$$$

 S-a întâmplat în 21 mai1994: În această zi, a murit actorul Ştefan Tapalagă. Ștefan Tapalagă s-a născut la 4 aprilie 1933, în Dorohoi. După școala primară și liceul, a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (anul 1961), la clasa profesorului Finteșteanu – Sanda Manu, Dem Radulescu și Alex Lungu. În perioada următoare este elev la Paris pentru a studia pantomima cu Jacque Lecqoc. Este coleg de clasă cu Traian Stănescu, Candid Stoica, Ioana Manolescu, Violeta Andrei, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, regretații Jorj Voicu și Marian Hudac, Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Mitică Popescu până în anul 3 (când a fost arestat), Constantin Drăgănescu.

A jucat pe scena Teatrului din Pitești și a Teatrului de Comedie din Capitală. De la primele apariții scenice s-a afirmat ca o prezență interpretativă dotată cu reale calități comice și dramatice. De-a lungul anilor, a dat viață unui număr impresionant de personaje, în sute de spectacole, dintre care menționăm: Zăpăcitul de Molière, Rinocerii de Eugen Ionescu, Fizicienii de Dürrenmatt, Livada cu vișini de Cehov, Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw, Troilus și Cressida de Shakespeare, Mătrăguna de Machiavelli și altele.A debutat pe marele ecran în filmul Alo? Ați greșit numărul (1958).Consacrarea în cinematografie i-au adus-o Nu vreau sa mă însor (1960) și Pași spre Lună (1963). Din șirul realizărilor pe marele ecran, mai cităm: Brigada diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975) etc. Ștefan Tapalagă a fost o prezență de prestigiu la radio și televiziune, în special în spectacolele de comedie și divertisment.

Pentru scurt timp, a îndrumat o serie de tineri învățăcei în tainele artei scenice. A participat împreună cu Sorin Poenaru și Iosif Silahy în 1954 pentru prima dată la concursurile internaționale de floretă. A fost maestru al sportului activând în domeniul scrimei și fiind campion al acestei frumoase arme. A fost căsătorit cu fosta sa profesoară de actorie, Sanda Manu; împreună au realizat o singură piesă de teatru, Frumoasa duminică de septembrie. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă. Ştefan Tapalagă s-a stins la 21 mai 1994, în Bucureşti!

Surse:

http://aarc.ro/personalitate/view/tefan-tapalaga

https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-tapalaga-publicul-te-obliga-sa-te-repeti/

https://www.cinemagia.ro/actori/stefan-tapalaga-8161/

http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/stefan-tapalaga-actorul-e-un-creator-de-oameni-si-un-creator-de -stari/

&&&

 21 mai - „Sf. Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena”. La mulți ani tuturor celor care le poartă numele! La fiecare 21 mai, marcăm sărbătoarea Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, în Calendarul creştin-ortodox. Calendarul greco – catolic menţionează, în această zi, sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, iar cel romano-catolic marchează sărbătoarea Elenei, mama împăratului Constantin.

Praznicul se află sub taina Sfintei Cruci, semnul central al creştinismului, fiindcă Sfântului Constantin i s-a arătat pe cer semnul Crucii spre biruinţă, iar Sfânta Elena, mama sa, a descoperit, la Ierusalim, Crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Însă Constantin cel Mare, împărat timp de 31 de ani, are merite incontestabile asupra libertăţii acordate creștinismului, a făcut din comunitatea prigonită o religie liberă și chiar privilegiată în imperiu și a asigurat unitatea Bisericii creștine.

Importanţa Sfântului Împărat Constantin este legată direct de Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul imperiului, dar și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, ambele momente fiind esenţiale în răspândirea religiei creștine. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus s-a născut la Naissus (astăzi Niš, Republica Serbia) în jurul anului 272, fiind fiul conducătorului de oşti roman Constantius Chlorus și al primei sale soții, Flavia Iulia Helena, fiica unui hangiu, în vârstă de numai 16 ani la acel moment, care se născuse în provincia Bitinia. Deşi Constantius Chlorus divorţează de soţia sa în anul 293, aceasta nu se recăsătoreşte, ci alege să traăiască departe de atenţia publică, dar foarte aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste şi afecţiune. În anul 293, Constantin a fost trimis la curtea lui Dioclețian în Nicomidia, imediat după numirea tatălui său ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei.În 305, Dioclețian și Maximian abdică iar Constantius Chlorus devine Împărat al Imperiului Roman de Apus, însă un an mai târziu, la 25 iulie, acesta moare după ce se îmbolnăveşte grav în timpul unei expediții militare.

