$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie1269: La această dată, apărea prima menţiune documentară a cetăţii Deva, într-un act emis de Ştefan, duce de Transilvania, în care se aminteşte de Castrum Deva. Începând cu 1307, cetatea a devenit reşedinţă voievodală. Cetatea, care servea ca fortăreaţă militară, a fost transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar (1453) şi întărită succesiv între secolele XVI-XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania.Deva este un municipiu situat în partea central-vestică a României, reşedinţă a judeţului Hunedoara. Este situat pe stânga văii râului Mureş, în Depresiunea Simeria-Deva, la poalele de nord-est ale Munţilor Poiana Ruscăi.

Cetatea Devei face parte dintre cele 12 fortificații regale construite de regele Bela al IV-lea după invazia tătarilor din secolul al XIII-lea. Pe lângă cetățile regale, pe teritoriul Transilvaniei au fost construite în aceeași perioadă și multe cetăți fortificate ale nobilimii locale. Edictul regelui Bela al IV-lea din 1260 suna astfel: „Ordon ca pe tot teritoriul supus coroanei, în locurile care se pretează, să fie înființate fortificații, să fie construite cetăți în care populația să se poată retrage în cazul amenințării unui pericol. […] Orice persoană care deține o proprietate situată într-un loc bun pentru construirea unei fortificații, acela îl va da la schimb sau sub orice formă juridică comunității locale cu scopul construirii unor adăposturi întărite, sigure. Iar dacă un asemenea loc se află în proprietate regală, acela va fi, de asemenea, dat în folosința persoanelor private, pentru ca în acest fel locurile bune pentru fortificații să ajungă în posesia celor care pot să se îngrijească de construirea unor edificii care să folosească adăpostirii în siguranță a cât mai multor persoane, în caz de pericol.”

Prima atestare documentară a cetății are loc în 1269, când tânărul rege Ștefan al V-lea l-a numit administrator al cetății pe Comitele Chyl Petru din Câlnic, pentru vitejia cu care a luptat împotriva cumanilor care îl susțineau pe Bela al IV-lea într-un conflict intern pentru domnie.La doar patru ani după victoria Comitelui din Câlnic împotriva cumanilor, sub cetatea Devei au avut loc lupte împotriva tătarilor. În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt amintite ca „district militar valah”. Jurisdicția Cetății Devei se întindea asupra „scaunelor” Deva, Ilia și Șoimuș, a moșiilor crișene și a împrejurimilor Bradului. Acestea făceau parte din domeniul regal, fiind conduse de cneji.

Întreținerea, reparațiile și construcțiile noi din cetate erau realizate cu localnicii satelor aflate sub jurisdicția acesteia. Din 1302 cetatea devine reședința voievozilor Transilvaniei, Roland Borșa și Ladislau Kán. Alegerea cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții. Oraşul propriu-zis s-a dezvoltat în jurul cetăţii Deva şi a avut o importanţă deosebită, încă de timpuriu. În 1307 era reşedinţă voievodală, apoi a fost centru de district, stăpânit de Iancu de Hunedoara. Mai târziu, între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea cetatea a fost amplificată, devenind una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. Cetatea a avut un rol de apărare în timpul incursiunilor otomane din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, iar după anul 1607 s-a aflat în proprietatea principilor Transilvaniei. În 1686 a fost ocupată de austrieci, iar în 1784 a fost asediată fără succes de ţăranii răsculaţi şi de minerii din Munţii Apuseni, în timpul răscoalei conduse de Horea, Cloşca şi Crişan. În 1848 cetatea a fost sediul trupelor imperiale care au intervenit împotriva revoluţiei maghiare, iar în luna august a anului 1849 a fost distrusă ca urmare a exploziei depozitului de muniţii.

Surse:

http://www.primariadeva.ro/

https://orasuldeva.ro/orasuldeva/index.php/scurt-istoric

https://glasul-hd.ro/istoria-cum-nu-e-scrisa-manuale-cetatea-devei-sapte-secole-de-istorie/

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie1788: În această zi, s-a născut filosoful german Arthur Schopenhauer, iniţiatorul „voluntarismului” modern; ideile sale au devenit cunoscute în România prin intermediul „Junimii”, influenţând literatura şi filosofia românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arthur Schopenhauer s-a născut la Danzig. Datorită averii moştenite de la tatăl său, a putut duce multă vreme o viaţă lipsită de griji, dedicându-se filosofiei. După studii de medicină şi ştiinţe ale naturii la Göttingen, întrerupte curând, îşi obţine în 1813 titlul de doctor în filosofie la Jena, cu lucrarea „Despre împătrita rădăcină a principiului raţiunii suficiente”. 

