&&&

 S-a întâmplat în 14 iunie1848: În această zi, Vasile Alecsandri a publicat, în revista braşoveană „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", supliment al gazetei de Transilvania, poezia „Hora Ardealului", în fapt un „embrion” al viitoarei Hore a Unirii.

Născut în anul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, pe 14 iulie, boierul Vasile Alecsandri a devenit, încă din tinereţe, apărătorul celor oropsiţi, situându-se în tabăra celor generoşi, a celor cu înaltă simţire pentru Popor şi Ţară. Tratându-l ca pe un tovarăş de joacă pe Vasile Porojan, fiu de nomad rom, Vasile Alecsandri dă un exemplu de aleasă omenie, dezrobind familiile de robi ţigani de pe moşia proprie.

Vasile Alecsandri a trăit 79 de ani. În tot acest timp, este nu doar martor la evenimentele din viaţa poporului român, ci se implică, animat de convingerea că trebuie să fie acolo, că trebuie să acţioneze, că trebuie să vorbească. Se afirmă astfel în mişcarea de la 1848, când „poetul are un rol de frunte între intelectualii moldoveni” şi „pe întreg teritoriul românesc”. Scrie poezia „Deşteptarea României”, manifest poetic al revoluţiei paşoptiste, căruia i se răspunde de către Andrei Mureşanu de la Braşov cu „Un răsunet” („Deşteaptă-te, Române!”), poezia figurând ca o chemare entuziastă:

„Hai, copii, de-acelaşi sânge! Hai cu toţi într-o unire,

Libertate-acum sau moarte să cătăm să dobândim!”

Entuziasmul său este atât de mare, încât îmbrăţişează întrutotul curajul de a îndepărta tirania din existenţa acestui popor mult încercat:

„Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!

Care vede-n a lui ţară libertatea reînviind.

Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare

Pentru patria sa moare,

Nemurire moştenind.”

Tot de revoluţia de la 1848 se leagă şi poezia „Hora Ardealului” (embrionul viitoarei „Hora Unirii”), entuziast salut adresat marii adunări de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, considerată un „prolog al libertăţii şi unirii tuturor românilor” .Al doilea moment, care îi marchează poetului existenţa, este Unirea de la 1859, care a instituit, sub conducerea domnului român, numele Ţării, România. „Hora Unirii”, scrisă cu trei ani înainte (1856), „a rămas ca un imn naţional în memoria posterităţii”.

Versurile din „Hora Unirii” „au prezidat poetic actul politic cel mai semnificativ din istoria României moderne”. Dincolo de ilustrarea măiastră a peisajelor din natura Patriei, de încrengătura pieselor de teatru, Vasile Alecsandri se aşează la loc de frunte, în Literatura Română, cu volumul de poezii „Ostaşii noştri”, unul din cele mai omogene şi mai durabile din întreaga sa creaţie, considerat, cu dreptate, o epopee a eroismului românilor în Războiul de Independenţă, în urma căruia turcul n-a mai călcat pământ românesc. 

Este menţionat în notele vremii că poetul aştepta pe banca de la poarta casei sale oşteni întorşi de pe front şi, acostându-i, le cerea să-i povestească întâmplări din război.Volumul de poezii „Ostaşii noştri” evocă evenimentul nimicirii visului de cucerire al otomanilor. Reproşându-i-se de către contemporani că „Peneş Curcanul” este scrisă într-un ritm cam săltăreţ, opus tragediei episodului de luptă, autorul motivează că „simplitatea, vitejia şi patriotismul poporului, umorul său neabătut în faţa căruia moartea îşi pierde puterea de înspăimântare” este o stare desprinsă din înseşi povestirile celor întorşi din luptă şi astfel versul său corespunde acestor trăiri de curaj şi avânt în înfruntarea cu moartea. Purtător de cuvânt al neamului, Vasile Alecsandri comunică mândru că lumea a aflat despre românul care are un renume, de viteaz. Se face referire la ziariştii străini prezenţi pe front care trimiteau ziarelor lor ştiri pline de entuziasm despre eroismul românilor. 

Timp de 79 de ani, Vasile Alecsandri a zidit un om complet, cu o gândire selectă, cu sufletul vibrant al unui român care şi-a împlinit cu distincţie datoria de cetăţean. Spre sfârşitul vieţii, după 60 de ani, participă la concursul de poezie latină de la Montpellier, unde câştigă premiul întâi cu „Cântecul gintei latine”. Cu toate acestea, este unul dintre cei care critică, cu aspră ironie, exagerările latinismului în vorbirea protipendadei vremii, afirmând că limba poporului trebuie să stea la baza vorbirii noastre, mai ales că, înainte de invazia romanilor, dacii aveau limba lor consolidată.

Surse:

Istoria literaturii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1968

Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1971

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/06/18/vasile-alecsandri-hora-ardealului-publicata-in-foaie-pentru-minte-inima-si-literatura-brasov-14-iunie-1848/

https://www.dacoromania-alba.ro/nr45/al ecsandri_omagiu.htm

&&&

 S-a întâmplat în 14 iunie1929 14/15: La această dată, a murit matematicianul Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, autorul primei lucrări sintetice importante în acest domeniu din literatura ştiinţifică (a publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale); din iniţiativa sa a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, al cărei prim rector a fost (1920-1921); membru post-mortem al Academiei Române (1991). 

Traian Lalescu a contribuit la punerea bazelor matematicii în România, fiind unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale.Traian Lalescu s-a remarcat prin studiile sale şi în trigonometrie, fizica geometrie, algebră şi istoria matematicii. Traian Lalescu este originar din comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin, fiind fiul unui funcționar de bancă, de unde şi pasiunea pentru cifre.Traian Lalescu era fiul unui funcționar de bancă, numit tot Traian Lalescu, bănățean originar din Cornea - județul Caraș-Severin, care a scris „Agenda băncilor populare și metodul de coeficient Lalescu”. Mama sa era, după părinți, ardeleancă. Profesia tatălui face ca familia să se stabilească la diverse adrese, astfel că micul Traian parcurge clasele primare la București, două clase de gimnaziu la Craiova, apoi termină gimnaziul la Roman și Liceul Internat din Iași.