În perioada următoare, generalul Chrocus alături de trupele loiale lui Constantius îl proclamă pe Constantin Împărat peste provinciile Galia, Britania, Germania și Hispania din Imperiul Roman, stabilindu-şi pentru perioada de până în anul 316 reședința principală în orașul Trier. Constantin va conduce una din cele mai mare armate ale Imperiului roman, din zona frontierei de pe Rin, acesta având ca ţinte principale reconstruirea şi repopularea Galiei dar şi securizarea frontierei de pe Rin. Pentru asigurarea stabilității imperiului, Constantin realizează dese expediții militare împotriva triburilor rebele germanice, o strategie care a asigurat liniştea relativă la frontieră. Dar caracterul providenţial al lui Constantin pentru creştinism s-a înfăptuit în octombrie anul 312 atunci când înaintea unei lupte decisive cu rivalul său la tron, Maxențiu – cea  de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția „in hoc signo vinces” („prin acest semn vei învinge”). Apoi, noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, care i-a cerut să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte – steagul cu monograma creștină denumindu-se labarum.

Ca urmare a semnelor care i s-au arătat, Constantin se converteşte de la cultul lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit) – cu origini orientale, la creştinism.A urmat bătălia cu armata lui Maxenţiu formată din 150.000 de soldaţi, în urma cărei oastea lui Constantin, având doar 20.000 de membri, înregistrează o izbândă miraculoasă. La finalul luptelor, Constantin arată că a câștigat „instinctu divinitatis”, adică „prin inspirație divină”, inscripţie care se află dealtfel şi pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma.A urmat Edictul de la Milan –  Mediolanum – în ianuarie 313, prin care Împăratul Constantin cel Mare hotărăşte caracterul de religie permisă al creștinismului, la fel cu celelalte religii din imperiu, însă momentul este văzut de cercetători drept punctul în care Constantin devine adevărat protector al religiei creştine: îi scutește pe preoți de obligația funcțiilor municipale și le acordă subvenții, elimină din legile penale pedepsele contrare spiritului creștin (răstignirea, zdrobirea picioarelor, sau arderea), îmbunătățește condiţiile din închisori, ușurează eliberarea sclavilor, asigură protecţie prin lege celor defavorizaţi – săraci, orfani și văduve, îngreunează divorțul şi pedepsește adulterul, bate monedă cu monograma creştină şi, nu în ultimul rând, atribuie Bisericii creștine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), nume păstrat în limba română sub forma de biserică.

În anul 325 Constantin a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea care a proclamat învățătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul Credinței sau Crezul). Totodată Sinodul de la Niceea a stabilit principiul alegerii datei Paștilor – prima duminică după lună plină după echinocțiul de primăvară – și a dat 20 de canoane pentru respectarea disciplinei bisericești. Însă Constantin avea să-şi desăvârşească la Niceea educaţia creştină, învățând despre credința Sfântului Spiridon, puterea rugăciunii și a evlaviei Sfântului Alexandru și despre bărbăția evanghelică a Sfântului Nicolae, ierarhul Mirelor Lichiei.

Un an mai târziu, Constantin cel Mare a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, în fruntea unei solii, la Ierusalim, pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Se spune că Elena a descoperit pe dealul Golgotei, în urma săpăturilor trei cruci, iar pentru a identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, a atins cele trei cruci de un om fără suflare, iar acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Aşadar misiunea a fost îndeplinită astfel că la 14 septembrie 326, Episcopul cetății Ierusalimului, Macarie I, înalţă Sfânta Cruce în faţa creştinilor. Este motivul pentru care în fiecare an, la 14 septembrie, este prăznuită Înălţarea Sfintei Cruci.

Împărăteasa Elena a avut, la rându-i, o contribuţie importantă la ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt, a Bisericii din Bethleem, a celei din Nazaret, pentru a aminti doar câteva din sfinte lăcaşuri la a căror construire a contribuit. Astfel Elena a avut un rol important în întărirea şi răspândirea credinţei creştine.Sfânta Împărăteasă Elena a trecut la Domnul în anul 327, la puţin timp după întoarcerea de la Ierusalim. Constantin mai are meritul de a fi construit noua capitală a Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopolul, inaugurată la 11 mai în anul 330. Şi aici împăratul a adus un sprijin puternic bisericii, în general, a construit numeroase lăcaşe de cult – între care şi cel al Sfinţilor Apostoli – , iar episcopul noii capitale a fost ridicat la rang de cinste, acelaşi ca şi cel al vechii Rome, statut întărit prin hotărâri ale Sinodului al II-lea Ecumenic din anul 381 și Sinodului de la Calcedon din 451.Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, după o domnie de 31 de ani, la 21 mai 337 și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Constantinopol, Biserica Sf. Apostoli. Pentru meritele sale asupra creștinismului, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinților, împreună cu mama sa, Sfânta Elena, numindu-l „cel întocmai cu Apostolii”, fiind prăznuiţi în fiecare an în ziua trecerii la Domnului a Împăratului Constantin.

