$$$

 S-a întâmplat în 17 martie 1877: În această zi, s-a născut inginerul Dionisie Germani (Ghermani); contribuţii în hidraulică şi mecanica fluidelor, în special în domeniul legilor de similitudine; membru de onoare al Academiei Române din 1945.(n. Galați - d. 1 septembrie 1948, București) .A urmat cursurile Liceului Grecesc din Galaţi (1887–1895) şi ale Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1900. Şi-a continuat, ca bursier al statului, specializarea în edilitate şi hidraulică în Belgia, Germania şi Marea Britanie (1900–1904); diplomat al Şcolii Superioare de Electricitate din Paris (1918–1919). 

A fost profesor suplinitor (1910–1913) şi profesor definitiv (1913–1915) la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, apoi profesor de hidraulică şi instalaţii hidroelectrice (1920–1946) la Institutul Politehnic din Bucureşti, contribuind la înfiinţarea Laboratorului hidraulic. A adus contribuţii în hidraulică şi mecanica fluidelor, în special în domeniul legilor de similitudine. La Congresul internaţional de mecanică aplicată de la Stockholm (1930) a prezentat o sinteză a legilor de similitudine în toate domeniile (mecanică, fizică, geometrie etc.), bazată pe egalitatea măsurilor specifice a parametrilor generali. Metoda sa a fost preluată şi folosită în lucrarea prof. Ch. Hanocq de la Universitatea din Liège, Les machines rotatives. 

A întocmit studii privind „lovitura de berbec”, stabilind diagrame de calcul simplificate. A elaborat o metodă de calcul a tensiunilor în pereţii flexibili ai vaselor ce mărginesc mase lichide şi a adus contribuţii originale în problema determinării tensiunilor într-un lichid incompresibil, în problema utilizării mărimilor complexe în studiul câmpurilor magnetice învârtitoare etc. A proiectat alimentarea cu apă a oraşelor: Craiova – Gioroc (1904–1905), Bucureşti – instalaţia de la Ulmi (1907–1909), Tulcea (1911), Turnu Măgurele (1912), Brăila (1913), Bucureşti – Arcuda (1919), Ploieşti (1923), Curtea de Argeş (1929), Satu Mare (1930) etc. A participat, în calitate de şef al Serviciului lucrărilor noi, iluminatului şi tramvaielor de la Primăria Bucureşti, la unele lucrări tehnice, ca de pildă: Abatorul Bucureşti, proiectul canalizării Bucureştilor, centrala electrică de la Grozăveşti, staţia de pompare de la Grozăveşti, Fabrica de gheaţă din Piaţa Unirii etc. 

Între 1910 şi 1916 a făcut instalaţii hidroelectrice moderne la Govora şi la Călimăneşti. După 1920 a construit pentru societatea „Edilitatea” imobile ieftine în diferite cartiere din Bucureşti. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări, între care: Alimentarea Capitalei cu apă subterană de la Ulmi (bazinul Argeşului) (1909); Noul abator comunal din Bucureşti (1911); Calculul eforturilor în pereţii flexibili mărginind o masă lichidă (1916); Canalizarea şi apa oraşului Brăila. Alte lucrări: Amenajările hidroelectrice de la Reşiţa (1926); Consideraţii asupra câmpurilor magnetice ale maşinilor polifazate (1929); Complemente de hidraulică (2 vol., 1930); Alimentări cu apă şi canalizări în România (1931); O problemă de clapă automată pentru baraje (1932); Mişcarea aluviunilor în cursurile de apă la lucrările de derivare (1936); Asupra comutaţiunii unui dinam (1938); Cadastru şi geniu rural (1941); Hidraulica teoretică şi aplicată (1942); Proiecte edilitare ale oraşului Curtea de Argeş (1942); Forţele de inerţie în lumina principiilor dinamice (1946) ş.a. 