Având o situație materială precară, este ajutat financiar de profesorii Andrei Ioachimescu, Gheorghe Țițeica, Ion Ionescu-Bizeț. Indiferent de situația materială el a fost un strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuția sa la Gazeta Matematică. A studiat matematicile la Iași și la București, unde i-a avut ca profesori pe: Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu.

În 1900 se situează pe primul loc al candidațiilor la Școala de Poduri și Șosele din București dar la care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici unde studiază cu profesorii mai sus amintiți. La 17 iunie 1903 obține licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 și-a susținut, la Sorbona, teza de doctorat cu titlul Sur l’equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate. A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920.

Teza de doctorat susținută de Traian Lalescu la Sorbona, constituie prima contribuție românească importantă în domeniul ecuațiilor integrale.Traian Lalescu a predat la Facultatea de Știinţe a Universității București, a avut un rol important în apariția Gazetei Matematice și a Revistei Matematice din Timișoara.Nepotul său, care poartă aceelaşi nume – Traian Lalescu povestea că în ciuda situaţiei materiale precare, matematicianul nu a renunţat la studii, ba mai mult a fost un elev strălucit. Despre activitatea celui care a pus bazele matematicii în România, academicianul Grigore Moisil spunea că reprezintă pentru o nepreţuită moştenire ştiinţifică. Matematica şi ingineria nu au fost singurele domenii în care a excelat.Traian Lalescu picta şi cânta foarte frumos la violoncel. Era pasionat de sport, fiind primul preşedinte al Clubului Universitar Bucureşti, ulterior Sportul Studenţesc. A fost, de asemenea, deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate în acest domeniu.A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale.

Ca trimis al Guvernului României la Paris a militat pentru unirea tuturor românilor, fiind deputat de Caransebeş şi raportor general al bugetului statului, pentru anul 1925, în guvernarea Brătianu. A scris numeroase cărţi, între care – Le problème ethnographique du Banat, semn că nu şi-a uitat niciodată originile. Mai mult decât atât vorbea în grai bănăţean ori de câte ori avea ocazia. A murit în noaptea de 14 spre 15 iunie 1929 la București.

Matematicianul Traian Lalescu a devenit din anul 1990 membru post-mortem al Academiei Române. În semn de recunoştiinţă, mai multe unităţi de învăţământ din ţară îi poartă numele. În comuna Cornea a fost amplasat un bust de bronz, pentru că aşa cum spunea nepotul său, Traian Lalescu… generaţia tânără trebuie să ştie că o naţiune care nu-şi preţuieşte valorile – piere!

Surse:

https://cmu-edu.eu/traian-lalescu/wp-content/uploads/sites/15/2017/04/Brosura_Traian_Lalescu.pdf

http://complexity.ro/personalitati/traian-lalescu-matematicianul-inginer

https://romanialibera.ro/aldine/history/traian-lalescu--savant-si-patriot-100992

http://www.eualegromania.ro/2015/10/02/traian-lalescu-un-matematician-de-o-originalitate -deosebita/

&&&

 S-a întâmplat în 14 iunie1932: La această dată, a murit Nicolae Vermont, pictor român. Unele surse dau data morții la 11 iunie. Nicolae Vermont (n. 10 octombrie 1866) a fost un pictor şi gravor român, de origine evreu. Mai târziu în viaţă s-a convertit la religia creştină ortodoxă. Nicolae Vermont este adesea amintit alături de Nicolae Grigorescu, datorită compozițiilor sale prin intermediul cărora reușește să zugrăvească, într-o aleasă și delicată manieră, viața țăranului român; viața omului simplu și a legăturii sale cu natura. Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.

Născut la Bacău, în anul 1866, fiul lui Iosif Grunberg, un negustor de materiale de construcţii şi profesor de limbi străine, a luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae Grigorescu, la numai vârsta de opt ani, pe perioada cât pictorul poposise în timpul verii la Bacău; lecţiile acordate domnișorului Vermont constituind, de fapt, preţul chiriei pe care i-o oferise tatăl acestuia domnului Grigorescu. Cu toate acestea, ce îi deosebește pe cei doi, este o reală plăcere a lui Vermont spre a picta portrete de femei, de doamne și de domnișoare senzuale; acestea fiind efectuate de cele mai multe ori în interiorul atelierului său. Urmând exemplul întemeietorului primelor Școli de Arte Frumoase de la Iași și de la București, Theodor Aman, acesta creează adevărate scene pline de  simboluri și trăiri; încărcate fiind de o atmosfera tandră, intimă și romantică.

Efectele cromatice specifice acestuia, tehnica de îmbinare și de armonizare a culorilor în tuşele atent calibrate și puternice, reproduc cu fidelitate și mare precizie tiparul femeii vermontiene, dacă îi pot spune astfel, adică a tinerei visătoare, melancolice, pline de dor, de patos și de amor, completamente diferită de femeia autentică pre-rafaelită a lui Dante Gabriel Rossetti, de pildă, diferită fiind de femeia aceea titanică cu a ei structură masivă.

Aflându-se în starea sa meditativă ori cufundată în activitățile cotidiane, cum ar fi cititul, cusutul sau brodatul, femeia lui Vermont devine, încet dar sigur, centrul de interes atât al pictorului cât și al picturilor sale, restul elementelor componente cufundându-se în interiorul stilat,  în acel cadrul plin de farmec, învăluit fiind de acel aer ușor boem, ușor relaxat.

La îndemnul maestrului Grigorescu, tatăl îşi înscrie copilul la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, acesta devenind, drept urmare, primul student evreu din cadru acestei școli; urmând, ca mai târziu, acesta să studieze la Munchen, în atelierele lui Franz Defregger şi Friz Uhde- reprezentanţi ai unei picturi narative realiste şi religioase, lucru ce a influenţat destul de mult concepţia artistică şi credinţa tânărului; acesta alegând creştinismul după cum am menționat și în rândurile de mai sus.