La sfatul îndrumătorului său de doctorat, filosoful sceptic Gottlob Ernst Schulze, îi citeşte pe Platon şi Kant În 1811 audiază cursurile lui Fichte la Berlin, fiind mai degrabă dezamăgit. Prin mama sa, Johanna Schopenhauer, scriitoare cunoscută în epocă, tânărul Arthur reuşeşte să-l cunoască personal pe Goethe, care îi va fi o vreme partener de discuţii pe teme de teorie a culorilor.În urma discuţiilor şi a corespondenţei purtate cu Goethe, publică în 1816 scrierea Despre văz şi culori. La începutul anului 1819 apare Lumea ca voinţă şi reprezentare, o carte care cuprinde „o metodă de filosofare experimentată aici pentru prima dată şi care se diferenţiază complet de toate cele folosite până acum". Temperamentul tumultuos al autorului cărţii răzbate şi din lunga corespondenţă cu editorul Brockhaus, ce rămâne un document literar al epocii. Imediat după publicarea cărţii, Schopenhauer pleacă într-o călătorie în Italia, pentru ca, în 1820, să se înscrie ca docent privat la Universitatea din Berlin, profesând doar puţină vreme (dar rămânând înscris formal până în 1831). Concurenţa făţişă pe care încearcă să i-o facă lui Hegel în faţa studenţilor, programându-şi cursul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră cu acesta, se termină cu o înfrângere: doar un număr de nouă studenţi, în total, sunt interesaţi de prelegerile sale. Hegel va muri de holeră în 1831, iar Schopenhauer părăseşte la rându-i Berlinul de frica bolii, mutându-se la Frankfurt.

În 1839, scrierea sa „Despre libertatea voinţei” este premiată de Academia Norvegiană şi va apărea în 1841 împreună cu o altă scriere, căreia premiul îi fusese însă refuzat, intitulată Despre fundamentul moralei.În 1843 publică, tot la Brockhaus, a doua ediţie din Lumea ca voinţă şi reprezentare, însoţită de adăugiri substanţiale sub forma unui al doilea volum. De-a lungul întregii vieţi, Schopenhauer a ţinut în preajma sa şi un pudel, pe care la fiecare zece ani, când animalul îmbătrânea şi murea, îl înlocuia cu un altul asemănător, ce primea acelaşi nume, Atman (în sanscrită: „suflu vital"), fiind convins că cel în viaţă este o reîntrupare a celorlalţi, că este „ascunsul sâmbure al câinelui", cu o vorbă din Faust-ul lui Goethe. În 1851 apare Parerga şi Paralipomena, împreună cu Aforismele asupra înţelepciunii în viaţă. Acestea îi aduc celebritatea, publicul acordând acum atenţie, retrospectiv, şi cărţii sale de tinereţe.Este, totodată, momentul în care Schopenhauer, care se considera întemeietorul unei noi religii, al unei soteriologii de sursă brahmanică şi deci opusă celei iudeo-creştine, se vede înconjurat şi de discipoli.Pe aceştia îi numeşte, fără vreo reţinere, „apostolii" şi „evangheliştii" săi. 

Arthur Schopenhauer fost pe deplin convins de valoarea sistemului său, spunând că „va veni timpul în care cel ce nu va şti ce anume am spus eu cu privire la un anume lucru va fi considerat pur şi simplu un ignorant". Era convins de asemenea că, în viitor, va deveni obiectul unui adevărat cult.Moare de pneumonie la 21 septembrie 1860, la Frankfurt pe Main. 

Surse:

http://www.whoswho.de/bio/arthur-schopenhauer.html

http://www.poezie.ro/index.php/author/0019778/Arthur_Schopenhauer

https://istoriiregasite.wordpress.com/2014/01/13/schopenhauer-viata-si-opera/

https://www.iep.utm.edu/schopenh/

https://www.britannica.com/biography/Arthur-Schopenhauer

http://www.humanitas.ro/arthur-schopenhauer

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie1903: În această zi, s-a născut Tudor Muşatescu, dramaturg, prozator, poet, umorist şi publicist (d. 1970). Tudor Muşatescu s-a născut la Câmpulung, judeţul Argeş. Era fiul Elenei (născută Vlădescu) şi al lui Alexandru Muşatescu, profesor de latină, greacă şi română, director al Gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câmpulung, primar, senator, prefect.

