&&&

 Duminica dimineaţă sună telefonul la medicul veterinar. O doamnă doreşte să ştie cum să dea jos câinele de pe căţeaua ei. Medicul îi recomandă telefonic:

– Loviţi-i cu un băţ!

Imediat după aceea sună din nou telefonul. Nu a ajutat la nimic metoda recomandată. Atunci veterinarul îi transmite o nouă recomandare:

– Turnaţi o găleată de apă rece peste cele două animale!

După alte zece minute iarăşi sună telefonul:

– Nici cu apă nu am obţinut vreun rezultat bun. Ce să mai fac?

Doctorul puţin iritat:

– Spuneţi-i câinelui că e căutat la telefon!

– Credeţi că asta ajută?

– Doamnă, cu siguranţă, la mine a funcţionat de trei ori în ultima jumătate  de oră!…

&__

 Se întâlneşte un mecanic auto cu un chirurg.

– Şefule, zice mecanicul auto, de ce tu câştigi mai mult ca mine, că, până la urmă, şi eu tot chirurgie fac când schimb piese. Tu repari inima omului, dar motorul este inima maşinii.

– Domnul meu, răspunde chirurgul, dumneata ai putea să schimbi o piesă la motor în timp ce merg e?

&&&

 Soacra merge Ia doctor și se plânge:

- Dom' doctor, simt că mor... Nu mai aud bine, mă dor toate, mă uit în oglindă și mă sperii!

Doctorul se uită Ia ea și zice:

- Doamnă, problema nu e medicală. Doar că... oglinda e sinceră.

- Adică sunt bătrână?

- Nu. Sunteți ca vinul... doar că ați fermentat cam  mult.

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie 1817: La această dată, a fost promulgat primul cod civil din Moldova întocmit din porunca lui Scarlat Vodă Callimachi – Condica lui Calimah sau Codul Calimach. 

Codul Calimach a fost a fost un cod civil al Moldovei, alcătuit de Cristian Flechtenmacher şi A. Cuzanos, cu ajutorul lui Andronache Donici, Damaschin Bojincă şi al altor jurişti, şi promulgat de domnitorul Scarlat Callimachi (Calimach) în 1817.Aplicarea lui a devenit mai consecventă abia după 1833, când s-a definitivat, prin traducere, redactarea în limba română a codului, începută odată cu cea greacă. La alcătuirea acestui cod s-a urmărit să se îmbine dreptul local, bazat pe obicei, cu dreptul bizantin, folosindu-se totodată în fapt, ca model principal, codul civil austriac. Păstrând trăsături feudale, el conţinea şi norme de drept burghez, ceea ce reflecta începuturile descompunerii orânduirii feudale şi ale formării în Moldova a relaţiilor bazate pe proprietatea privată şi pe capital. Împreună cu Codul Caragea al Ţării Româneşti, Codul Calimach a fost aplicat până la 1 decembrie 1865, când a fost abrogat şi înlocuit cu Codul civil, valabil pe tot cuprinsul Principatelor Unite.

Cele 2.032 de articole ale Codului sunt structurate în trei părţi, precedate de o introducere de 24 de articole.Condica ţivilă sau politicească a Principatului Moldovei, cum era numit codul, a însemnat consfinţirea dreptului natural prin care „tot omul are drituri fireşti”, cu toate că robia a continuat să fie tolerată, însă fără ca stăpânul să aibă drept asupra vieţii robului. El a mai stabilit şi capacitatea juridică, de la care erau excluşi copii, femeile sau robii. A pus bazele figurii persoanei juridice şi a delimitat şi reglementat clar asociaţiile. Astfel, erau considerate persoane juridice „negustoreştile tovărăşii”, breslele meşterilor, mănăstirile şi bisericile.

În ce priveşte familia, raporturile de rudenie şi căsătoria, Codul Calimach conţinea unele reglementări bazate pe dispoziţii mai vechi ale dreptului bizantin. Căsătoria, spre exemplu, a fost reglementată după principii care şi astăzi stau la baza dreptului contemporan. În schimb erau interzise căsătoriile între creştini şi necreştini sau între oameni liberi şi robi.Totodată este reglementat şi divorţul, care poate avea loc atât din cauza femeii cât şi din cauza bărbatului. O altă trăsătură fundamentală a Codului Calimach a fost respectul faţă de proprietatea individuală. Codul aduce întăriri la dreptul individual de proprietate, fapt care va contribui la triumful definitiv al proprietăţii private şi la dezagregarea formelor arhaice de stăpânire în comun care mai puteau fi găsite în numeroase zone rurale.