Astfel, terminându-și studiile la Școala de Belle Arte din București și la Academia Regală din München, inspirat fiind de Nicolae Grigorescu, de Theodor Aman, dar și de Franz Defregger şi Fritz von Uhde, Nicolae Vermont avea să devină, în preajma anului 1900, una dintre embleme creației plastice românești; reputația sa de artist fiind consolidată prin colaborarea cu „Artiștii Independenți", cu „Societatea Ileana" și, ulterior, prin implicarea sa în apariția și dezvoltarea societății „Tinerimea Artistică", alături de Ștefan Luchian. Colaborează, în 1884, ca desenator, la ziarul „Universul”.

În pictura de peisaj, s-a înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, lăsând imagini din Câmpulung și din Oltenia. Pe lângă peisaj, s-a remarcat și prin pictura inspirată din viața oamenilor simpli, în lucrări precum „Emigranții”, „Coșarul”, „Bragagiul”.Dintre lucrările lui Nicolae Vermont se evidenţiază: „Femeie cu copil”, „Țigăncușă”, „ Închinarea păstorilor, cu motivele satului românesc”, „Popas”, „Chivuță în pridvor”, „Țărăncuță cosând”, „Suflete slave” („Crimă și pedeapsă”), „Țărăncuță cu broboadă”, „Țărăncuță în iarbă”, „Portret în roz”, „Alegoria toamnei”, „Trandafiri”, „Lectură în grădină”, „Dor”, „Dansatoare orientală”, „Pe gânduri”, „Veneția”, „Copii la râu”, „Rochia de bal” ș.a. De-a lungul carierei sale, Nicolae Vermont a pictat biserica din Cernavodă, pe cea din Mănești (Prahova), plafonul Palatului Kalinderu și plafonul Palatului Cantacuzino din București. A participat la o serie de expoziții de artă plastică, atât în țară, cât și peste hotare.

Acest reprezentant al realismului și impresionismului, își are astăzi locul bine-meritat alături de nume mari precum Nicole Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu și mulți alții; picturile sale fiind vândute și cu 105.350 de Euro.

Surse:

Radu Ionescu și Amelia Pavel: Nicolae Vermont, Editura Academiei, 1958

https://www.ro.biography.name/pictori/105-romania/718-nicolae-vermont-1866-1932

https://radioromaniacultural.ro/documentar-150-de-ani-de-la-nasterea-pictorului-nicolae-vermont/

https://www.nicollhellen.com/l/nicolae-vermont-artistul-lunii-feb ruarie-2019/

&&&

 S-a întâmplat în 14 iunie1968: A murit Salvatore Quasimodo, considerat unul dintre cei mai notabili poeţi italieni ermetici; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1959. S-a născut în Sicilia, în 1901, într-o familie de feroviari. Urmează studii de inginerie şi desen tehnic, întrerupte în favoarea celor clasice. La terminarea acestora din urmă se stabileşte la Florenţa unde, prin 1927 va începe să colaboreze la revista Solaria care promova reîntoarcerea la realism într-un moment de dominanţă a ermetismului.A lucrat mai întâi ca proiectant tehnic şi inginer civil.Cele cinci antologii de poezie au apărut între 1930 şi 1938, inclusiv Acque e terra (Ape şi pământ, 1930). Acestea i-au stabilit reputaţia de cel mai important poet ermetic italian. Opera sa complexă este inspirată din simboliştii francezi. A avut şi o atitudine de opoziţie discretă faţă de regimul fascist al lui Mussolini. A participat la numeroase activităţi antifasciste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ceea ce a dus la încarcerarea lui.Maturitatea poetică a lui Quasimodo şi preocuparea lui pentru dilema omului modern i-au adus premiul Nobel pentru literatură din 1959. Stilul lui este marcat de un grad mai mare de claritate şi de sensibilitate. Quasimodo a explicat istoria şi destinul omului printr-o lamentaţie fundamentală pentru înfrângerea omului de către un univers ostil. Printre operele lui se numără Dare e avere (A da şi a avea) (1966) şi Debit şi credit (1972).

Surse:

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_poezie_Salvatore-Quasimodo.html

https://www.britannica.com/biography/Salvatore-Quasimodo

https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1959/quasimodo/lecture/

https://tribuna-magazine.com/salvatore-quasimodo-50-ani-de-la-disparitia-scriitorului- 2018/

$$$

 S-a întâmplat în 14 iunie1982: La această dată, forţele militare argentiniene s-au predat unităţilor britanice din Insulele Falkland. Era sfârşitul Războiului din Malvine. Războiul (din Insulele) Falkland, cunoscut și sub numele de Conflictul din Insulele Falkland, sau Criza din Insulele Falkland, cu denumirea populară de Războiul Malvinelor (în spaniolă „Guerra de las Malvinas”), sau Războiul din Atlanticul de Sud (Guerra del Atlántico Sur), a fost un conflict militar cu durata de zece săptămâni, între Argentina și Regatul Unit al Marii Britanii, motivul disputei fiind două teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud. 

Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră insulele. Conflictul militar s-a încheiat după 74 de zile, prin capitularea forțelor argentiniene în 14 iunie 1982, și restabilirea controlului britanic asupra insulelor.

În urma conflictului, 649 militari argentinieni, 255 militari britanici, și trei localnice din insule și-au pierdut viața. Conflictul a constituit punctul culminant al conflictului prelungit timp de aproape 150 de ani dintre Argentina și Marea Britanie pe tema suveranității asupra acestor insule din sudul Atlanticului. Argentina a susținut că încă din sec.19 aceste insule au fost teritoriu argentinianîn consecință, guvernul argentinian a dispus ocuparea insulelor ca o restabilire a suveranității asupra unui teritoriu ce aparținea de drept Argentinei. Guvernul britanic a considerat acțiunea argentiniană ca o invazie a unui teritoriu care aparținea Marii Britanii încă din sec.19. Nici unul din statele beligerante nu a făcut în mod oficial vreo declarație de război, iar ostilitățile s-au limitat numai la teritoriul insulelor, apele teritoriale și spațiul aerian corespunzător. 