Între 1910 şi 1914, Muşatescu învaţă la şcoala primară din Câmpulung şi dovedeşte un talent literar precoce – la nouă ani compunea feeria Povestea violetelorşi alcătuia revista „Ghiocelul”, în care publica epigrame, schiţe şi piesa Ardealul.Urmează liceul la Câmpulung şi Iaşi (1914-1919), iar bacalaureatul îl susţine la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Scrie versuri pentru copii în „Revista copiilor şi a tinerimii”, povestiri şi însemnări de război, cuplete pentru reviste teatrale, pe care le publică sub pseudonim (Ion Freamăt, Mircea Boldur, Mat) în „România” şi „Scena” din Iaşi.

Între 1919 şi 1924 urmează Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie absolvite magna cum laude, dar nu va profesa nici în domeniul juridic, nici ca profesor de franceză.Se dedică jurnalisticii şi literaturii, colaborează la „Adevărul literar”, „Universul literar”, „Ţara de Jos”, „Sburătorul”, „Sinteza”, scrie frecvent în „Rampa”, „Săptămâna muncii intelectuale şi artistice” şi în „Cetatea literară”, unde semnează cu pseudonimele Lunettes Noires, Simeon Kiru, Mitică, Mouche, Don Rodrigue, Dimitrie Taiga, B. Vrăbiuţă.Primele piese, T.T.R. şi Datoria, îi sunt jucate (fără a fi vreodată tipărite) în 1925, în timpul stagiului militar, de colegii de la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Artilerie din Craiova. La Bucureşti i se reprezintă în 1928 piesa Panţarola care, deşi premiată de Asociaţia Criticilor Dramatici, nu are succesul scontat de E. Lovinescu.

În noiembrie 1932, la Teatrul Naţional din Bucureşti, comedia Titanic Vals este primită foarte bine de public, deschizând astfel un drum pe care Muşatescu îl va parcurge ca autor de succes. Întemeiază, împreună cu Sică Alexandrescu, Teatrul Vesel şi Teatrul Nostru, cu Aurel Maican – Grădina Boema, iar în 1943 – Teatrul Colorado. Ca animator şi conducător de companii teatrale, face foarte multe adaptări şi localizări ale unor piese străine, unele minore, dar înregistrând succes în epocă. Este inspector general al teatrelor (1930-1940) şi intră în componenţa conducerii Societăţii Autorilor Dramatici Români.În 1945 începe redactarea paginilor de jurnal. 

Din 1949 şi până în 1951 traversează o perioadă grea. Piesele îi sunt scoase de pe afiş şi, după mărturia jurnalului, familia supravieţuieşte din salariul modest al soţiei dramaturgului, actriţa Kitty Gheorghiu. Începând cu anii ’50 comediile lui Muşatescu sunt montate din nou, iar Titanic Vals şi Visul unei nopţi de iarnă vor fi şi ecranizate.Versurile din volumul de debut, Vitrinele toamnei, apărut în 1926, pun în evidenţă un fond liric capabil să cuprindă în fineţea notaţiilor sinceritatea trăirii, din care nu lipseşte o undă de autoironie, ca şi farmecul oraşului din anii copilăriei. În schimb, schiţele din volumele Nudul lui Gogu (1928) şi Ale vieţii valuri (1932) se află sub semnul umorului. Opera în proză este completată de Teatru la domiciliu (1944).Însă ceea ce l-a consacrat pe Muşatescu este dramaturgia. În 1932 are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în 1936 cu titlul Chestiuni de familie), comedie ce îşi propune să amendeze mentalitatea provinciei şi a personajelor impregnate de acest spirit, dar dornice să pară altfel de cum sunt.Comedia Titanic Vals va însemna unul din cele mai răsunătoare succese ale teatrului românesc. În stagiunea 1932-1933 se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti de o sută de ori, este reluată la Cluj, Craiova, Iaşi şi, în 1960, din nou la Bucureşti, în regia lui Sică Alexandrescu, fiind tradusă şi montată în mai multe ţări.Titanic Vals este în primul rând o comedie de moravuri, ce vizează din nou mediul provincial într-una din ipostazele lui caracteristice: familia funcţionarului mărunt, marcată deopotrivă de lipsuri materiale şi de absenţa oricărei perspective. 

Coana Chiriţa (1942), compusă la sugestia lui Liviu Rebreanu, pe atunci director al Teatrului Naţional din Bucureşti, după personajul lui V. Alecsandri, exploatează din plin comicul de caracter şi contrastul hazliu dintre realitate şi pretenţiile Chiriţei. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Ţara fericirii (1945), satira socială – Al optulea păcat (1946) şi farsa violent satirică – A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocoreşte carierismul politic, dar, lipsită de consistenţa tipologică din …Escu, pare mai curând o autopastişă sub semnul schematismului tendenţios al epocii în care este scrisă. De altfel, după 1944 are loc o anume reorientare a autorului spre probleme social-morale, însă cu o inspiraţie secătuită.Dintre toate scrierile sale, însă, Titanic Vals a rămas până azi piesa de rezistenţă a lui Tudor Muşatescu, fiind tradusă şi jucată frecvent la noi sau peste hotare. 