Surse:

Miculescu, Petru; Clipa, Cristian, Istoria instituţiilor juridice în spaţiul românesc, Editura Worldteach, Timişoara 2007

http://www.jurnalteologic.ro/sites/all/files/volumes/14a/5%20Ioan%20Gheorghe%20Rotaru%20-%20Aspecte%20juridice%20ale%20adoptarii%20Codului%20Calimah.pdf

http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2003_10.pdf

http://old.unibuc.ro/CLASSICA/Xenopol-vol5/ cap4.pdf

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie1909: În această zi, a murit Gheorghe I. Lahovary, inginer şi scriitor, membru de onoare al Academiei Române din 1901. Acesta s-a născut într-o familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea. Aventura vieții lui Lahovari a început când a fost trimis la București la studii, la „Schewitz”, după care a urmat „Heidelberg” (Germania) și Școala Politehnică din Karlsruhe.

În 1862 s-a întors acasă cu diploma de inginer, act ce i-a adus denumirea de inginer la Ministerul Lucrărilor Publice, de unde a plecat pentru aceeași funcție în cadrul „Poștelor și Telegrafului”, unde a ocupat și funcția de director general și unde a luat o multitudine de măsuri organizatorice deosebit de importante. Un aspect important este faptul că Lahovary este cel care a introdus în cadrul serviciilor poștale românești mandatul poștal și cartea poștală, la fel cum a organizat și distribuirea corespondenței mai rapid.

O altă realizare importantă o mai constituie și înființarea „Societății Geografice Române” alături de Alexandru Cantacuzino, unde a devenit și secretar general al societății, fiind susținut de domnitorul Carol I. Sub îngrijirea lui s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate. Mai târziu, în 1893 a fost numit președinte la Înalta Curte de Conturi, de unde a participat la elaborarea mai multor legi, cea mai importantă fiind „Legea contabilității statului”.Tot la capitolul realizări se încadrează și „Marele Dicționar Geografic al României”, care a fost elaborat în colaborare cu generalul C. Brătianu și Grigore Tocilescu.

Acesta a apărut în Editura „Socec” între 1898 și 1902 în cinci volume și au fost adunate informații pentru el timp de 15 ani. De asemenea, dicționarul conține 30.000 de termeni ce prezintă informații statistice, sociale, istorice, etnografice, arheologice care au o deosebită valoare științifică. Lista reușitelor continuă cu anul 1868 când a debutat ca scriitor sub pseudonimul „Gill” în „Convorbiri Literare”, dar și cu anul 1909 când a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Lahovary a murit în București în anul 1909, la vârsta de 71 de ani.

Surse:

Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft

https://www.artline.ro/Gheorghe-Lahovari-30915-1-n.html

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php ?vidT=L

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie1941: În noaptea de 12 spre 13 iunie au fost deportaţi din Basarabia şi Bucovina de Nord în Siberia peste 32.000 de români. După alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au demarat și represiunile asupra băștinașilor care aveau drept scop deznaționalizarea teritoriului rupt de la România.

În perioada 12-13 iunie 1941, istoricii aveau să noteze primul val de deportări organizat de puterea de la Moscova în Basarabia. Atunci, au fost obligați să-și părăsească locuințele cei mai înstăriți basarabeni, intelectualii și cei care ocupaseră posturi înalte pe timpul românilor, considerați a fi „elemente antisovietice”, care au fost duși în Siberia sau Kazahstan. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească.

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 2.30, și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.Urmau să fie ridicate 32.423 de persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate, inclusiv 5.033 de persoane arestate și alte 14.542 deportate din RSS Moldovenească. De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. „Într-un sfert de oră să fiţi gata!” era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întâmplate, neînţelegând unde merg şi de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia câte zece kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar – în unele sate – în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri.În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane – din staţia Basarabeasca, 44 vagoane – din staţia Căuşeni, 48 vagoane – din staţia Tighina, 187 vagoane – din staţia Chişinău, 48 vagoane – din staţia Ungheni, 83 vagoane – din staţia Ocniţa, 133 vagoane – din staţia Bălţi, 73 vagoane – din staţia Floreşti, 40 vagoane – din staţia Râbniţa, 38 vagoane – din staţia Bolgrad, 103 vagoane – din staţia Arţîz, 340 vagoane – din staţia Cernăuţi.