În 1922 a tradus Teoria sonicităţii de Gogu Constantinescu.A lăsat şi câteva monografii: Ion Moţoi (1929); Activitatea lui Elie Radu în domeniul lucrărilor edilitare (1933); Viaţa şi opera lui Coulomb (1937); Tiberiu Eremie (1938); Andrei Ioachimescu (1943); Grigore Stratilescu (1947). Membru al Consiliului Tehnic Superior, al cărui preşedinte a fost în 1944, în Consiliul de administraţie al firmei de „Gaz şi Electricitate” din Bucureşti, al Societăţii de Geografie din Lisabona, al Societăţii de Ingineri Civili din Franţa. A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.

Surse:

https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/10/01/personalitati-romanesti-in-constructii-dionisie-germani-1877-1948/

https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/photos/germani-ghermani-dionisie-17-martie-1877-gala%C5%A3i-1-septembrie-1948-bucure%C5%9Fti-ingi/1404377466245764/

https://www.viata-libera.ro/diaspora/41072-galati-viata-libera-galateni-care-au-uimit-lumea-dionisie-germani

$$$

 S-a întâmplat în 17 martie1940: În această zi, a murit actorul Ion (Iancu) Brezeanu. Ion Iancu Brezeanu (n. 1 decembrie 1869) a fost un actor român, promotor al realismului în arta teatrului comic din epoca sa. Jocul său îmbina comicul cu nuanțe tragice. A interpretat personaje comice din opera lui Ion Luca Caragiale (Ipingescu din „O noapte furtunoasă” și Cetățeanul turmentat din „O scrisoare pierdută”). 

Brezeanu a realizat importante creații în rolurile de compoziție: Ion din „Năpasta” de Caragiale, Ciubăr din „Despot-Vodă” de Vasile Alecsandri, Harpagon din „Avarul” de Molière și bufonul din „Regele Lear” de Shakespeare.A fost tatăl regizorului, producătorului, actorului și scenaristului Grigore Brezeanu. Se născuse în comuna Micşuneşti (Ilfov), în familia unui arendaş. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, unde, vara, după propria expresie, făcea „scafandrerii primitive“ spre necazul tatălui care nu ezita să-i tragă o mamă de bătaie în speranţa că-l va aduce pe drumul cel bun. În timpul directoratului său, Caragiale l-a angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. 

Era un excelent actor comic, care ştia să speculeze însă cuvintele şi să îmbine notele comicului şi tragicului.Marile lui roluri sunt caragialiene. Publicul îl identifica cu personajele jucate:Ipingescu din „O noapte furtunoasă“, Cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută“ sau, în registrul tragic, Ion din „Năpasta“. Echilibrul fragil între comic şi tragic a marcat şi creaţiile sale din „Despot-Vodă“ de Vasile Alecsandri (rolul lui Ciubăr), din „Avarul“ de Molière (Harpagon) sau din „Regele Lear“ de Shakespeare (Bufonul). În 1932, cronicarul ziarului „Cuvântul“ scria: „Brezeanu nu a fost un interpret, ci un personaj. Ipingescu, Cetăţeanul turmentat şi Catindatul sunt atât de legaţi de persoana lui fizică încât ne e greu să-i imaginăm trăind cu altă voce, cu alte gesturi“. Iancu Brezeanu era, pe lângă un actor de talent, un boem autentic. 

Dragostea lui pentru vin a prilejuit ironii şi butade. „La mine a fost altfel decât la englezi, la mine timpul a fost vin“, afirma cu umor Iancu Brezeanu. Era o prezenţă dorită în toate cercurile artistice, de la sofisticatul actor De Max, care l-a invitat la Paris, la Caragiale, al cărui oaspete zilnic era la „Caru’ cu bere“, sau în şăgalnica „Societatea bahico-literară «Hanul Ancuţei»“, iniţiată în 1935 de Păstorel Teodoreanu, care-i avea ca membri pe Sadoveanu, Enescu, Arghezi, Cella Delavrancea...În 1939, Editura Universul a publicat „Vinurile mele“, volum de amintiri al lui Iancu Brezeanu. În anul următor, actorul s-a stins din viaţă. 

