$$$

 UN OM CARE A VÂNDUT SALAMANDRE LA 11 ANI ȘI A AJUNS SIR LA 59

David Frederick Attenborough s-a născut pe 8 mai 1926 în Isleworth, Middlesex - un cartier din vestul Londrei atât de mediocru geografic, încât singura lui contribuție notabilă la istoria omenirii rămâne tocmai acest eveniment. A crescut pe campusul Universității din Leicester, unde tatăl lui, Frederick, era rector - ceea ce a însemnat că micul David a avut la dispoziție, practic din față casei, un laborator de zoologie și un iaz cu salamandre pe care l-a exploatat cu precocitate comercială remarcabilă.

La 11 ani, negocia vânzarea de salamandre către departamentul de zoologie al universității cu 3 penny bucata - iar iazul din care le pescuia se afla la exact 5 metri de laboratorul cumpărătorului. Prima afacere de succes din familia Attenborough nu a fost, deci, a fratelui Richard - actorul și regizorul - ci a lui David, cu amfibieni.

A studiat geologie și zoologie la Clare College, Cambridge, absolvind cu un master în 1947. Apoi a făcut doi ani de serviciu militar în Marina Regală, după care a lucrat scurt timp la o editură de manuale școlare pentru copii - o perioadă pe care o descria ulterior ca pe o experiență rapid dezamăgitoare. În 1950 a aplicat pentru un post de producător radio la BBC și a fost respins. BBC-ul îl va regreta.

Curriculum-ul lui a ajuns, din întâmplare, la Mary Adams, șefa departamentului de emisiuni factuale al serviciului de televiziune al BBC, care l-a invitat la un curs de formare de trei luni. Attenborough, ca majoritatea britanicilor din epocă, nu deținea un televizor și văzuse în viața lui o singură emisiune. A acceptat oferta, probabil din lipsă de alternative mai bune.

A fost inițial descurajat să apară în fața camerei deoarece Adams considera că are dinții prea mari. Istoria nu consemnează dacă Adams și-a revizuit vreodată această evaluare estetică, dar cert este că David Attenborough a ajuns, decenii mai târziu, cel mai iubit prezentator de televiziune din Marea Britanie și inspirația declarată a oricărui jurnalist de natură care a contat ceva.

Cariera lui la BBC a urmat o traiectorie perfect improbabilă. În 1954 a lansat Zoo Quest, o serie în care el și o echipă de la Grădina Zoologică din Londra călătoreau în căutarea unor animale exotice, pe care urmau să le captureze și să le aducă în Anglia. A ajuns în fața camerei din întâmplare, pentru că prezentatorul desemnat s-a îmbolnăvit.

În 1965 a devenit director al BBC Two, unde a desființat rapid mascota canalului - un cangur ciudat - și a reorientat complet grila de programe. Tot el a dat undă verde lui Monty Python’s Flying Circus și a introdus televiziunea color în Marea Britanie - alegând snookerul ca format-pilot, pe considerentul că bilele colorate demonstrau spectaculos noua tehnologie.

Opt ani de birou și decizii administrative au fost suficienți, și în 1973 și-a dat demisia pentru a se întoarce la ce îl interesa cu adevărat.

Ceea ce a urmat a redefinit complet ce poate face televiziunea cu natura: Life on Earth, în 1979, a fost urmărit de peste 500 de milioane de oameni și a stabilit standardul de aur al documentarelor de natură, un standard pe care tot el l-a depășit ulterior cu Blue Planet, Planet Earth și Ocean.

În 1985 a fost înobilat de Regina Elisabeta a II-a, devenind Sir David Attenborough. În 2022 a primit un al doilea titlu de cavaler - Knight Grand Cross of the Order of St Michael and St George.

Peste 20 de specii de animale, vii sau dispărute, îi poartă numele. Printre ele, o plantă carnivoră gigantică - Nepenthes attenboroughii - capabilă să digere animale de dimensiunea unui șobolan. Un omagiu pe care puțini oameni l-ar considera flatant, dar care spune totul despre cât de mult l-a respectat lumea științifică.

Sub podeaua casei lui din Richmond - cartierul londonez în care locuiește de 75 de ani și pe care îl consideră locul lui preferat de pe pământ - au fost găsite, în timpul unor lucrări de extindere, rămășițele unui cap uman decapitat, victima unui asasinat din 1879. Nu e clar dacă detaliul l-a tulburat. Probabil că nu - un om care a petrecut decenii filmând prădători în sălbăticie are un prag de surpriză considerabil mai ridicat decât media.