Conflictul militar a avut un puternic impact asupra ambelor țări, constituind subiectul unui număr de cărți, articole, filme și cântece. Sentimentul național a crescut mult în Argentina, înfrângerea declanșând proteste în toată țara contra juntei militare de guvernământ, precipitând căderea acesteia. În Marea Britanie, Partidul Conservator, aflat la guvernare, susținut de victoria militară asupra argentinienilor, a câștigat din nou alegerile. Efectul cultural și politic a fost mai puternic în Argentina, unde a rămas un etern subiect de discuție și un motiv de frustrare pentru poporul argentinian.Nu am să fac o descriere a tuturor operaţiilor militare desfăşurate de-o parte şi de alta ci am să mă rezum la finalul acestui conflict militar…S-au scris cărţi multe despre conflict şi nu aş putea rezuma prea concis întreaga desfăşurare a ostilităţilor…

În noaptea de 11 iunie, după mai multe zile de recunoaștere a terenului și intensă activitate logistică, forțele britanice au lansat un atac nocturn cu forța unei brigăzi, împotriva cercului de coline bine apărat din jurul localității Stanley. Unități ale Brigăzii 3 Comando din Royal Marines, sprijinite cu foc de artilerie de pe navele britanice, au atacat forțele argentiniene. Atacul a fost compus din trei angajamente principale: lupta de la Mount Harriet, lupta de la Two Sisters, și lupta de la Mount Longdon. 

Mount Harriet a fost cucerit cu prețul pierderii a doi soldați britanici și 18 argentinieni. La Two Sisters, britanicii au întâmpinat o puternică rezistență din partea argentinienilor, dar și-au atins toate obiectivele. Cea mai grea confruntare a fost la Mount Longdon, unde britanicii au fost întâmpinați cu foc de infanterie, mitraliere, foc de artilerie și aruncătoare de bombe, lunetiști și ambuscade. Cu toate acestea, britanicii au continuat să avanseze spre pozițiile argentiniene.

În cursul acestei confruntări, 13 militari britanici au fost uciși atunci când nava HMS „Glamorgan”, care se apropiase prea mult de mal, a fost lovită de o rachetă Exocet MM38, lansată de pe o platformă tractată, pe care tehnicienii argentinieni improvizaseră o bază de lansare, folosind un lansator recuperat de pe distrugătorul ARA Seguí. În aceeași zi, sergentul Ian McKay, din plutonul 4, compania B, din organica Regimentului 3 Para Commando, a fost ucis în cursul unui atac cu grenade asupra unui buncăr argentinian.A fost decorat post-mortem cu Victoria Cross. După o noapte de lupte grele, toate obiectivele pe care și le propuseseră britanicii au fost atinse. Ambele părți au suferit pierderi grele.

În noaptea de 13 iunie a început a doua fază a atacului, presiunea asupra argentinienilor fiind menținută pe toată durata zilei. Trupele din organica Regimentului 2 Para Commando, sprijinite de vehicule de recunoaștere CVRT (Combat Vehicle Reconnaissance), încărcate cu militari britanici, au capturat punctul Wireless Ridge. Pierderile au fost de trei soldați britanici și 25 soldați argentinieni. Batalionul 2 al Regimentului Scots Guards a capturat Mount Tumbledown, pierderile fiind de zece militari britanici și 30 militari argentinieni.

Odată ce ultimul obstacol natural, Mount Tumbledown, a fost cucerit, apărarea argentiniană din jurul localității Stanley a început să dea semne de slăbiciune. Încă de dimineață, un comandant de companie a fost ucis, iar ofițerii subalterni nu știau ce decizie să ia. Un militar argentinian din Regimentul 3, Santiago Carrizo, a povestit cum un comandant de pluton le-a ordonat oamenilor săi să ocupe poziții de luptă în casele din vecinătate, spunând: „dacă ciobanii se împotrivesc, împușcați-i”. Întreaga companie a refuzat să execute ordinul. Încetarea focului a fost declarată pe 14 iunie, atunci când comandantul trupelor argentiniene din Stanley, generalul de brigadă Mario Menéndez s-a predat generalului maior Jeremy Moore. În 20 iunie, britanicii au capturat Insulele Sandwich de Sud, după ce în prealabil, trupele argentiniene din insula Thule, staționate în baza militară Corbeta Uruguay, au declarat încetarea ostilităților, acceptând să se predea britanicilor.Argentinienii înființaseră această bază militară în 1976, dar, înainte de 1982, britanicii au contestat această decizie doar pe cale diplomatică. În ceea ce priveşte pierderile  de vieţi omeneşti de ambele părţi, 907 oameni au fost uciși în cele 74 de zile ale conflictului.

Argentina a avut 649 morți astfel.

 - Armata argentiniană - 194 (16 ofițeri activi, 35 ofițeri rezerviști și 143 înrolați voluntar)

-  Marina argentiniană - 341 morți (din care 321 militari + 2 civili în urma scufundării ARA „General Belgrano” și 4 aviatori ai marinei)

- Infanteria marină (IMARA) – 34 pușcași marini.

- Forțele aeriene argentiniene – 55 persoane (31 piloți + 14 personal la sol)

- Jandarmeria Națională Argentiniană (trupe de grăniceri) – 7 oameni.

- Prefectura Navală Argentiniană (paza de coastă) – 2 oameni

- Marinari – 16 oameni 

Marea Britanie a avut 255 militari britanici morți astfel: 

- Marina britanică – 86 militari + 2 auxiliari din Hong Kong.

- Pușcași marini – 27 oameni. (2 ofițeri, 14 ofițeri rezerviști și 11 soldați)

- Flota auxiliară – 4 marinari britanici + 6 marinari din Hong Kong.