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/iancu-brezeanu-59055/

https://www.ziarulmetropolis.ro/iancu-brezeanu-actor-pentru-mine-timpul-a-fost-vin/

http://www.iancu.com/iancu-brezeanu-1869-1940/

https://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-de-ion-brezeanu-1_50ae6c7c7c42d5a6639c9707/index.html

$$$

 S-a întâmplat în 17 martie1956: În această zi, a murit fiziciana şi chimista franceză Irène Joliot-Curie; studii şi cercetări în domeniul fizicii nucleare şi radiochimiei; Premiul Nobel pentru chimie pe 1935 (împreună cu soţul său, fizicianul Frédéric Joliot-Curie); membru de onoare străin al Academiei Române (1948). 

Irène Curie, născută la Paris, pe 12 septembrie 1897, a fost fiica lui Pierre şi Marie Curie, iar din 1926, soţia lui Frédéric Joliot. După întreruperea studiilor la Facultatea de Ştiinţe din Paris, a activat în calitate de soră medicală în timpul Primului Război Mondial. A devenit Doctor în Ştiinţe în 1925, cu teza despre rezele alfa ale poloniului. Singură sau în colaborare cu soţul său, au contribuit la dezvoltarea radioactivităţii naturale şi artificiale, strămutării elementelor, şi fizicii nucleare; a primit Premiul Nobel în Chimie împreună cu soţul ei în 1935 pentru sinteza elementelor radioactive noi, lucrare care a fost cuprinsă în publicaţia proprie cu numele „Producţia artificială a elementelor radioactive.Probe chimice ale strămutării elementelor" (1934).

În 1938 studiul său asupra acţiunii neutronilor asupra elementelor grele, a constituit un pas important în descoperirea fuziunii uraniului. Lector din 1932, ea devine Profesor al Facultăţii de Ştiinţe din Paris în 1937, şi după aceasta Director a Institutului de Radiu în 1946. Fiind un funcţionar al guvernului la Direcţia pentru Energie Atomică timp de şase ani, Irène a luat parte prin lucrarea sa la construcţia primului reactor neclear francez (1948). A fost implicată la inaugurarea unui mare centru al fizicii nucleare la Orsay pentru care a lucrat în afara programului. Acest centru a fost echipat cu un sincro-ciclotron de 160 MW, şi construcţia căruia a continuat după decesul său de către F. Joliot. 

A fost interesată de viaţa socială şi intelectuală a femeilor; a fost membru al Comitetului Naţional de Femei Franceze (Comité National de l'Union des Femmes Françaises) şi a Consiliului Mondial pentru Pace.În 1936 Irène Joliot-Curie a fost membră a câteva academii străine şi a numeroase societăţi ştiinţifice, a fost Doctor Honoris Causa a câtorva universităţi, şi a primit Legiunea de Onoare.A decedat la Paris în 1956.Jean Frédéric şi Irene Joliot-Curie au avut o fiică, Helene, şi un fiu, Pierre.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/chemistry/1935/joliot-curie/biographical/

https://www.ro.biography.name/fizicieni/55-franta/174-irene-joliot-curie-1897-1956

https://www.famousscientists.org/irene-joliot-curie/

https://destepti.ro/femei-celebre-irene-joliot-curie 

https://www.sciencehistory.org/historical-profile/irene-joliot-curie-and-frederic-joliot

$$$

 S-a întâmplat în 17 martie 1976: În această zi, a murit regizorul Luchino Visconti. Luchino Visconti di Modrone, Conte de Lonate Pozzolo (n. 2 noiembrie 1906), a fost un regizor de film, operă și teatru și scenarist italian, cunoscut în întreaga lume datorită filmelor Ghepardul (1963) și Moarte la Veneția (1971). 