Comedie de moravuri, genul în care Muşatescu a excelat, Titanic Vals reînvie burghezia românească din epoca interbelică, luându-i în deriziune condiţia şi aşezând-o în situaţii comice care să-i trădeze neajunsurile.Piesa a fost ecranizată cu succes în 1964, în regia lui Paul Călinescu, avându‑i în rolurile principale pe Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Coca Andronescu, Ion Finteşteanu şi Mihai Fotino. Prin opera sa, Muşatescu a fost considerat un continuator al comediei caragialiene de moravuri.Multe dintre piesele sale au fost traduse în limbi străine şi au cunoscut succesul şi peste hotare. Scriitorul a murit la 4 noiembrie 1970.

Surse:

https://www.artline.ro/Tudor-Musatescu-30084-1-n.html

https://www.cinemagia.ro/actori/tudor-musatescu-28678/

https://www.ziarulmetropolis.ro/tudor-musatescu-ultimul-interviu-batranetea-pur-si-simplu-o-magarie/

http://www.autorii.com/scriitori/tudor-musatescu/

http://www.teatral.ro/artist/tudor-musatescu

https://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-detudor-musatescu-1_50aeb0ea7c42d5a6639f2c29/index.html

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie1937, 22/23: La această dată, a murit Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki, doctor în drept,entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți. Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki (Constantin N. Freiherr von Hormuzaki; n. 3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac - d. Cernăuți, a fost doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române. A avut contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie.

Constantin era descendent al unei vechi familii fanariote în Principatul Moldovei, nepotul lui Doxaki Hurmuzachi (1782–1857).Fiii lui Doxaki, Nicolae și Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881 (Diploma la Viena, 2 octombrie 1881), în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial (Reichsrat).Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826–1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea).Fratele lui, Alexandru, a fost politician româno-austriac, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și ultimul căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei.

Fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826–1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea), fratele lui Alexandru, ultimul mareșal al Bucovinei, a crescut la moșia tatălui său din Cernăuca.A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în 1881 cu distincțiune. Studiază filosofia și dreptul la Facultatea de Filozofie și Științe din Viena, apoi la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți pe care o absolvă în 1888, obținând licențiatul în drept. A desfăşurat o bogată activitate publicistică (până în 1918), colaborând la diverse periodice ale vremii, în ţară, dar şi la publicaţii de specialitate din Viena, Berlin, Dresda, Zurich, Braunschweig.În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanțe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo.Pasionat de științele naturale, începând din 1890 se consacră cercetărilor entomologice.

În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina (Beitrage zur Kaferfauna der Bucovina und Nordrumăniens)”. În anul 1897, la Viena, publică monografia „Fluturii din Bucovina (Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Bukowina)”, în care a descris 834 de specii de macrolepidoptere și răspândirea lor în Bucovina, printre care numeroase forme și specii noi și a împărțit Bucovina în raioane biogeografice (alpin, baltic și pontic).De la 1911 până în 1914 Constantin N. Hurmuzaki a fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național. S-a căsătorit 1912 cu baronesa Pulcheria de Kalmucki (Calmuțchi), cu care a avut doi copii. În timpul primului război mondial și până în 1925 a trăit cu familia la Viena și Bad Ischl, revenind după aceea în patrie. În 1930 a fost onorat cu titlul de Doctor honoris causa, iar în 1931 a fost numit ca profesor universitar la facultatea nou înființată de entomologie și biogeografie a Universității din Cernăuți. A murit la 22/23 februarie 1937, la Cernăuţi.

Surse:

http://bibliotecacernauti.com/images/carte_pdf/carte-Hurmuzaki.pdf 

http://193.231.13.10:8991/F?func=find-b&request=000007658&find_code=SYS&local_base=BCU10&CON_LNG=ENG

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V2649/pdf

https://www.icr.ro/uploads/files/nr-1-4-2013.pdf 

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=H

https://cultural.bzi.ro/viata-lui-constantin-de-hurmuzaki-20295

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie1977: În această zi, a murit Marcel Anghelescu, actor de teatru şi film, protagonist de succes al comediilor lui Caragiale. Marcel Anghelescu, actor de teatru și film, s-a născut la 3 noiembrie 1909, la Craiova. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică de la Chișinău în 1933.