Azi împlinește 100 de ani. Când a fost întrebat despre secretul longevității sale, a răspuns simplu: noroc curat. Și poate că are dreptate - deși există și varianta că un secol de uimire sinceră față de o lume pe care alții au ales să o ignore ține, cumva, loc ul oricărui alt tratament.

&&&

 În sala de operație, tensiunea se putea tăia cu bisturiul. Monitorul piuia ritmic, iar echipa medicală, cu măștile bine strânse, aștepta semnalul de începere. Chirurgul principal, transpirat sub lumina reflectoarelor, își potrivește mănușile și strigă autoritar către asistent:

— „Repede, avem nevoie de anestezie! Pacientul începe să se miște!”

Asistentul, un tip calm care văzuse multe la viața lui, ridică o sprânceană și întreabă pe un ton birocratic:

— „Am înțeles, dom' doctor! Dar de care să fie? Mergem pe varianta de import sau folosim produsul nostru local?”

Chirurgul, grăbit, răspunde fără să stea pe gânduri:

— „Dă-i de import, să fie de calitate, să nu avem surprize!”

— „Păi... de import s-a terminat de ieri, dom’ doctor. Bugetul, știți cum e... s-a epuizat stocul.”

Chirurgul pufnește nervos și face un gest disperat cu mâna:

— „Bine, bine! Atunci folosește d-aia de-a noastră, românească, numai fă-l să adoarmă odată!”

Asistentul se apropie încet de capul pacientului, se apleacă ușor spre urechea lui și, cu o voce caldă și mângâietoare, începe să-i cânte legănat:

— „Nani, nani, puișor... nani, nani , somn ușor...”

$$$

 După o intervenție care ar fi trebuit să fie banală, pacientul se trezește pe patul de spital, buimac de la anestezie. Își pipăie gâtul, dar simte o junghi cumplit într-o zonă complet neașteptată. Când chirurgul intră în salon cu un zâmbet relaxat, omul îl întreabă cu o voce stinsă:

— „Domnule doctor, nu înțeleg nimic... M-ați operat de amigdale, dar mă doare îngrozitor spatele, jos, spre mijloc. E o durere de nesuportat, simt că mă rupe în două!”

Doctorul îl bate părintește pe umăr și îi răspunde cu o naturalețe dezarmantă:

— „Ei, dragul meu, e normal să simți un pic de disconfort o vreme. Doar ți-am scos un rinichi!”

Pacientul înlemni, cu ochii măriți de groază:

— „Poftim?! Un rinichi? Mie?! Domnule doctor, sunteți nebun? Eu n-am avut în viața mea probleme cu rinichii, am venit aici doar pentru gât!”

La care chirurgul, aranjându-și tacticos stetoscopul, îi răspunde pe un ton confidențial, de parcă i-ar explica o mică eroare administrativă:

— „O, știu foarte bine că n-aveai probleme, stai liniștit. Dar înțelege-mă și pe mine... aveam o obligație față de cineva și trebuia să rezolv proble ma urgent!”

$$$

 Într-o seară, un fermier care se ocupa cu creșterea păsărilor intră în barul local, vizibil binedispus. Se așază pe singurul scaun liber, chiar lângă o doamnă elegantă care sorbea dintr-un pahar. Fermierul face un semn barmanului și comandă, cu un aer festiv, o sticlă din cea mai bună șampanie.

Auzind comanda, femeia se întoarce spre el, zâmbind surprinsă:

— „Ce interesant! Să știți că și eu am comandat exact același lucru.”

— „Ce coincidență!” răspunde avicultorul. „Să știți că e o zi mare pentru mine și am simțit nevoia să sărbătoresc cum se cuvine.”

— „E incredibil,” spune femeia, ridicând paharul. „Și pentru mine este o zi cu totul specială. Tot pentru a sărbători sunt și eu aici.”

Cei doi ciocnesc paharele, iar bărbatul, curios, o întreabă:

— „Dacă nu sunt prea indiscret, dumneavoastră ce eveniment celebrați?”

— „E o minune! Soțul meu și cu mine ne-am dorit copii ani de zile și am încercat tot ce era posibil. Ei bine, chiar astăzi, ginecologul mi-a dat vestea cea mare: în sfârșit, sunt însărcinată!”

Fermierul rămâne mut de uimire:

— „Nu se poate! Ce coincidență uluitoare! Eu sunt avicultor, iar de ani de zile găinile mele erau sterile și nu scoteau niciun pui. Dar chiar de azi, ferma mea e plină de ouă fertile și totul a prins viață!”