Conform tradiţiilor populare, această zi se mai numeşte şi Constantin Graur sau Constantinul Puilor, fiind o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure, în care acestea se spune că îşi învaţă puii să zboare. Ca urmare, în această zi mulţi agricultori nu lucrează pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului. De asemenea, în unele zone din ţară începând din această zi nu se mai seamănă porumb, ovăz şi mei, deoarece există credinţa că tot ce se seamană după această zi se va usca. Lucrătorii din viticultură nu lucrează în această zi pentru că se crede că în caz contrar, graurii le vor distruge strugurii. Tot în această zi se spune că păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde va fi amplasată stâna sau cine va fi paznic la păşunat. În această zi există obiceiul tămâierii gospodăriilor şi stropirii cu aghiazmă, pentru alungarea spiritelor rele, iar în alte zone rurale se aprind focuri mari, în jurul cărora se aşează sătenii, iar în unele zone există obiceiul trecerii oilor prin acest foc, pentru a fi ferite de rele pe perioada în care se vor afla la stână. Numele Constantin este de origine latină şi provine de la constans, constantis („constant”, „ferm”), iar Elena – străvechiul nume Helene – provine din gerecescul helane („torţă”, „făclie”, dar şi „foc sacru” – de la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), sau de la grecescul hele („lumina arzătoare a soarelui”).

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt doi dintre cei mai iubiti sfinţi de către români şi astfel se explică faptul că aproximativ 1.850.000 de conaţionali poartă numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora. Nu în ultimul rând, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale din Bucureşti, ctitorie a voievodului Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab (1654-1658). Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost sfinţită în anul 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău.

Surse:

https://basilica.ro/%E2%80%A0-sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena/

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintilor-mari-imparati-intocmai-cu-apostolii-constantin-mama-sa-elena

http://ziarullumina.ro/sfintii-mari-Imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena-133712.html

https://www.trinitas.tv/sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-mama-sa-elena/

http://www.rador.ro/2018/05/21/documentar-sfintii-mari-imparati-si-intocmai-cu-apostolii-constantin-si-m ama-sa-elena-3/

$$$

 În ziua Praznicului Înălțării Domnului, sărvătorită azi, 21 mai 2026, Patriarhia Română și bisericile din toată țara, celebrează și Ziua Eroilor printr-un moment solemn de recunoștință dedicat celor care și-au jertfit viața pentru credința, libertatea și unitatea națională. De asemenea, în garnizoanele din toată țara și din teatrele de operații vor avea loc ceremonii dedicate eroilor! Azi, la ora 12.00, clopotele tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei Române vor răsuna în memoria eroilor români.

Cinstirea și pomenirea eroilor în ziua Înălțării Domnului au fost instituite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920, iar ulterior hotărârea a fost consfințită prin deciziile sinodale din anii 1999 și 2001, când această zi a primit statutul de Sărbătoare Națională Bisericească.

Totodată, prin legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată și Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român.

Biserica Ortodoxă Română pomenește în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii, pe eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Prin devotamentul și curajul lor, acești eroi au avut un rol esențial în păstrarea libertății și identității naționale, contribuind la obținerea independenței și la realizarea unității statului rom ân.

$$$

 S-a întâmplat în 21 mai…

2026- Înălțarea Domnului; Ziua Eroilor

– Sf. Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena (Calendarul Creştin-Ortodox) 

– Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena (Calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice)

– „Ziua mondială pentru diversitate culturală, pentru dialog şi dezvoltare”, declarată de Adunarea Generală a ONU la 20.XII.2002 (Rezoluţia 57/249), marchează nevoia de a întări potenţialul cultural ca metodă de a atinge prosperitatea, dezvoltarea şi pacea globală şi recunoaşte legătura strânsă dintre protejarea diversităţii culturale şi cadrul larg de dialog între civilizaţii