- Marina comercială – 6 marinari.

-Armata britanică – 123 militari. (7 ofițeri, 40 ofițeri rezerviști și 76 voluntari)

- Royal Air Force - 1 ofițer

- Civili din Falkland – 3 femei omorâte în cursul bombardamentelor britanice.

Din cele 86 persoane aparținând marinei, 22 se găseau pe HMS Ardent, 19+1 pe HMS Sheffield, 19+1 pe HMS Coventry, și 13 pe HMS Glamorgan.Din acești 86, 14 erau bucătari, cel mai ridicat procent dintre toate specialitățile marinei. Din trupele de infanterie, 33 erau membri ai Welsh Guards, 21 din Batalionul 3  Parașutiști, 18 din al doilea, 19 erau membri ai Special Air Service, 3 din trupele Royal Signals, 8 din Scots Guards și 8 geniști din Scots Guards.  Batalionul  1 din 7th Duke of Edinburgh's Own Gurkha Rifles a pierdut un singur om.Încă doi oameni au murit în cursul Operației Corporate, urcând totalul pierderior britanice la 260 persoane.

În Marea Britanie, popularitatea prim-ministrului în exercițiu, Margaret Thatcher, a crescut. Victoria britanică a produs o răsturnare de poziție în sondajele de opinie, popularitatea Partidului Conservator din Marea Britanie (Conservative Party - UK) devansând cu mult alianța liberală (SDP-Liberal Alliance), în raport cu poziția dinainte de declanșarea conflictului militar.În consecință, la alegerile din anul următor (1983), conservatorii vor câștiga detașat. O altă consecință a fost că propunerile lui Nott, ministru secretar de stat al apărării, de reducere a bugetului alocat marinei, au fost abandonate. 

Locuitorii Insulelor Falkland au primit cetățenia britanică în 1983, cu drepturi depline, ceea ce a trezit furia argentinienilor.În 1985 a fost promulgată o nouă constituție, care consfințea auto-guvernarea locuitorilor insulelor. În Argentina, războiul din Insulele Falkland, cu înfrângerea argentinienilor, a permis evitarea unui posibil conflict militar cu Chile. O altă consecință importantă a fost că Argentina a revenit la un regim democratic în urma alegerilor generale din anul următor, primele alegeri libere din 1973. Impactul social a fost important, înfrângerea suferită erodând imaginea armatei drept rezerva morală a națiunii”, imagine cultivată pe toată durata sec. 20.

Până în 1993, singurele contacte pe care le-au avut cele două ţări s-au limitat la întrecerile sportive internaţionale unde resentimente de ambele părţi au continuat să existe. Spre exemplu, cu prilejul Campionatului Mondial de Fotbal din Mexic, în 1986, cele două naţiuni s-au confruntat într-un meci eliminatoriu din faza superioară a competiţiei, pe care argentinienii l-au câştigat printr-un gol marcat de Armando Diego Maradona cu ajutorul mâinii. Jucătorul argentinian a susţinut că a fost „mâna lui Dumnezeu", referire evidentă la o posibilă pedeapsă şi revanşă divină.

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost restabilite în 1989, ca urmare a unei reuniuni în Spania, la Madrid, în urma căreia ambele părți au ajuns la un acord. Nici această reuniune nu a condus la schimbări semnificative ale poziției fiecărei țări față de litigiul privind Insulele Falkland. Mai mult, în 1994, problema suveranității asupra acestor insule, a fost adăugată în constituția argentiniană. Abia în august 2001, la mai bine de nouăsprezece ani de la conflict, Tony Blair avea să fie primul prim-ministru britanic care vizita Argentina, aflată în plină criză economică, marcând astfel sfârşitul unei perioade de evitare şi susceptibilităţi la nivel diplomatic.

Surse:

Andrew Boyd, An Atlas of World Affairs, Tenth Edition, London and New York, Routledge, 1998.

Ken Connor, Ghost Force-the secret history of SAS, Cassel Military Paperbacks, Londra, 1998.

 Lowell S. Gustafson, The sovereignty dispute over the Falkland (Malvinas) Islands, New York, Oxford University Press., 1988.

 David W. McInyre, British Decolonization, 1946-1997, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, Macmillan Press. LTD., 1998.

 Ritchie Ovendale, Anglo-American Relations in the Twentieth Century, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, London, Macmillan Press. LTD, 1998.

Margaret Thatcher, The Downing Streed Years, Londra, Harper Coolins Publishers, 1993.

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/insulele-falkland-1982-un-conflict-fara-o-declaratie-de-razboi

https://www.academia.edu/3110208/_Geopolitica_%C5%9Fi_geostrategia_%C3%AEn_analiza_rela%C5%A3iilor_interna%C5%A3ionale_contemporane_

http://geopolitics.ro/insulele-falkland-malvine-importanta-strategica/

http://stiri.tvr.ro/au-trecut-30-de-ani-de-la-sfarsitul-razboiului-din-insulele-falkland_17179.html#view

https://www.rfi.ro/articol/stiri/politica/insulele-malvinefalkland-disputa-continua-30-ani-razboi

http://www.romania-actualitati.ro/comemorarea_a _30_de_ani_de_la_razboiul_malvinelor-39691

&&&

 S-a întâmplat în 14 iunie…

- „Ziua mondială a donatorului de sânge", marcată în ziua de naştere a medicului austriac Karl Landsteiner (14.VI.1868); stabilit în SUA, a descoperit, în 1900, grupele sangvine, punând bazele ştiinţifice ale tratamentului prin transfuzii; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1930; în România, această zi se marchează din 2004

- 1574: Ioan Vodă cel Viteaz este înfrânt şi apoi ucis de turci la Roșcani,.Ioan al III-lea sau Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul sau Ioan Voda cel Viteaz (n. 1521; d. 1574), a fost domnitor al Moldovei.Este fiul lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr (1517-1527) cu armeanca Serpega.A domnit din februarie 1572 până în iunie 1574.