În perioada cât s-a aflat la Chișinău, a fost remarcat de regizorul de teatru Ion Aurel Maican, care i-a și oferit câteva roluri. După terminarea studiilor a plecat la Iași, apoi, după venirea lui Ion Aurel Maican la București, Marcel Anghelescu vine și el în Capitală, unde avea să fie remarcat de regizorul Sică Alexandrescu. A interpretat roluri de comedie, dramă, roluri de compoziție, cu predilecție comice, pe scena Teatrului Național din Iași, a Teatrului Național din București, în teatrul radiofonic, pe marele și pe micul ecran. Între 1971-1974 i-a fost încredințată conducerea Teatrului din Ploiești.

Pe scena Teatrului Național din București a jucat în numeroase spectacole în regia lui Sică Alexandrescu: „O scrisoare pierdută'', de I. L. Caragiale (1948) (în rolul lui Ghiță Pristanda), alături de Costache Antoniu, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Ion Finteșteanu ș.a.; „D'ale carnavalului'' (1951), alături de Alexandru Giugaru, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Cella Dima, Grigore Vasiliu Birlic, Carmen Stănescu, Maria Voluntaru; „O noapte furtunoasă'' (1952), alături de Alexandru Giugaru, Silvia Dumitrescu, Eugenia Popovici, Radu Beligan, Niky Atanasiu; „Momente'' (1952), alături de Radu Beligan, Mircea Demetriad, Alexandru Diaconescu, Cella Dima, Ion Finteșteanu, Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu Birlic; „Revizorul'' de Gogol (1953); „Cuza-Vodă'' (1959), în rolul lui Mihail Kogălniceanu.

În 1969 a jucat la Teatrul din Oradea în „Micul infern'' de Mircea Ștefănescu, tot în regia lui Sică Alexandrescu. A jucat, de asemenea, în „Regele Lear'' de W. Shakespeare, precum și în „Căruța cu paiațe'' de Mircea Ștefănescu. Un rol absolut memorabil este cel din 1971, în „Take, Ianke și Cadîr'', de V. I. Popa, în regia lui Ion Finteșteanu.Marcel Anghelescu a interpretat, cu vocea sa memorabilă, roluri și în numeroase piese de teatru radiofonic: „D'ale carnavalului'' (1951); în comediile „O noapte furtunoasă'' și „O scrisoare pierdută'' (1952); în „Bădăranii'', de Goldoni; „Însurătoare'' și „Revizorul'' de Gogol; „Jocul de-a vacanța'' și „Steaua fără nume'' de Mihail Sebastian; „Comedia erorilor'', „Hamlet'' și „Nevestele vesele din Windsor'' de Shakespeare; „Istoria ieroglifică'' de Dimitrie Cantemir; „Jocul amăgirii'' de Pierre Corneille; „Omul cu mârțoaga'', după George Ciprian, în regia lui Romeo Chelaru; „Greșelile unei nopți'', în regia lui Paul Urmuzescu; „Familia anticarului'' de Carlo Goldoni, în regia lui Paul Urmuzescu ș.a.

A colaborat cu Aurel Baranga, scenarist și regizor,la piesa „Fii cuminte, Cristofor!''.A jucat în numeroase filme începând din anii '40.Pe micul ecran a avut apariții în câteva scenete și cuplete. În 1953, Marcel Anghelescu a primit titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă''. În 1964 a primit titlul de Artist al Poporului „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei'', iar, în 1967, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice''. A fost, de asemenea, laureat al Premiului de Stat.A murit la 22 februarie 1977, la București.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/marcel-anghelescu-3647/

http://aarc.ro/personalitate/view/marcel-anghelescu

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/marcel-anghelescu/

http://miscareaderezistenta.ro/teatru/sa-ne-amintim-de-ei-a-fost-odata-marcel-anghelescu-39703.html

http://libersaspun.3netmedia.ro/tag/marcel-anghelescu/

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie 2006: În această zi, a murit Angelica Adelstein-Rozeanu (n. 15 octombrie 1921, Bucureşti – d. Haifa, Israel), jucătoare de tenis de masă. S-a născut într-o familie de origine evreiască (Adelstein) şi a început să practice tenisul de masă încă de la vârsta de opt ani. La 12 ani a participat la prima sa competiţie naţională, Cupa României, pe care o câştigă, spre surpriza tuturor participanţilor. Prima victorie dobândită a responsabilizat-o, astfel că Angelica Rozeanu se înscrie pe listele unui club sportiv şi se antrenează în compania jucătorilor deja consacraţi.