-1358: În Franţa a început marea răscoală ţărănească antifeudală cunoscută sub numele de „La Jacquerie”. Răscoala (condusă de Guillaume Charles şi care s-a desfăşurat în nordul şi nord-vestul ţării) a fost înfrântă de armata regelui Carol al II-lea cel Rău de Navarra şi a fost urmată de o represiune sângeroasă

– 1471: S-a născut Albrecht Dürer, pictor şi gravor german (m. 1528)

 - 1639: A murit Tommaso Campanella, teolog şi filosof italian (n. 1568)

– 1688: S-a născut Alexander Pope, poet şi gânditor englez; cel mai de seamă reprezentant şi teoretician al clasicismului englez; influenţă considerabilă asupra poeziei din secolul XVIII (m. 1744)

– 1792: S-a născut Gaspard-Gustave Coriolis (Gaspard Gustave de Coriolis), matematician, fizician, inginer francez, celebru mai ales pentru descoperirea şi cercetarea a ceea ce mai târziu va fi denumit „efectul Coriolis”; de numele lui se leagă introducerea noţiunii de lucru mecanic (m. 1843)

– 1826: S-a născut (la Hanau, Germania) Karl Storck, sculptor român de origine germană; s-a stabilit în România în 1849; a fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte (fondată de pictorul Theodor Aman în 1864); este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti; fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori (m. 1887)

- 1844: S-a născut pictorul francez Henri Rousseau.

-1853: Inaugurarea primului acvariu public din lume, în incinta Regent’s Park din Londra. A fost deschis la grădina zoologică din Londra şi era denumit “Fish House” („Casa Peştilor”). Prima utilizare a cuvântului acvariu aparţine lui Philip Henry Gosse care a optat pentru acest termen în schimbul lui „ vivarium acvatic”. În 1858, Edward Edwards a patentat acvariul cu toate laturile din sticlă şi cu un rezervor dedesubtul acestuia pentru crearea unui curent uşor de circulare a apei în bazin

- 1855: S-a născut poetul belgian de limbă franceză Émile Verhaeren

–1855: S-a născut (în Ucraina) Constantin Dobrogeanu-Gherea (numele real: Solomon Katz), critic literar, sociolog şi om politic socialist; s-a refugiat în România în anul 1875, unde s-a stabilit definitiv în 1879; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (m. 1920)

– 1858: A murit Charles-Louis Havas, bancher, traducător şi jurnalist francez; creatorul Agenţiei Havas (Paris,1835), prima agenţie de presă din lume (n. 1783)

- 1860: S-a născut medicul olandez Willem Einthoven; contribuţii în domeniul electrofiziologiei; promotor al electrocardiografiei; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1924 (m. 1927) 

-1880: S-a născut Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu), poet, prozator, dramaturg şi publicist; membru titular al Academiei Române din  1955 (m. 1967). Unele surse dau naşterea la 23 mai 1880

– 1881: S-a născut pictorul şi graficianul Iosif Iser; membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 1958)

–1892: A murit Grigore Cobălcescu, geolog şi paleontolog; autorul primei lucrări româneşti cu subiect din geologia României, „Calcarul de la Răpidea” (1862); membru titular al Academiei Române din 1886 (n. 1831)

–1892: La „Teatro dal Verme” din Milano, a avut loc premiera operei în 2 acte „Paiaţe”, de Ruggiero Leoncavallo, titlul original „Pagliacci”; autorul libretului este chiar compozitorul

- 1895: A murit Franz von Suppé, compozitor austriac de origine belgiană (n. 1819) 

– 1897: S-a născut Smaranda Brăescu, pilot şi paraşutist; pionieră a aviaţiei sportive româneşti; prima femeie din România care a obţinut brevet internaţional de paraşutism (Berlin, 1928) şi brevet de pilot de aviaţie (Clevlend, SUA, 1933); campioană mondială la paraşutism cu record mondial feminin (6.000 de metri, în 1931) şi record mondial absolut (7.233 de metri, în 1932) (m. 1948)

– 1897: A murit Carol Miculi, compozitor, pedagog şi pianist; elev al lui Chopin (n. 1821).