Provenit dintr-o familie de clasă superioară, Luchino Visconti a fost un simpatizant al comunismului, dar care a păstrat un stil de viață generos. Familia sa a fost martoră la dispariția de pe scena istoriei a unor mari epoci: feudalitatea, renașterea, bughezia, momente pe care regizorul le-a reflectat în filmele „Ghepardul", „Amurgul zeilor", „Inocentul" - care surprind moartea perioadei numită „la belle epoque". Una dintre producţiile sale orientate spre aristocrație, „Ghepardul” (1963), cu Burt Lancaster în rolul principal, a fost considerat de mulți ca fiind o capodoperă. Printre colaboratorii favoriţi ai cineastului s-au numărat nume mari ale cinematografiei: Anna Magnani, Silvana Mangano, Claudia Cardinale, Marcello Mastroianni, Alain Delon, Dirk Bogarde și Helmut Berger.

A moștenit din familie pasiunea pentru muzică, teatru și literatură, frecventând de copil Teatrul Scala.În copilărie, a studiat violoncelul cu muzicianul Lorenzo de Paolis și a avut ocazia să îi întâlnească pe compozitorul Giacomo Puccini, dirijorul Arturo Toscanini și scriitorul Gabriele D'Annunzio. Înrolat în armată în 1926, ajunge să călătorească des, iar la Paris îi cunoaște pe Kurt Weill, Jean Cocteau și Coco Chanel. Lucrează ca asistent de costume la producția filmului scurt regizat de Jean Renoir, „Partie de campagne'' (1936).

După moartea mamei sale, în 1939, părăsește Milano și pleacă la Roma, unde începe să frecventeze cercurile tinerilor artiști din capitală. În 1941, publică în revista „Cinema'' primul său articol celebru — „Cadaveri'' (Cadavre). Participă la mai multe producții cinematografice, iar între 1941-1942 lucrează la primul său film, „Ossessione'' (Obsesie, 1943), un exemplu de neorealism incipient, cu o poveste ce pleacă de la romanul lui James Mallahan Cain „Poștașul sună întotdeauna de două ori'' (1934).Implicat activ în grupurile de rezistență comuniste, a fost arestat și torturat. După eliberare, alege să se dedice regiei de teatru. În 1947, pleacă în Sicilia pentru realizarea unui documentar despre pescarii din Aci Trezza — „La Terra Trema'' (Pământul se cutremură, 1948), inspirat de lucrarea „'I Malavoglia'', scrisă de Giovanni Verga. În 1948, filmul a fost proiectat fără succes la Veneţia, primind recenzii contradictorii.

Între 1948 și 1951, revine la teatru, dedicându-se unor capodopere precum „Un tramvai numit dorință'', „Oreste'', „Moartea unui comis voiajor'', „Seducătorul'' și începe să lucreze la filmul „Bellissima'' (1952), cu Anna Magnani. În 1954, a fost lansat în cinematografe „Senso'', o capodoperă descrisă drept un tribut adus lui Verdi și o analiză critică a perioadei Risorgimento - „Renașterea'' anilor 1815-1860. Filmul a stârnit numeroase critici, urmate de polemici declanșate în urma ratării marelui premiu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția, mai notează sursa citată. În 1954, are loc premiera operei „La Vestale'', în interpretarea Mariei Callas, care a fost urmată de „La Sonnambula'', „La Traviata'', „Anna Bolena'' și „Ifigenia in Tauride'', toate în regia lui Visconti. Colaborarea cu Maria Callas se încadrează între momentele cele mai memorabile și mai geniale pe care regizorul le-a dăruit teatrului liric, evidențiază publicațiile de specialitate.