La 15 ani devine campioană naţională (concursul s-a desfăşurat la Cernăuţi), deţinând neîntrerupt titlul până în 1957 (în afara perioadei războiului, 1940 - 1945).Prima victorie la nivel internaţional survine în 1938, în cadrul Open-ului maghiar (Czegled). Până la izbucnirea războiului participă la trei campionate mondiale: Praga (1936), Baden (1937), Cairo (1939), unde obţine un loc pe podium (locurile 2 şi 3).În 1944 se căsătoreşte cu Lou Rozeanu, de care divorţează în 1959.Reprezentarea României la campionatul mondial din Anglia (1948) îi aduce un meritat loc 3.Reiterând prestaţia spectaculoasă de la prima sa competiţie internaţională, Angelica Rozeanu câştigă în 1950 titlul de campioană mondială la Budapesta, reuşind această performanţă de 6 ori consecutiv: Austria (1951), India (1952), România (1953), Anglia (1954), Olanda (1955), Japonia (1956).Preşedintă a Federaţiei Române de tenis de masă (1950 - 1960).

În februarie 1960 emigrează în Israel, continuă să joace tenis şi să obţină trei titluri de campioană naţională (1960 – 1962). Meritele sale excepţionale au fost trecute în Cartea recordurilor în 1998. În 1954 a fost desemnată de autorităţile comuniste Maestru Emerit al sportului, iar în 2004 a primit din partea statului român ordinul „Meritul sportiv”, clasa I.

Surse:

Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/angelica-rozeanu-legenda-tenisului-masa-campioana-mondiala-istoria-sportului-romanesc-1_56cc51fe5ab6550cb81e970b/index.html

https://identitatea.ro/angelica-rozeanu-zeita-tenisului-de-masa/

https://jwa.org/encyclopedia/article/adelstein-rozeanu-angelica

$$$

 S-a întâmplat în 22 februarie…

– „Ziua Mondială a Cercetaşilor”, marcată, anual, în peste 170 de ţări de pe toate continentele, la data naşterii (22 februarie 1857) ofiţerului britanic Robert Baden-Powell, iniţiatorul mişcării de cercetaşi; în dimineaţa zilei de 1.VIII.1907, pe insula Brownsea din sudul Angliei, lordul Baden-Powell a suflat din corn pentru a da deşteptarea membrilor primei tabere de cercetaşi (în jur de 20 de tineri)

– „Ziua Europeană Dedicată Victimelor Criminalităţii”(European Day for Victims of Crime). Noile norme privind drepturile minime ale victimelor în cadrul Uniunii Europene (Directiva 2012/29/UE ) au fost adoptate la 25 octombrie 2012; directiva garantează drepturi minime pentru victime oriunde s-ar afla în UE, inclusiv un nivel adecvat de asistenţă, de informare şi de protecţie

– 1269: Apare prima menţiune documentară a Cetăţii Deva, într-un act emis de Ştefan – duce de Transilvania, în care se aminteşte de Castrum Deva.Începând cu 1307, cetatea a devenit reşedinţă voievodală. Cetatea, care servea ca fortăreaţă militară, a fost transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar (1453) şi întărită succesiv între secolele XVI-XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania

– 1512: A murit navigatorul florentin Amerigo Vespucci, care a luat parte la câteva călătorii în Lumea Nouă (1497-1507); după numele său, la sugestia geografului german M. Waldseemuler, au fost denumite noile teritorii descoperite, care formează America de azi (n. 1454)

– 1636: A murit Santorio Santorio (numit şi Santorio Santorii sau Sanctorius din Padova) medic italian, celebru datorită faptului că a realizat primele studii în domeniul metabolismului (n. 1561)

– 1674: A murit Jean Chapelain, critic literar şi scriitor francez, unul dintre principalii teoreticieni ai clasicismului (n. 1595)

– 1712: S-a născut Bod Péter, cărturar umanist secui, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene în secolul al XVIII-lea (m. 1769)

– 1732: S-a născut George Washington, general şi om politic american; comandant suprem al forţelor militare în timpul Războiului pentru independenţa coloniilor engleze din America de Nord (1775-1783); preşedintele Convenţiei constituţionale de la 1787; primul preşedinte al SUA (1789-1797) (m. 1799)

– 1788: S-a născut filosoful german Arthur Schopenhauer, iniţiatorul „voluntarismului” modern; ideile sale au devenit cunoscute în România prin intermediul „Junimii”, influenţând literatura şi filosofia românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (m. 1860) 

– 1797: A murit Baronul de Münchhausen (Karl Friedrich Hieronymus von Münchhausen), poet liric german, autor al unor poveşti cunoscute sub numele de „Aventurile Baronului Munchhausen” (n. 1720)

– 1810: S-a născut poetul şi fabulistul Grigore Alexandrescu; a impus în literatura română, ca specii literare, satira („Satira. Duhului meu”),fabula („Boul şi viţelul”) şi epistola („Epistolă către Voltaire”) (m. 1885). 