- 1904: S-a născut Robert Montgomery, actor de film, regizor şi producător american (m. 1981)

- 1904: A fost fondată, la Paris, Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie – FIFA (peste două zile, la 23 mai, a fost ales primul preşedinte al FIFA, francezul Robert Guérin). Actualul preşedinte este elveţianul de origine italiană Gianni Infantino, ales la 26 februarie 2016, în cadrul unei reuniuni extraordinare a Congresului FIFA, care i-a urmat în funcţie lui Joseph Blatter, acesta prezentându-şi demisia pe 2 iunie 2015 în urma unui scandal de corupţie

– 1906: S-a născut scriitoarea Profira Sadoveanu (m. 2003)

- 1910, 21.V / 3.VI: Ia fiinţă „Muzeul Simu"; conţine opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini adunate de colecţionarul de artă Anastase Simu (1854-1935); în 1927 acesta a dăruit casa şi întreaga colecţie statului, muzeul ce-i poartă numele fiind unul dintre cele mai de seamă din Bucureşti şi din ţară la acea vreme.

– 1911: S-a născut editorul şi scriitorul francez Maurice Nadeau; a fondat revista „Quinzaine littéraire”, în 1966 (m. 2013)

– 1914: S-a născut Dumitru Florea-Rarişte poet, publicist şi traducător (m. 1989)

– 1915: S-a născut Mircea Petrescu-Dâmboviţa, arheolog, istoric şi profesor; a participat la numeroase recunoaşteri arheologice în Muntenia şi Moldova, ultimele valorificate în amplul volum „Aşezări din Moldova de la Paleolitic până în secolul XVIII” (în colaborare), prima publicaţie de acest gen din România; membru al Academiei Române din 1996 (m. 2013). Unele surse dau naşterea la 15 mai 1915

- 1921: S-a născut fizicianul rus Andrei Saharov; contribuţii în domeniul fizicii particulelor elementare şi al armelor termonucleare; conducător al grupului care a fabricat bomba cu hidrogen sovietică; s-a opus experienţelor nucleare, raliindu-se, în 1966, disidenţei intelectuale; unul dintre fondatorii (1970) Comitetului pentru Apărarea Drepturilor Omului; exilat în localitatea Gorki, în perioada 1980-1986; Premiul Nobel pentru Pace pe 1975 (m. 1989) 

- 1921: S-a născut P. S. Iustinian Chira (prenumele la naştere: Ioan), episcop al Maramureşului şi Sătmarului (din 1990); ridicat la rang de arhiepiscop onorific (13.XII.2009) printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al BOR

– 1926: S-a născut compozitorul, dirijorul şi folcloristul Constantin Arvinte, fost dirijor al ansamblului artistic „Ciocârlia”

– 1927: S-a născut medicul Iulian Mincu, profesor doctor, om politic, fost ministru al sănătăţii între anii 1992 şi 1996; a fondat, în 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N. C. Paulescu” (m. 2015)

- 1932: S-a născut Ileana Vulpescu, prozatoare şi traducătoare de limba franceză

- 1932: S-a născut Henri Zalis, istoric şi critic literar

- 1933: S-a născut poetul Horia Zilieru (pseudonimul lui Gheorghe Iancu)

– 1940: S-a născut cântăreţul, chitaristul şi compozitorul britanic Tony Sheridan (numele la naştere: Anthony Esmond Sheridan McGinnity), cunoscut pentru colaborarea lui cu trupa „The Beatles”, în anii de început ai acesteia (m. 2013)

– 1949: A murit Klaus Mann, scriitor american de origine germană, fiul scriitorului Thomas Mann (n. 1906).

– 1964: A murit James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1925, pentru descoperirea legilor care guvernează impactul dintre un electron şi un atom (n. 1882)

– 1964: A murit Tudor Vianu, estetician, filosof al culturii, istoric literar şi stilistician; membru titular al Academiei Române din 1955 (n. 1897/1898)

– 1973: A murit (la Ottawa, Canada) matematicianul Grigore C. Moisil; lucrări în domeniile analizei funcţionale, algebrei, geometriei diferenţiale, logicii matematice (pe care a aplicat-o şi la tehnica automatizărilor); activitate de pionierat în domeniul lingvisticii matematice; membru titular al Academiei Române din 1948 (n. 1906)

- 1982: Trupele britanice au atacat Insulele Malvine (Falkland), fiind lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie. La 2 aprilie trupele argentiniene debarcaseră în Insule, declanşând „Războiul Malvinelor”, fapt ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. Războiul s-a încheiat la 15 iunie acelaşi an cu victoria Marii Britanii

– 1991: A murit (asasinat) Rajiv Gandhi, om politic indian, prim-ministru al Indiei în perioada 1984-1989 şi preşedinte al partidului aflat la putere, Congresul Naţional Indian; accede la conducerea ţării la 31.X.1984, după uciderea mamei sale, fostul premier Indira Gandhi (n. 1944)

