţiat şi a condus (1906-1940) lucrările de elaborare a „Dicţionarului Academiei Române” şi a „Atlasului lingvistic român”; membru al Academiei Române din 1914 (n. 1877) 

-1949: A luat ființă Consiliul Europei (CE), prima organizaţie inter-guvernamentală europeană postbelică, organism european de promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice, cu sediul la Strasbourg, care în prezent numără 47 de state membre, dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene.Este independent de Uniunea Europeană, fiind diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. 

- 1952: S-a născut compozitoarea Maia Ciobanu 

- 1955: Începe să funcţioneze Uniunea Europei Occidentale - UEO, în baza acordului semnat de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie la 17 martie 1948. UEO este singura organizaţie europeană cu componentă de apărare înfiinţată în perioada războiului rece. 

- 1955: Debutează programele emise de Studioul Teritorial Timişoara al Radiodifuziunii Române; între anii 1985 şi 1989 este închis ca şi celelalte studiouri din ţară, de către regimul comunist; din 22 decembrie 1989 Radio Timişoara îşi reia activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale din epocă (Cluj, Craiova, Iaşi, Tg. Mureş)

- 1955: S-a născut violoncelistul şi dirijorul de origine română Emil Klein, stabilit în Italia (m. 2004)

- 1956: S-a nãscut Ştefan Mitroi, prozator, poet, dramaturg, publicist, traducător român 

- 1957: La Televiziunea Română are loc prima transmisie sportivă în direct: meciul de rugby Anglia-România 

- 1963: La Radiodifuziune a început să emită Programul 3 de radio pe unde ultrascurte (72,08 MHz – 4,16 metri, apoi şi pe 4,12 metri), un post experimental cu un program dedicat, la acel moment, „persoanelor cu un nivel intelectual deosebit, dar şi melomanilor”. Emisia era realizată, iniţial, între orele 21:00-23:00, iar duminica de la 19:00 la 23:00, pentru ca de la 1 mai 1967 să transmită între orele 16:00 şi 24:00, iar duminica de la ora 15:00. Programul 3 pentru tineret a „debutat” la 12 martie 1973, pe lungimile de undă 4,12; 4,17; 4,20; 4,30; 4,36; 4,37; şi 4,49. După Revoluţia din Decembrie 89 Programul 3 a primit numele de Radio România Tineret, iar în 2004 a fost înlocuit cu Radio3Net, cu emisie digitală prin internet

- 1988: Televiziunea niponă a efectuat prima transmisiune în direct de pe Muntele Everest, cel mai înalt din lume 

- 1996: A murit poetul chinez Al Qing (cunoscut sub pseudonimul Jiang Haicheng) (n.1910) 

- 2006: A murit Zoe Dumitrescu-Buşulenga, critic şi istoric literar, eseist; membru titular al Academiei Române din 1990, vicepreşedinte al acestui for (1990-1994); în ultimii ani ai vieţii s-a retras la mănăstirea Văratec şi s-a călugărit sub numele de Maica Benedicta (n. 1920)

– 2007: A murit fizicianul american Theodore Harold Maiman, inventatorul primului laser funcţional (n. 1927)

– 2009: A murit pictoriţa Simona Vasiliu-Chintilă (n. 1928)

- 2010: A murit prof. dr. Mircea Nicolae Angelescu (renumit specialist în boli infecţioase: studii privind infecţiile bacteriene sistemice, antibioticoterapia şi hepatitele virale; membru titular al Academiei de Ştiinte Medicale), scriitor (membru fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România şi al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici) (n. 1923)

- 2010: A murit cântăreaţa italiană de operă Giulietta Simionato (n. 1910)

– 2011: A murit dramaturgul american Arthur Laurents (Arthur Levine), autorul scenariilor pe baza cărora au fost regizat e musicalurile „West Side Story” şi „Gypsy” (n. 1918)

$$$

 La un congres mondial de medicină, cei mai mari chirurgi ai lumii se laudă cu progresele tehnologice din țările lor.

Doctorul american deschide discuția cu mândrie:

— „Domnilor, la noi în America medicina este atât de avansată, încât scoatem un rinichi de la unul, îl transplantăm la altul și, după 6 săptămâni, omul este deja pe picioare și își caută de lucru!”