În cinematografie, Luchino Visconti a continuat cu „Le Notti Bianche'' (Nopți albe, 1957), recompensat cu Leul de Argint, și „Rocco e i suoi fratelli'' (Roco și frații săi, 1960), cu Alain Delon, nominalizat la două categorii ale premiilor BAFTA: cel mai bun film într-o limbă străină și cea mai bună actriță străină — 'Annie Girardot. În 1962, a avut loc premiera filmului „Boccaccio '70'', o colecție de povești la care Visconti a participat cu regia segmentului „Il lavoro''.În 1963, a fost lansat „Il gattopardo'' (Ghepardul), inspirat după romanul cu același nume al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1958). Filmul a fost recompensat cu distincția Palme d'or la Festivalul de Film de la Cannes și nominalizat la premiile Academiei Americane de Film pentru designul costumelor.În 1967, a avut loc premiera filmului „Lo Straniero'' (Străinul), nominalizat la Globurile de Aur la categoria film străin și la Festivalul de Film de la Veneția pentru cea mai importantă distincție — Leul de Aur.

Între 1969 și 1973, a lucrat la proiectul unei trilogii germane, considerată, odată cu trecerea timpului, un testament spiritual al regizorului: „La caduta degli dei'' (Căderea zeilor, 1969), „Morte a Venezia'' (Moarte la Veneţia, 1971) și „Ludwig'' (1972). În perioada realizării filmului „Ludwig'', regizorul a suferit un accident cerebral și a rămas cu un picior și un braț paralizate.A mai realizat „Gruppo di famiglia in un interno'' (Violență și pasiune, 1974) și„ L'innocente'' (Inocentul, 1976), ultimul său film, încadrat în șirul capodoperelor cineastului. A murit la vârsta de 69 de ani, la Roma, la 17 martie 1976. Prin longevitate, prin rafinament şi prin rigoarea cu care a pus în pagină propriile sale obsesii creatoare, Luchino Visconti este una dintre efigiile care ilustrează emanciparea vizionară a cinematografului din secolul trecut.

Surse:

https://biografieonline.it/biografia-luchino-visconti

https://www.cinemagia.ro/actori/luchino-visconti-2301/

https://www.britannica.com/biography/Luchino-Visconti-Italian-director

http://www.luchinovisconti.net/visconti_pg/biography.htm

$$$

 S-a întâmplat în 17 martie 2005: În această zi, a murit Adrian Marino, critic, istoric şi teoretician literar; s-a consacrat hermeneuticii ideilor literare, domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional; deţinut politic în perioada 1949-1963 (n. 5 septembrie 1921, Iași - d. Cluj-Napoca). După ce a urmat Liceul Militar și apoi Liceul Internat din Iași, a devenit licențiat în 1944 al Facultății de Litere la Iași și București. Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”.

Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le va publica abia în 1965. Sunt titluri similare cu volumele lui George Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu și Opera lui Mihai Eminescu.A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar”, avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci.

A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Borduşani, Ialomiţa), alți șase ani (1957 – 1963). Nu va avea drept de semnătură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski”. După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile. A fost reabilitat juridic în 1969.A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveţia, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires. În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. Cele șapte volume „Biografia ideii de literatură (1987-2003)” reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Este cel mai tradus critic literar român. Este autorul unui Dicționar de idei literare, rămas neterminat. A fost membru al Senatului Alianţei Civice și al Senatului ASPRO.

În anul 2010, în urma apariției volumului său biografic Viața unui om singur, critic la adresa unor intelectuali activi în viața publică, lui Adrian Marino i s-a înscenat o acuzație de colaborare cu Securitatea. Defăimarea cărturarului a determinat semnarea unui protest colectiv care califica „transformarea acestui demn om de cultură, liberal și anticomunist într-un slujitor al regimului” drept „un act monstruos și inacceptabil”.

Surse: 

https://mnlr.ro/adrian-marino/

https://www.bcucluj.ro/sites/default/files/public/images/doc/biobibliografia-marino.pdf

https://serialreaders.com/3938-biografie-adrian-marino.html

http://suplimentuldecultura.ro/2641/adrian-marino-si-securitatea-trei-documente-noi/

http://www.revistamemoria.ro/adrian-marino/

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-adrian-marino-2

$$_

 S-a întâmplat în 17 martie…

- 37: A murit Tiberiu (Tiberius Claudius Nero), împărat roman (14-37); fiu adoptiv şi succesor al lui Augustus; a consolidat administraţia Imperiului Roman; a reprimat cu severitate opoziţia senatorilor (n. 46 î. Hr.) 