- 1991: A murit (împuşcat de un necunoscut, în incinta Universităţii din Chicago) Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, prozator şi eseist; în 1972 a reuşit să plece la cursurile de vară de la Perugia/Italia, unde a solicitat azil politic; s-a stabilit apoi în Olanda şi, ulterior, în SUA (la începutul anilor '80); elev preferat al lui Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago (n. 1950)

- 1994: A murit actorul Ştefan Tapalagă (n. 1933)

- 1995: A murit general-locotenent medic Gheorghe Niculescu; a introdus pentru prima dată în România tratamentul cu laser de slabă putere în ortopedie şi traumatologie; membru de onoare al Academiei Române (n. 1923) 

– 1997: A murit bioterapeutul Valeriu Popa; a fixat diagnostice cu o precizie uluitoare şi a vindecat mii de oameni, unii de boli declarate incurabile de medicii alopaţi; el susţinea că boala este o consecinţă a întreruperii legăturii subtile, energetice dintre om şi Divinitate; printre metodele sale de terapie se numără: postul numai cu apă distilată, ca metodă obligatorie de a elimina toxinele din organism, un regim alimentar sever bazat pe crudităţi (n. 1924)

– 2000: A murit scriitoarea britanică Barbara Cartland; în cei 75 de ani de carieră a scris 723 de romane; în cursul celor 18 ani de apogeu ai carierei, „doamna în roz” (cum era numită din cauza slăbiciunii pentru toaletele roz) a semnat în medie 23 de romane pe an, motiv pentru care figurează în „Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (n. 1901)

- 2005: Melodia „Let me try", interpretată de Luminiţa Anghel şi trupa „Sistem", câştigă locul al treilea la Concursul Eurovision de la Kiev (Ucraina), după Grecia şi Malta, melodie românească cel mai bine plasată, până acum, în clasamentul concursului 

– 2013: A murit Trevor Bolder, compozitor şi producător britanic, basistul formaţiei rock „Uriah Heep” (n. 1950)

– 2014: A murit co mpozitorul şi muzicologul Theodor Grigoriu (n. 1926)

$$$

 

MARIA DAVILA, PRIMA SOȚIE A DOCTORULUI CAROL DAVILA...

      -Era fiica unui coleg de breaslă, medicul francez ALPHONSE CONSTANT MARSEILLE, stabilit în țară în timpul domniei lui GRIGORE GHICA și căsătorit cu SULTANA, fiica paharnicului CONSTANTIN ALEXANDRU TEODOR COLCEAG.

     ,MARIA MARSILLE îi fusese pacientă doctorului DAVILA în primul an al sosirii sale la BUCUREȘTI. Deși s-au plăcut, nici unul dintre ei nu știa că celălat îi împărtășește sentimentele. Cinci ani mai târziu s-au reîntâlnit la balul dat de IOANA MANU , la 23 ianuarie 1858, unde medicul a fost impresionat „de judecata, de inteligența și de bunele maniere ale acestei fete”. 

   - În ciuda opoziției mamei fetei (tatăl era deja decedat), care a refuzat în repetate rânduri cererea în căsătorie a lui CAROL DAVILA, cei doi tineri se vor căsători fără acordul acesteia și fără ca ea să primească zestre, cu excepția unei case moștenite de la tatăl ei, situată pe strada COLȚEI, la numărul 38. 

   ,A existat o dublă ceremonie la palatul ȘTIRBEI, cea ortodoxă oficiată de mitropolit, prințul GHEORGHE ȘTIRBEI fiind naș alături de doamna ELISABETA și căsătoria catolică, în prezența consulului FRANȚEI, unde i-au avut ca martori pe GHEORGHE ȘTIRBEI și IOAN FILIPESCU.

    -Într-o scrisoare adresată contesei MARIA d`AGOULT, protectoarea lui pariziană, CAROL DAVILA îi mărturisea: „Trăim liniștiți și fericiți. Ceea ce posed face față tuturor nevoilor, fără să ne atingem cumva de suma pe care am economisit-o; MARIA este modestă și n-are nevoie de tot luxul acesta bucureștean” (George Brătescu – Tinerețea lui Carol Davila). 