Doctorul german, fără să se lase mai prejos, intervine:

— „Asta e nimic toată! La noi în Germania, scoatem un plămân de la unul, îl transplantăm la altul și după numai 4 săptămâni pacientul este refăcut complet și își caută de lucru!”

Doctorul rus, vrând să demonstreze superioritatea estică, plusează:

— „Nici asta nu-i mare scofală... La noi în Rusia, scoatem o jumătate de inimă de la unul, o transplantăm la altul și după doar 2 săptămâni amândoi sunt în formă maximă și își caută de lucru!”

Se scoală tacticos și doctorul român, își aranjează cravata și răspunde plin de încredere:

— „Domnilor, n-avem ce să comparăm, toți sunteți înapoiați față de noi! La noi în România am luat unul fără creier și fără inimă, l-am pus ministru de finanțe... și acum, după numai o săptămână, toată țara își cau tă de lucru!

$$$

 Un tip stătea la o masă retrasă dintr-un bar, cu un pahar de pălincă în față, și scria de zor cifre pe o bucată de hârtie, tăind și adunând cu o concentrare demnă de un contabil șef. Barmanul, care îl urmărea de ceva vreme, se apropie curios și îl întreabă ce face acolo:

– Calculez viitorul, amice! răspunde bărbatul fără să ridice ochii din foaie. Nevastă-mea ține o cură de slăbire și mi-a spus că pierde cam un kilogram pe săptămână.

Barmanul, neînțelegând entuziasmul omului, dă din umeri:

– Și? E un lucru bun, nu? Vrea să arate mai bine pentru tine.

Bărbatul dă paharul peste cap, mai trage o linie groasă pe foaie și rânjește cu subînțeles:

– Și dacă sunt exacte cifrele, scap de ea în  18 luni!

$$$

 O tânără soție, măcinată de curiozitate și dorind să afle adevăratele sentimente ale partenerului său, s-a hotărât să-i pună acestuia fidelitatea la testul suprem. Planul ei era simplu, dar riscant: tânăra i-a scris o scrisoare în care i-a spus că s-a săturat de el și că l-a părăsit. Cu inima bătând cu putere, a lăsat-o la vedere pe noptieră, apoi s-a ascuns sub patul din dormitor, așteptând cu răsuflarea tăiată reacția soțului.

După puțin timp, bărbatul a ajuns acasă. A intrat în dormitor, a observat plicul și, după ce a citit scrisoarea, a urmat o reacție la care femeia nu s-ar fi așteptat niciodată: în loc de lacrimi sau disperare, el a scris ceva rapid pe foaie, apoi a început să cânte și să danseze prin cameră, vizibil cuprins de o bucurie imensă. În culmea fericirii, și-a luat telefonul și s-a făcut că sună pe cineva:

— Bună, iubito, tocmai îmi schimb hainele și vin la tine. Cât despre proasta cealaltă, s-a prins în sfârșit că îmi băteam joc de ea și a plecat. Am făcut o greșeala imensă când m-am însurat cu ea. Îmi doresc să te fi întâlnit mai devreme. Ne vedem în curând, iubito!, a spus soțul femeii cu un entuziasm debordant, apoi a părăsit camera trântind ușa în urma lui.

Zdrobită de durere și cu lumea prăbușindu-se peste ea, plângând, femeia a ieșit din ascunzătoare, tremurând de indignare. S-a apropiat de scrisoare cu ochii umflați de lacrimi și a citit ce i-a scris soțul ei la finalul testului:

— Ți se vedeau picioarele, deșteapto. Mă duc după  pâine...

$$$

 Boxerul se clătina serios, fiind salvat de sunetul gongului exact când genunchii îi cedau după o serie de upercuturi devastatoare. Ajuns în colț, abia mai vedea în fața ochilor, iar antrenorul, văzându-l complet demoralizat, îi toarnă apă pe cap și îi șoptește la ureche:

— Fii atent aici, că am uitat să-ți spun ceva important... În ultima vreme, am văzut-o de câteva ori pe nevastă-ta pe stradă, sărutându-se de mama focului chiar cu adversarul tău!

Boxerul se îndreaptă brusc de spate, cu ochii injectați de sânge:

— Ce zici, mă?!

Antrenorul îi pune proteza în gură și îl împinge spre centrul ringului:

— Așa, tată! Acum du-te acolo și arată-i că ești mai bun la „box” d ecât el!