Femeia, curioasă și ea, îl întreabă cu interes:

— „O, dar asta e minunat! Și spuneți-mi, ce metodă ați folosit? Ce ați făcut de s-a schimbat situația atât de radical?”

Bărbatul ia o gură de șampanie și răspunde simplu:

— „Păi... am schimbat cocoșul!”

Femeia zâmbește larg, îi face cu ochiul și adaugă șoptit:

— „Vă vine să credeți sau nu... dar chiar e o zi p lină de coincidențe!”

###

 Într-o zi, pe la ora 11, șeful meu a plecat liniștit în pauza lui obișnuită de cafea. Cum îl știam că stă mult plecat, mi-a venit o idee „genială”.

M-am uitat atent în jur să nu mă vadă nimeni și i-am schimbat ceasul de pe laptop cu șase ore înainte.

Când s-a întors șeful, și-a pus cafeaua pe birou și s-a uitat rapid la ecran.

Eu, foarte calm, mi-am strâns lucrurile și i-am spus:

— Eu plec, șefu’. E deja cinci.

El ridică mirat privirea:

— Așa târziu s-a făcut?!

Se uită încă o dată la laptop și dă din cap:

— A, bine atunci… ne vedem mâine!

Am ieșit din firmă încercând să nu râd prea tare.

Pe drum mă gândeam:

— Nu pot să cred… chiar a mers!

Mi-am petrecut restul zilei perfect: am stat prin oraș, am mâncat bine, m-am uitat la filme și m-am culcat fericit, convins că am tras cea mai tare țeapă din viața mea.

Pe la 3:15 dimineața, telefonul începe brusc să sune.

Buimac de somn, răspund:

— Alo…?

Vocea șefului răsună nervoasă:

— Sandule! Unde naiba ești?!  Ai întârziat deja 15 minute!

&&&

 Un bărbat reușește să evadeze spectaculos dintr-o închisoare de maximă securitate în care fusese închis timp de 15 ani. Disperat, intră în prima casă care îi iese în cale pentru a căuta bani, dar nimerește în dormitor, unde un cuplu tânăr se afla în plin moment de amor.

Fără să stea pe gânduri, evadatul îl imobilizează pe soț și îl leagă strâns de un scaun, apoi o leagă pe soție de marginile patului. Se apropie de femeie, se apleacă asupra ei, o sărută prelung pe gât și apoi se îndreaptă grăbit spre baie. Profitând de absența lui, soțul, îngrozit, îi șoptește soției:

— „Ascultă-mă bine, iubito! Omul ăsta e un deținut periculos, uită-te la hainele lui. A stat închis 15 ani și probabil n-a mai văzut o femeie de o veșnicie. Am văzut cum te-a sărutat... dacă vrea să facă dragoste cu tine, te rog, nu te opune! Fă tot ce îți cere! Fii tare, te iubesc!”

Soția se uită la el cu o privire ciudată și îi răspunde șoptit:

— „Iubitule, ai înțeles greșit... nu m-a sărutat pe gât, ci mi-a șoptit ceva la ureche. Mi-a mărturisit că e pe invers, mi-a spus că te găsește extrem de atrăgător și m-a întrebat dacă avem vaselină în casă. I-am spus că e în baie, unde s-a și dus acum... Așa că fii tare, iubitule! Și eu te i ubesc!”

$$$

 Un bărbat merge la psihiatru, vizibil epuizat:

— „Domnule doctor, nu mai pot! Am senzația îngrozitoare că în fiecare noapte cineva se ascunde și doarme sub patul meu.”

Doctorul își potrivește ochelarii și dictează diagnosticul:

— „E un caz clar de paranoia. Te pot vindeca, dar va dura trei ani, cu ședințe săptămânale care costă 100 de lei bucata.”

Omul pleacă și nu mai dă niciun semn. După câțiva ani, se întâlnesc întâmplător pe stradă, iar psihiatrul îl întreabă curios:

— „De ce n-ai mai venit la terapie? Te-ai vindecat?”

— „S-a rezolvat mult mai ieftin, doctore! M-am plâns unui tip la cârciumă și el mi-a dat soluția imediat.”

— „Sunt uimit... și ce te-a pus să faci?”

— „Păi, mi-a zis să tai picioarele patului. Acum să-l văd eu pe ăla care mai poate să doarm ă sub el!”