– 1817: S-a născut Niels W. Gade, compozitor, dirijor, violonist, organist şi profesor danez (m. 1890)

– 1819: S-a născut James Russell Lowell, poet, eseist, critic literar, editor şi diplomat american (m. 1891)

– 1824: S-a născut astronomul francez Pierre Janssen (Pierre Jules César Janssen) (m. 1907)

– 1881: S-a născut Petre Grimm, istoric literar şi traducător; fondatorul catedrei de engleză a Universităţii din Cluj; cercetări privind relaţiile culturale româno-engleze (m. 1944)

– 1898: S-a născut Ion Vicol, dirijor şi pedagog (m. 1996) 

– 1900: Are loc prima audiţie, la Paris, a „Sonatei a II-a pentru pian şi vioară”, de George Enescu

– 1901: S-a născut Iustinian Marina (numele de botez: Ioan), al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (m. 1977)

– 1902: S-a născut chimistul Constantin M. Macarovici; lucrări în domeniul chimiei anorganice şi analitice; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (m. 1984)

– 1903: S-a născut Tudor Muşatescu, dramaturg, prozator, poet, umorist şi publicist (m. 1970)

– 1905: S-a constituit, la Bucureşti, primul sindicat muncitoresc din România, Sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I. C. Frimu şi Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 şi 20 martie de înfiinţarea sindicatului strungarilor şi, respectiv, al lucrătorilor din fabricile de încălţăminte (22.II/7.III)

– 1905: S-a născut Luis Sandrini, actor de film şi producător argentinian (m. 1980)

– 1906: Se înfiinţa, printr-un decret al Regelui Carol I, Institutul Geologic al României şi se crea Corpul geologilor, primul director al institutului fiind profesorul Ludovic Mrazec. În 2005, Guvernul României a reafirmat, prin Hotărârea nr. 1399,atribuţiile de serviciu geologic naţional ale Institutului Geologic al României.Statutul de serviciu geologic a fost recunoscut şi la nivelul Uniunii Europene, prin admiterea Institutului Geologic al României ca membru al EuroGeoSurveys.Institutul Geologic al României este instituţia abilitată să întocmească, să editeze şi să imprime hărţile naţionale geologice, hidrogeologice, geofizice şi metalogenetice la diverse scări

– 1908: S-a născut Sir John Mills, actor britanic de film (m. 2005) 

– 1914: S-a născut pictorul german Karl Otto Götz

–1921: S-a născut actriţa italiană de film Giulietta (Giulia Anna) Masina; soţia regizorului de film Federico Fellini (m. 1994). 

– 1925: S-a născut Edward Gorey, ilustrator (recunoscut pentru lucrările sale în creion şi cerneală) şi scenograf american (m. 2000).

– 1928: S-a născut balerina Irinel Liciu (Lia Silvia Popa), prim-solistă a Operei Române din Bucureşti între anii 1950 şi 1970 (m. 2002, s-a sinucis a doua zi după moartea soţului său, poetul Ştefan Augustin Doinaş) 

– 1932: S-a născut dirijorul de cor Aurel Grigoraş; a fost dirijor al Corului Radiodifuziunii Române (m. 2000)

– 1933: S-a născut inventatorul, profesorul şi inginerul Virgilius Justin Capră; a realizat peste 130 de invenţii, dintre care 72 sunt prototipuri de automobile cu un consum redus de combustibil, 7 aparate de zbor şi 15 motoare neconvenţionale. „Rucsacul zburător”, cea mai importantă dintre invenţiile sale, realizat în 1956, a fost brevetat câţiva ani mai târziu, de către americani, fiind folosit de cosmonauţii de la NASA în călătoriile spaţiale; a conceput şi cea mai mică maşină din lume (Soleta), care are un consum redus de benzină (0,5l/100km), motorul rotativ cu jet periferic, cutia neagră care reduce parţial gravitaţia corpurilor, fotoliul zburător, aerodina cu decolare şi aterizare verticală, elicopterul portativ, automobilul electric Oblio, motoreta electrică Oroles, triciclul Troty – soluţia autorului la problemele de trafic urban, precum şi alte vechicule nepoluante (m. 2015)

– 1937: A murit Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki, doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți 

– 1938: S-a născut Paul Neagu, sculptor, pictor, grafician, profesor, eseist şi poet; figură emblematică a neoavangardei anilor ’60-’70 ai secolului XX; stabilit în Marea Britanie în 1969, a revenit după 1989 mereu în România (m. 2004) 

– 1938: S-a născut Pierre Vallières, scriitor şi jurnalist canadian de limbă franceză, figură reprezentativă a mişcării pentru independenţa Quebec-ului (m. 1998) 