- 1736:S-a născut Charles Augustin Coulomb, fizician francez. Charles Augustin de Coulomb (n. Angoulême, Franţa - m. 23 august 1806, Paris, Franţa) a fost un fizician francez, cunoscut pentru descoperirea legii lui Coulomb: definiţia forţei electrostatice de atracţie sau respingere. Unitatea din Sistemul Internaţional pentru sarcină, coulombul, a fost numită în cinstea lui.

- 1775: Fondarea U.S. Army

- 1800: Victoria Primului Consul Bonaparte şi a generalului  Desaix în Bătălia de la Marengo, contra armatei austriece.Bătălia de la Marengo a avut loc pe 14 iunie 1800 în apropierea localităţii italiene Alessandria şi a constituit bătălia cea mai importantă a Războiului celei de-a doua Coaliţii. În ciuda succesului iniţial al austriecilor, care reuşiseră să învingă armata franceză până la începutul după-amiezii, sorţii bătăliei s-au schimbat în mod dramatic, astfel că, până seara, francezii au câştigat o victorie decisivă.

- 1807: Victoria lui Napoleon în Bătălia de la Friedland, contra armatei ruse 

- 1811: S-a născut Harriet Beecher Stowe, scriitoare americană.Harriet Beecher Stowe (M.1 iulie 1896) a fost o aboliţionistă şi scriitoare americană. Romanul lui Stowe, Coliba unchiului Tom (1852) înfăţişează viaţa african-americanilor sub sclavie; romanul a fost foarte bine primit în SUA şi Anglia dar şi-a atras ura celor din America de Sud care erau în favoarea sclaviei. Când a întâlnit-o pe Stowe, Abraham Lincoln i-a spus: „Deci aceasta este mica bătrână ce a început acest nou război!”.Războiul Civil American, deseori denumit Războiul de secesiune (în engleză War of Secession), Războiul dintre state (în engleză War Between the States), sau Războiul dintre Nord şi Sud a fost un conflict politic şi militar de patru ani (1861–1865) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care şi-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituţiei SUA, Statele Unite ale Americii) şi Statele din Sud ale acesteia, şi anume şapte, mai apoi unsprezece state, care au părăsit pe rând Uniunea în 1860–1861, alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii (Confederate States of America). Extrem de popularul roman aboliţionist Coliba unchiului Tom (1852) de Harriet Beecher Stowe a crescut masiv opoziţia în rândul Nordului faţă de Legea Sclavilor Fugari din 1850

- 1832: S-a născut Nikolaus August Otto, inventator german (primul motor cu ardere internă în patru timpi ) (d. 1891) 

-1834: Acordarea, în SUA, a brevetului de invenţie lui Isaac Fischer Jr pentru inventarea hârtiei abrazive

- 1835: S-a născut Nikolai Rubinstein, pianist şi compozitor rus (m. 1881)

- 1837: A murit poetul italian Giacomo Leopardi; a scris şi eseuri şi memorii.Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi, Conte (n. 29 iunie 1798, Recanati - m. Napoli) este considerat, alături de Dante, cel mai mare poet italian, precum şi unul dintre cei mai mari gânditori ai acestei ţări.

- 1848: Unirea guvernelor constituite la Islaz şi Bucureşti şi formarea Guvernului provizoriu al Revoluţiei de la 1848

- 1848: Vasile Alecsandri a publicat, în revista braşoveană „Foaie pentru minte, inimă şi literatură", poezia „Hora Ardealului"                  

- 1864: S-a născut Alois Alzheimer, medic psihiatru german .Alois Alzheimer (n.Marktbreit am Main - m.19 decembrie 1915, Breslau) a fost un psihiatru şi neuropatolog german.A descris pentru prima dată o formă de demenţă degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca Boala Alzheimer.

- 1868: S-a născut Karl Landsteiner, medic austriac, laureat al Premiului Nobel..Karl Landsteiner (n. Viena - m. 26 iunie 1943, în Statele Unite ale Americii) a fost un biolog şi medicaustriac, căruia i se datorează primul sistem de clasificare a grupelor sanguine, sistemul AB0.Este Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 1930.

- 1873: Heinrich Schliemann descoperă Troia.Heinrich Schliemann (n. 6 ianuarie 1822 - d. 26 decembrie 1890), pronunţie), a fost un arheolog german, născut în nordul Germaniei la Neu-Bukow, care a identificat urmele legendarei cetăţi greceşti antice Troia din Asia Mică, azi în Turcia.

- 1875: A murit astronomul german Heinrich Louis D'Arrest; în 1846 a descoperit planeta Neptun (n. 1822) 

- 1875, 15/27: Înfiinţarea, la Bucureşti, a Societăţii de Geografie, din iniţiativa şi sub înaltul patronaj al domnitorului Carol I; printre membrii fondatori: Ioan Cantacuzino, Emanoil Bacaloglu, Gheorghe Lahovari, Petre S. Aurelian, Alexandru Odobescu, V. A. Urechia ş. a; Societatea a editat, între anii 1898 şi 1901, „Marele dicţionar geografic al României" 

- 1878: S-a născut compozitorul Nicodim Ganea (m. 1949)

- 1880: Stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Statele Unite ale Americii, la nivel de agenţie diplomatică (în august 1880 acestea au fost ridicate la nivel de legaţie; în contextul celei de-a doua conflagraţii mondiale, la 12.XII.1941, relaţiile diplomatice româno-americane fost întrerupte, fiind reluate la 7.II.1946; relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă la 1.VI.1964)

- 1882, 2/14: S-a născut Ion Petrovici, filosof, scriitor (eseist şi memorialist) şi om politic (de mai multe ori deputat şi ministru); membru titular al Academiei Române din 1934, vicepreşedinte al acestui for (1938-1941) (m. 1972)

- 1884: S-a născut Ioachim Botez, prozator şi traducător (m. 1956)

