De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!!
Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale.
În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic 8-20. Probabil vor fi și zile libere, în care să-mi încarc bateriile și să-mi refac forțele.
Sper să am destule persoane care vor dori să se vaccineze anti-COVID19. Este o încercare, sper reușită, de a mai stopa extinderea afecțiunii în rândul populației. Deja pandemia durează de destul de mult timp și cu siguranță nu se va stinge atât de curând. Și afectați suntem cu toții. Nu numai cei care s-au infectat, destul de mulți, cu mult mai mulți decât cei confirmați. Și cei încă neconfirmați pot fi surse de contaminare pentru cei din jurul lor. Nu numai cei la care afecțiunea devine simptomatică, adesea gravă și foare gravă. Unii pierd lupta cu boala. Mulți se luptă cu greu pentru fiecare picătură de oxigen. Din fericire, mulți se vindecă, dar unii rămân cu urmări pentru mult timp după confirmarea vindecării. Toți aceștia, cel puțin pe durata bolii, devin inactivi în ceea ce privește activitatea lor profesională. Recuperarea durează încă o vreme, timp în care activitatea profesională se reia mai greu sau mai ușor.
Tratamentul... există. Impropriu. Nu a fost un tratament special conceput pentru această afecțiune. S-a încropit un tratament tatonănd medicamentele existente deja pentru cu totul alte boli în ideea de a se vedea efectul lor după administrare. Totul s-a învățat din mers. În plus, medicamentele sunt destul de puternice, cu efecte secundare care afectează organismul deja slăbit de boală.
Tocmai de aceea cred că boala trebuie tratată odată ce se instalează. Și cu atât mai mult trebuie să ne străduim să nu se ajungă la boală. Cele mai simple și mai la îndemână metode de prevenire a bolii sunt cele care țin de igienă. Dar cu mult mai eficientă este vaccinarea.
Sunt mulți reticenți la vaccinare. Probabil pentru că accesul la sursele de informații este limitat și cu atât mai mult cu cât suntem atacați de fake-news-uri. Într-o primă fază, puterea de discernere este limitată. Este mai ușor să dăm crezare înformațiilor care de care mai aberante, mai fanteziste, fără să trecem totuși prin filtrul rațiunii și să căutăm informații credibille, reale. Și este greu să combatem toate fake-news-urile, cu atât mai mult cu cât le descoperim mai greu și trebuie să lămurim mai mulți oameni că altul poate fi adevărul. Este destul de dificil să inspirăm încredere, mai ales când trebuie să lucrăm contra cronometru
Sper să se vaccineze cât mai multe persoane. A durat deja prea mult starea de alertă, de izolare, de panică, de adaptare a activităților noastre zilnice la situația actuală, dificilă, din punct de vedere sanitar. Și nu știu cât vom mai rezista fără să revenim la o stare de relativă normalitate. Este adevărat, trebuie să respectăm drepturile individuale ale fiecăruia dintre noi, dar trebuie să respectăm și drepturile colectivității, drepturile fiecăruia dintre cei din jur. Dacă tu, prietene, îți permiți să riști să faci boala, poate că eu nu îmi permit să fiu bolnav, să sufăr, să nu pot munci și să câștig resursele financiare necesare supraviețuirii mele și a familiei, să nu pot risca să transmit boala celor dragi din jurul meu, de a căror sănătate poate că sunt și eu responsabilă. Sunt mioapă, dar nu trebuie să mă opresc să văd ceea ce se petrece dincolo de vârful propriului meu nas.