    -Traiul tihnit avea să fie curmat brusc în martie 1860, când MARIA se stingea din viață la puțin timp după nașterea fetiței lor, care nici ea nu a supraviețuit.....😢

   Tragedia l-a marcat profund pe doctorul DAVILA, care s-a hotărât să se dedice cauzei copiilor orfani, fondând un azil în casa soției din strada COLȚEI. Aici medicul a adus în jur de 40 de copii între 5 și 6 ani, lăsați pe la doici în mahalalele din BUCUREȘTI, copii ai nimănui, numiți „de cutie”, pentru că erau întreținuți de Logofeția bisericească din cadrul Ministerului Cultelor cu câte un galben lunar din „cutia milelor”. 

    -Cauza acestor copii o va susține și mai departe alături de cea de-a doua soție prin mutarea orfelinatului în casele acesteia din dealul COTROCENILOR și extinderea lui odată cu implicarea Doamnei ELENA CUZA în ceea ce va deveni Azilul ELENA DOAMNA, o instituție de prestigiu, în care calitatea actului educațional și traiul copiilor orfani ajunsese la standarde înalte. 

   -Doamna ELENA CUZA este cea care a considerat că în Galeria fondatorilor Azilului trebuie să se regăsească și portretul MARIEI DAVILA. 

    Portretul a fost realizat de către THEODOR AMAN în 1864 după o fotografie, neidentificată încă și a fost expus în sala donatorilor din cadrul Azilului ELENA DOAMNA, de unde, în 1951, va fi transferat, împreună cu portretul Doamnei ELENA CUZA și cel al ANEI DAVILA la Muzeul „THEODOR AMAN ”.

Ionela Bucșa Șerban, muzeograf-Muzeul Theodor Aman 

Theodor Aman

Portretul Mariei Davila, ulei / pânză, 116,2 x 89,2 cm

        ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🙏🕯

 CONSIDERAȚIE, RESPECT!

$$&

 

💔„Într-un salon de terapie intensivă, un bărbat paralizat i-a spus soției că vrea să moară… iar două propoziții rostite de ea aveau să schimbe totul.”

În iunie 1995, într-un salon rece de terapie intensivă al Universității din Virginia, actorul CHRISTOPHER REEVE, omul pe care milioane de oameni îl cunoșteau drept SUPERMAN, și-a recăpătat conștiința după o operație devastatoare și a înțeles imediat că viața lui nu va mai fi niciodată aceeași.

    Nu își putea mișca trupul de la gât în jos. Nu putea respira fără ajutorul aparatelor. Vocea îi era slabă, filtrată prin ventilatorul care îl ținea în viață, iar primul lucru pe care l-a cerut medicilor a fost să oprească mașinile și să îl lase să moară....

   Avea doar 42 de ani....

Cu doar câteva zile înainte, pe 27 mai 1995, participase la un concurs de echitație în VIRGINIA. Calul său s-a oprit brusc înaintea unui obstacol, iar CHRISTOPHER a fost aruncat înainte, căzând direct pe cap. Impactul i-a fracturat primele vertebre cervicale și i-a distrus aproape complet măduva spinării, într-una dintre cele mai grave leziuni compatibile cu supraviețuirea.

   În salonul de spital, după ce medicii au ieșit din încăpere, soția lui, DANA, a intrat și s-a așezat lângă patul său. Avea doar 34 de ani. Era actriță și cântăreață. Aveau împreună un băiețel de trei ani.

     CHRISTOPHER i-a spus că nu mai vrea să trăiască.

    Atunci DANA i-a atins fața și i-a spus două propoziții care aveau să rămână pentru totdeauna una dintre cele mai puternice declarații de iubire din timpurile moderne:

       „Tu ești încă tu. Și eu te iubesc.”

  CHRISTOPHER avea să spună mai târziu că a plâns mult timp după acele cuvinte, iar apoi a luat decizia de a rămâne în viață.

   Nu pentru că exista speranța unei vindecări miraculoase. Medicii îi spuseseră clar că paralizia era permanentă. Ci pentru că a înțeles că încă putea exista o viață demnă chiar și în interiorul limitelor impuse de tragedie.

   În următorii nouă ani, DANA a învățat tot ce însemna îngrijirea unui pacient complet paralizat. A învățat să folosească ventilatoare, să gestioneze tuburi medicale, să recunoască infecții și să își întoarcă soțul în pat la fiecare câteva ore pentru a-i salva viața. Și a făcut toate acestea fără să îl trateze vreodată ca pe o povară.

    Iar CHRISTOPHER a refuzat să dispară din lume....