- 1893,15/27: S-a născut Ion Marin Sadoveanu, prozator, poet, dramaturg şi eseist (m. 1964). Ion Marin Sadoveanu este pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu.Şcoala primară o face la Constanţa, unde tatăl său era medic primar. A urmat gimnaziul „Mircea cel Bătrân” pe care l-a absolvit în 1908; urmează apoi secţia modernă de la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (1908-1912). A făcut studii de filosofie la Bucureşti şi la Paris.După primul război mondial e şef de cabinet la Ministerul de Interne, apoi până în 1920 se află la Paris. Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi inspector general iar din 1933 director general al teatrelor şi operelor. Destituit, devine redactor la „Timpul” (1941-1942), dramaturg al Teatrului Naţional până în 1944; în 1950 a fost redactor la „Universul”; director al Teatrului Naţional din 1956; membru al Comisiei Naţionale UNESCO din 1958.Debutează cu un poem în „Revista celor şase” (1912); debutul în volum se produce în 1926 cu Dramă şi teatru. După cîteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri, 1927), Anno domini (1927) şi Molima (1930), considerate de autor drept experienţe de debutant, scriitorul a abordat romanul.Sfârşit de veac în Bucureşti (1942) continuă, în formulă balzaciană, cronica arivismului burghez, începută de Nicolae Filimon şi reconstituie cu precizie şi culoare ultimele decenii alsecolului al XIX-lea. Romanul excelează mai ales prin prezenţa lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebită complexitate, în care inteligenţa şi sentimentalismul, cinismul şi lipsa de scrupule coexistă verosimil. Ion Sîntu (1957), conceput ca un „Bildungs-roman” (roman al formării personalităţii), întregeşte fresca socială cu primii ani ai secolului al XX-lea. Romanul început în 1944 conţine numeroase implicaţii autobiografice, atent mascate prin obiectiviatea epicului tradiţional. Romanul continuă pe cel precedent urmărind destinele lui Matei şi Ion Sîntu, tentativele de evadare dintr-o lume pe care o găsesc anacronică – lumea lui Iancu Urmatecu – în care sensul lucrurilor îl dau evenimente cum sunt: răscoala din 1907, începutul primului război mondial. Taurul mării (1962) evocă viaţa din vechiul oraş dobrogean Histria.Ion Marin Sadoveanu a profesat cu competenţă cronica dramatică şi a publicat studii despre teatru: De la mimus la baroc (1933), Drama şi teatrul religios în Evul mediu (1942) urma să facă parte dintr-o Istorie a dramei şi teatrului pe care n-a terminat-o ş.a. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine ş.a. A publicat un volum de poezii Cântece de rob (1930), cu o poezie metafizică şi religioasă în maniera lui Claudel. A mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, o povestire science-fiction.S-a distins şi ca excelent conferenţiar.

- 1900: Hawaii devine teritoriu al Statelor Unite

- 1901: S-a născut Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936); a organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate (m. 1983)

- 1904: S-a născut Margaret Bourke-White, fotograf american

- 1905: Răscoala marinarilor de pe crucişătorul „Potemkin” (14-24)

- 1907: S-a născut poetul francez René Char (m. 1988) 

- 1919: Primul zbor transatlantic fără escală efectuat de către John Alcock şi Arthur Brown 

- 1920: S-a născut Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor şi pedagog (m. 2005)

- 1920: A murit Max Weber, sociolog, filosof şi economist german; a inclus conceptul de „înţelegere" în explicarea fenomenelor sociale; s-a numărat printre negociatorii Germaniei pentru Tratatul de pace de la Versailles (1919) (n. 1864)

-1926: A murit pictoriţa americană Mary Cassatt (n. 1844)

 -1926: S-a născut regizorul de film Savel Stiopul; activitate publicistică şi de cultură cinematografică (m. 2007)

- 1927: A murit scriitorul englez Jerome K. Jerome. Jerome Klapka Jerome (n. 2 mai 1859) a fost un eseist, romancier şi umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric „Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi câinele)", tradus şi în română (conform originalului, Three Men in a Boat - to Say Nothing of the Dog).S-a născut şi a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, care este astăzi un muzeu dedicat lui.Alte titluri cunoscute sunt: colecţia de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară" şi „Trei pe două biciclete", o continuare a romanului „Trei într-o barcă".Prin proza sa umoristică, a manifestat înţelegere pentru slăbiciunile omeneşti şi a dovedit capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice.

-1928:S-a născut Che Guevara, revoluţionar sud-american de origine argentiniană. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (m. 9 octombrie 1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, a fost un revoluţionar de stânga, lider al regimului comunist cubanez şi insurgent sud-american.Pentru meritele sale, Castro îi dă lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, şi îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara o va pune pe bereta sa. Această imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea va deveni celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul acesteia

- 1929: A murit matematicianul Traian Lalescu, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, autorul primei lucrări sintetice importante în acest domeniu din literatura ştiinţifică (a publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale); din iniţiativa sa a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, al cărei prim rector a fost (1920-1921); membru post-mortem al Academiei Române (1991) (n. 1882) 

-1930: S-a născut regizorul de teatru Lucian Giurchescu, stabilit la Copenhaga din 1979; între montările din această ţară şi din alte ţări vest-europene, revine şi lucrează şi în România 

- 1932: A murit Nicolae Vermont, pictor român (n. 10 octombrie 1866, Bacău) 

- 1933: S-a născut pictorul Octavian Vişan (m. 2002)

- 1934: S-a născut criticul şi istoricul literar Matei Călinescu (m. 2009)

- 1936: A murit Maxim Gorki, romancier şi dramaturg rus.

- 1936: S-a născut Cornel Coman, actor român de teatru şi film (d. 1981) . Cornel Coman (n. Livezile - d. 16 ianuarie 1981 la Bucureşti) a fost un actor român cu o activitate foarte bogată în teatru, TV şi filme. A absolvit IATC în anul 1963, după care a activat la Teatrul Bulandra.În film, interpretează personaje pozitive.