Drumul spre punctele de destinaţie a durat circa două-trei săptămâni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 de grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor.Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspândit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. 

În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470).În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

Viaţa deportaţilor era grea. Lipsurile materiale erau accentuate şi de lipsa hranei spirituale. Deservirea aşezărilor speciale cu produse alimentare şi de primă necesitate se făcea destul de prost şi deportații erau nevoiți să facă schimb cu populaţia locală: pentru pâine sau cartofi se cedau costume din ţesătură calitativă, covoare, perne, bijuterii, obiecte preţioase etc. Pentru a-și putea hrăni copiii, adulții făceau eforturi colosale. Copiii lucrau de mici. Faptul că URSS era în război şi suporta mari greutăţi economice se resimţea foarte mult asupra condiţiilor lor de trai. Foametea, lipsurile, înjosirile şi frica pentru viitor erau omniprezente. Credinţa strămoşească, păstrată în sufletele întristate ale deportaţilor, îi ajuta şi le dădea puteri pentru a suporta chinurile şi a spera la revenirea acasă.

Datele statistice arată că din numărul celor deportaţi doar jumătate a revenit acasă, dar puţini oameni au reuşit să se reintegreze în societate. Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Surse:

Vasile Soare, Românii din Kazahstan – de la primele strămutări până astăzi. Valurile de deportări staliniste din Basarabia şi Bucovina în Şcoala Memoriei 2010, editor Traian Călin Uba, Fundaţia Academia Civică, 2011

http://deportari.md

http://www.memorialsighet.ro/12-13-iunie-1941-primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nordul-bucovinei-siberia-si-kazahstan/

https://www.rfi.ro/politica-87669-75-de-ani-de-la-primul-val-de-deportari-din-basarabia-reportaj-audio

https://prezi.com/rup6v_bah2s7/primul-val-de-deportari-din-basarabia-si-nord ul-bucovinei-/

&&&

 S-a întâmplat în 13 iunie 1983: La această dată, sonda spaţială Pioneer 10 devenea primul obiect artificial care a părăsit Sistemul Solar. Pioneer 10 este o navă spațială lansată la 3 martie 1972 de NASA. Aceasta este destinată în primul rând studierii planetei Jupiter, totodată fiind și prima navă spațială care a zburat în apropierea de Jupiter și a realizat fotografii ale planetei. Nava geamănă, Pioneer 11, a cercetat planeta Saturn.

În 1973, Pioneer 10 pentru prima dată a traversat centura de asteroizi și a examinat doi asteroizi apropiați, după care a descoperit centura de praf mai aproape de Jupiter. Nava a trecut la o distanță de 132 de mii de km de Jupiter la 4 decembrie 1973. Au fost obținute date despre compoziția atmosferei lui Jupiter, a fost calculată masa și câmpul magnetic al planetei, s-a constatat de asemenea că fluxul de căldură totală de pe planetă este de 2,5 ori mai mare decât energia primită de la Soare. Pioneer 10 a permis de asemena specificarea densității celor mai mari 4 sateliți galileeni.

La inițiativa lui Carl Sagan, Pioneer 10 și Pioneer 11 transportă câte o placă din aluminiu anodizat cu aur (152 și 229 mm). Plăcile Pioneer conțin un mesaj pictural, în eventualitatea că navele Pioneer vor fi interceptate de forme de viață extraterestră. Plăcuțele prezintă nudurile unui om de sex masculin și feminin, împreună cu mai multe simboluri care sunt concepute pentru a furniza informații despre originea navei spațiale. La 21 octombrie 2012, nava se depărta de Soare cu o viteză medie de aproximativ 12,046 km/s, sau 2,54 UA, ceea ce este suficient pentru a ieși în spațiul interstelar. Distanța de la Soare fiind de aproximativ 106.960 UA sau 160,01 miliarde km...

Surse:

https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/cronologie-marile-premiere-din-domeniul-explorarii-spatiale-exceptand-misiunile-cu-echipaj-uman-13532019

https://www.roportal.ro/articole/despre/sonda_spatiala_pioneer_10_141/

https://tendintein.ro/pioneer-10/

https://www.curentul.info/special/o-forta-necunoscuta-franeaza-sondele-pioneer-10-si-pion eer-11/