– 1942, 22/23: A murit Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg, eseist, jurnalist şi biograf austriac (n. 1881)

– 1949: S-a născut Andreas Nikolaus „Niki” Lauda, om de afaceri austriac şi fost pilot de Formula 1, campion mondial în anii 1975, 1977 şi 1984

– 1950: S-a născut actriţa franceză Miou-Miou (numele real: Sylvette Héryl)

– 1952: S-a născut Voicu Popescu, muzician, artist liric, dirijor, regizor muzical; dirijorul Corului de copii al Radiodifuziunii Române

– 1959: S-a născut actorul american de film Kyle MacLachlan

– 1961: S-a născut violonista Cristina Anghelescu; din anul 1990 solistă a Orchestrei Naţionale a Radiodifuziunii Române

– 1969: A murit Nicolae Daşcovici, jurist (specialist în drept internaţional public), istoric şi publicist; în 1930 a reprezentat România la Conferinţa pentru codificarea dreptului internaţional de la Haga şi la Conferinţa pentru unificarea dreptului fluvial de la Geneva; membru corespondent al Academiei Române din 1948 (n. 1888)

– 1973: A murit profesorul de teologie Ioan Gh. Savin; a desfăşurat o bogată activitate didactică şi publicistică (la Iaşi, Chişinău şi Bucureşti); prin el, teologia fundamentală s-a definit ca disciplină de sine stătătoare în teologia ortodoxă românească; a fost deţinut mulţi ani în închisorile comuniste (n. 1885) 

– 1977: A murit Marcel Anghelescu, actor de teatru şi film, protagonist de succes al comediilor lui Caragiale (n. 1909)

– 1991: A murit Alexandru Raicu, poet, prozator, traducător şi jurnalist (n. 1914)

–1992: Se inaugura, la Bucureşti, Centrul Euro-Atlantic, în prezenţa secretarului general al Organizaţiei Nord-Atlantice, Manfred Wörner. Centrul a fost înfiinţat în septembrie 1991 pe baza unei hotărâri de guvern

– 1994: A murit arhitectul Ştefan Balş-Lupu; la comanda Patriarhiei Române şi a Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a unor edificii de cult şi a unor monumente istorice; a scris singur sau în colaborare mai multe monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ” ş.a; membru de onoare al Academiei Române din 1993 (n. 1902)

– 2001: A murit medicul neurolog Vlad Voiculescu, personalitate de marcă a ştiinţelor medicale româneşti; membru titular al Academiei Române din 1991 (n. 1913)

– 2002: A murit (la New York) Vlaicu Ionescu, autoritate recunoscută pe plan mondial în materie de traducere, decriptare şi interpretare a catrenelor lui Nostradamus (n. 1922)

– 2002: A murit Chuck Jones, grafician, creator de desene animate, scenarist, producător şi regizor american; cele mai remarcabile sunt filmele realizate pentru seria Looney Tunes şi Merrie Melodies ale departamentului Warner Bros. Cartoons al studioului omonim (n. 1912)

– 2006: A murit Angelica Adelstein-Rozeanu (n. 15 octombrie 1921, Bucureşti – d. Haifa, Israel), jucătoare de tenis de masă.

– 2011: A murit părintele cu rang de protosinghel, Petroniu Tănase, stareţul Schitului românesc Podromu din Muntele Athos (n. 1914)

– 2011:A murit eseistul, prozatorul, ziaristul şi editorul Ion Hobana (pseudonimul lui Aurelian Manta Roşie); după mai multe cărţi pentru copii, publică povestiri şi exegeză SF, exegeză ufologică, numeroase antologii comentate de science fiction românesc şi străin (n. 1931)

– 2011: A murit actorul britanic de televiziune Nicholas Courtney (n. 1929, la Cairo)

– 2012: A murit compozitorul şi chitaristul american Billy Strange (n. 1930)

– 2013: A murit dirijorul şi pianistul german Wolfgang Sawallisch (n. 1923) 

– 2014: În Ucraina, a avut loc răsturnarea regimului pro-rus al preşedintelui Viktor Ianukovici, acesta părăsind Ucraina şi refugiindu-se în Rusia. Schimbarea de regim, care s-a produs după aproape trei luni de manifestaţii antiguvernamentale, soldate cu aproape 100 de morţi şi peste 1.000 de răniţi, a avut loc ca urmare a deciziei guvernului din noiembrie 2013 de a suspenda pregătirile pentru semnarea Acordului de Asociere la UE, ceea ce a declanşat ample proteste în Piaţa Independenţei (Maidan) din Kiev

– 2015: A murit tenorul Octavian Dumitru, solist al Operei Naţionale Iaşi (n. 1981)