-1938:Prima emisiune „Ora românească pentru străinătate", difuzată de Radiodifuziunea Română, a fost adresată Angliei

- 1940: Deschiderea oficială a lagărului de la Auschwitz. La această dată a fost adus la Auschwitz (cel mai mare lagăr de exterminare nazist) primul transport de prizonieri politici polonezi (lagărul de la Auschwitz - numele german al localităţii poloneze Oswiecim, la vest de Cracovia - a fost înfiinţat la 27.IV.1940; din 1942 a devenit centrul principal de exterminare a evreilor din întreaga lume; supravieţuitorii au fost eliberaţi de soldaţii sovietici la 27.I.1945)

-1940: Germanii intră în Paris 

- 1941: S-a născut matematicianul Viorel P. Barbu; activitatea sa ştiinţifică s-a orientat cu precădere spre domeniul ecuaţiilor diferenţiale; membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for (1998-2002), preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (din 2002)

- 1941: S-a născut Dan Culcer, critic literar, eseist şi traducător, stabilit, din 1987, în Franţa

- 1941: S-a născut Vasile V. Vasilache (Vasile Vasilache jr.), compozitor şi pianist român

- 1944: S-a născut Şerban Creangă, regizor român de film

- 1946: A murit inginerul scoţian John Logie Baird, considerat a fi „părintele" televizorului; în 1926 a realizat prima emisiune televizată cu un aparat de construcţie proprie, iar în 1929, prima transmisiune în culori (n. 1888)

- 1947: A murit Albert Marquet, pictor post-impresionist francez (n. 1875) 

- 1956: S-a născut cântăreaţa italiană Gianna Nannini

- 1958: A murit inginerul silvic Marin Dracea; ca teoretician al silviculturii, este printre primii care, pornind de la concepţia după care pădurea este un fenomen geografic, introduce la noi în ţară studiul specificului forestier (n. 1885)

- 1961: S-a născut Boy George (născut George Alan O'Dowd), vocalist şi compozitor britanic

- 1962: Înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Vest Europene

- 1963: Lansarea sondei spaţiale sovietice Vostok 5 

- 1967: China testează prima sa bombă cu hidrogen

- 1967: Lansarea sondei spaţiale americane Marinner 5

- 1968: A murit Salvatore Quasimodo, considerat unul dintre cei mai notabili poeţi italieni ermetici; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1959.

- 1968: A murit Constantin C. Georgescu, inginer silvic, zootehnolog şi fitopatolog; contribuţii însemnate în cercetarea unor păduri seculare din Dobrogea, Lunca Dunării şi Valea Cernei; membru corespondent al Academiei Române din 1948 (n. 1898)

- 1969: S-a născut Stefanie Maria Graf (Steffi Graf), fostă jucătoare germană profesionistă de tenis; a câştigat de 22 de ori marile turnee internaţionale de tenis „Grand Slam” care cuprind „Australian Open”, „French Open”, „Wimbledon” şi „US Open”; în 1988 a câştigat toate cele 4 turnee Grand Slam cât şi Jocurile Olimpice, fiind până în prezent singura care a câştigat aşa-numitul „Golden Slam” (adică toate cele patru turnee „Grand Slam” şi „Jocurile Olimpice” în acelaşi an)

- 1976: A murit pianistul ungar naturalizat elveţian Anda Géza (n. 1921)

- 1979: A murit inginerul constructor Cristea Mateescu; lucrări privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a; şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1894)

- 1982: Forţele militare argentiniene s-au predat unităţilor britanice din Insulele Falkland. Sfârşitul Războiului din Malvine.

- 1985: Semnarea Tratatului de la Schengen (Schengen este o mică localitate luxemburgheză), privitor la suprimarea controalelor la frontierele europene 

- 1986: A murit Jorge Luis Borges, scriitor argentinian.Jorge Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires - d. Geneva, Elveţia; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filosofice şi metafizice cu temele clasice ale fantasticului (şi anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărţile misterioase şi vrăjite, salturile în timp).

- 1987: A murit Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist; unul dintre promotorii ergoterapiei în România; preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale (n. 1914) 

- 1990: Urmare a evenimentelor din 13 iunie (confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie), circa 10.000 de mineri din Valea Jiului au descins în Bucureşti pentru a „restabili ordinea”. Au fost atacate sediile partidelor din opoziţie, lideri ai acestora, facultăţi, studenţi (14-15 iunie 1990)

- 1990: A murit soprana germană Erna Berger (n. 1900)

- 1990: Franţa, Germania şi BENELUX au semnat Convenţia de la Schengen, privind libera circulaţie a persoanelor

- 1994: A murit compozitorul american Henry Mancini (n. 1924)El este cunoscut şi pentru compunerea temei muzicale din filmul Pantera roz. 

- 1995: A murit Rory Gallagher, compozitor de muzică rock şi chitarist irlandez (n. 1949)

- 2002: A murit prozatoarea Maria Luiza Cristescu (n. 1943) 

- 2002: Cântăreţul Rolling Stones primeşte titlul de Sir 

- 2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, cel de-al doilea român care a ajuns pe Everest (în 17 mai 1995, Constantin Lăcătuşu a devenit primul român care a urcat vârful Everest), începe expediţia pe cel mai înalt vârf din Peru, Huascaran.

- 2007: A murit Kurt Waldheim, om politic austriac, fost secretar general al ONU între anii 1972 - 1981 (n. 1918) 

- 2008: A murit muzicianul suedez de jazz Esbjörn Svensson, un obişnuit al festivalurilor de gen din lumea întreagă (n. 1964)

- 2012: A murit violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cann es pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica (n.19.X.1929)

***

 Pe o stradă din Scoţia, se întamplă un accident rutier. Un turist iese de pe carosabil şi dă cu maşina într-un pom.

Omul se târăşte afară din maşină şi rămâne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat şi întreabă:

– Sunteţi asigurat?

– Da, răspunde acesta cu greu.

– Aveţi o asigurare şi pentru persoanele aflate în maşină?

– Da…

– Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvăşesc puţin hainele şi mă întind lângă dumneavo astră?