    În 1996 a apărut pe scena Premiilor OSCAR într-un scaun rulant controlat prin mișcarea bărbiei, iar întreaga sală s-a ridicat în picioare și l-a aplaudat minute întregi. A început să lupte pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru cercetarea leziunilor coloanei vertebrale, iar împreună cu DANA a fondat o organizație care avea să strângă sute de milioane de dolari pentru cercetare medicală.

    În anul 2000, după cinci ani de paralizie completă, CHRISTOPHER și-a mișcat pentru prima dată degetul arătător de la mâna stângă.

Era un gest minuscul...

Dar pentru DANA, acel deget care se mișca însemna că speranța nu fusese o iluzie.

    😢CHRISTOPHER REEVE a murit în 2004, la vârsta de 52 de ani, după aproape un deceniu de complicații medicale. DANA era lângă el.

   Iar destinul avea să fie din nou nemilos.

 😢La doar câteva luni după moartea lui, DANA a fost diagnosticată cu cancer pulmonar în stadiul patru, deși nu fumase niciodată. A continuat să lupte și să își crească fiul până când a murit și ea, în 2006, la doar 44 de ani....

   Fiul lor, WILL, avea 13 ani când a rămas orfan....

    Astăzi este jurnalist și continuă munca fundației create de părinții lui, fundație care încă finanțează cercetări ce au început să ofere rezultate reale pentru persoanele cu leziuni ale coloanei vertebrale — exact visul pentru care CHRISTOPHER și DANA au luptat împreună.

   Poate că aceasta este partea cea mai impresionantă a poveștii lor:

nu faptul că au învins tragedia, pentru că unele răni nu se vindecă niciodată, ci faptul că au ales să trăiască, să iubească și să spere chiar și atunci când viața devenise aproape imposibilă.

    Pentru că uneori iubirea adevărată nu înseamnă să salvezi pe cineva de suferință.

   Ci să rămâi lângă el și să îi amintești că încă este el.

     ✍️ Asmarandi Alexandra

   ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🙏🕯

CONSIDERAȚIE, RESPECT!

$$$

 La multi ani, 

      Al Bano!

   Pe 20 mai 2026, Al Bano împlinește 83 de ani – o vârstă la care puțini artiști mai rămân atât de vii în sufletul publicului.  El este vocea care a însoțit generații întregi prin iubire, suferință și speranță. Născut într-un sat simplu din sudul Italiei, Cellino San Marco, în 1943, într-o familie modestă de țărani, Al Bano a dus în suflet o comoară: muzica – izvorâtă din pământul natal, din dorul de părinți, din visul unui tânăr care a plecat cu mâinile goale și cu inima plină.

     Iubirea vieții lui – Romina Power

    În 1967, destinul l-a pus față în față cu Romina Power, frumoasa fiică a actorului hollywoodian Tyrone Power. Erau tineri, frumoși și total diferiți – el, fiu de țăran italian; ea, o visătoare dintr-o lume artistică și cosmopolită. Dar muzica și dragostea i-au unit. Și astfel, au devenit cel mai îndrăgit cuplu muzical al Italiei.

    Cântecele lor – Felicità, Ci sarà, Sempre sempre, Sharazan – nu au fost doar hituri internaționale, ci povești de iubire cântate cu sufletul. Zâmbetele lor, armonia de pe scenă și frumusețea cuplului au fermecat milioane. Pentru public, păreau eterni.

    Împreună au avut patru copii: Ylenia, Yari, Cristel și Romina Jr.

Tragedia a lovit familia în 1994, când Ylenia, fiica lor cea mare, a dispărut fără urmă în New Orleans. Al Bano a fost devastat. A căutat-o ani întregi, cu disperarea unui tată care nu vrea să accepte. Durerea pierderii și distanțele sufletești au dus la destrămarea căsniciei cu Romina în 1999, după peste 25 de ani de iubire și muzică împreună.

    În mod neașteptat, în anii 2010, Al Bano și Romina Power au urcat din nou împreună pe scenă. Publicul a plâns, i-a aplaudat în picioare, a simțit că dragostea, chiar dacă se schimbă, nu moare. Al Bano a spus într-un interviu că, deși nu mai sunt un cuplu în viața personală, pe scenă "suntem și vom rămâne uniți prin muzică, prin ceea ce am construit împreună".

    La 83 de ani, Al Bano nu se retrage. Continuă să cânte, să apară la televiziune.

    Al Bano rămâne o punte între generații, o voce care aduce liniște și emoție, o poveste vie despre iubire, pierdere, rădăcini și renaștere.

CULTURA  CURIOZI TATI  GANDURI