– 180: A murit Marcus Aurelius Antoninus Augustus, împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180; supranumit „Înţeleptul”, este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai filosofiei stoice (n. 121)

- 1819: S-a născut Alecu Russo, poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar, ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim; fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române (m. 1859)

- 1834: S-a născut Gottlieb Daimler, inginer si inventator german. A construit prima motocicletă şi a îmbunătăţit numeroase motoare (d. 06.03.1900)

– 1853: A murit Christian Doppler, fizician şi matematician austriac; în 1842 a descoperit efectul care-i poartă numele şi care se referă la modificarea frecvenţei undelor sonore când sursa se deplasează faţă de observator; a prevăzut că un efect similar are loc şi în cazul luminii („efectul Doppler-Fizeau”) (n. 1803)

- 1856: S-a născut pictorul rus Mihail Vrubel (m. 1910)

- 1862: A murit Jacques Fromental Halevy, compozitor şi pedagog francez (n. 1799) 

- 1877: S-a născut inginerul Dionisie Germani (Ghermani); contribuţii în hidraulică şi mecanica fluidelor, în special în domeniul legilor de similitudine; membru de onoare al Academiei Române din 1945 (m. 1948) 

- 1883: S-a născut Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzău), scriitor avangardist din perioada interbelică (m. 1923)

– 1893: A murit Jules Ferry, jurist şi om politic republican francez; prim-ministru (1880-1881 şi 1883-1885); rol important în expansiunea colonială franceză în Africa şi Indochina (n. 1832)

- 1916: S-a născut compozitoarea Hilda Jerea (m. 1980)

–1917: A murit, la Zürich, filosoful german Franz Brentano; considerat a fi precursorul psihologiei moderne precum şi al fenomenologiei (n. 1838)

- 1919: S-a născut cântăreţul american Nat King Cole (m. 1965)

- 1921: A murit Nikolai Jukovski, specialist rus în aerodinamică şi hidrodinamică; unul dintre fondatorii hidro şi aerodinamicii moderne; considerat „părintele" aviaţiei ruse (n. 1847)

- 1927: S-a născut scriitorul Alecu Popovici, ziarist şi profesor; autor a numeroase piese de teatru pentru copii (m. 1997)

- 1929: S-a născut traducătoarea Micaela Slăvescu; autoare a numeroase traduceri din literatura franceză, a realizat, totodată, versiuni în limba franceză ale unor opere de Lucian Blaga, Marin Preda şi Geo Dumitrescu, precum şi ale unor lucrări cu profil istoric sau de istoria artei şi a civilizaţiei (m. 2009)

- 1932: Premiera tabloului coregrafic într-un act „La piaţă" de Mihail Jora, pe scena Operei Române din Bucureşti 

- 1936: S-a născut graficianul Ion Panaitescu

-1938:S-a născut Rudolf Nureev, balerin si coregraf rus. Din 1961, s-a autoexilat în Franţa. A fost directorul Operei din Paris între anii 1983-1989 (d.06.01.1993)

- 1940: A murit actorul Ion (Iancu) Brezeanu (n. 1868)

- 1947: S-a născut violonistul Andrei Agoston 

- 1948: A fost semnat Tratatul de la Bruxelles, actul de naştere al UEO - Uniunea Europei Occidentale - de către Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie. UEO, singura organizaţie europeană cu componenţa de apărare înfiinţată în perioada războiului rece, a început să funcţioneze din 5 mai 1955

- 1949: S-a născut actorul american de film Patrick Duffy, protagonist al serialului de televiziune „Dallas”

- 1951: S-a născut actorul american de film Kurt Russell

-1954: S-a născut actriţa britanică de film Lesley-Anne Down („Strada Hanovra”).

- 1956: A murit fiziciana şi chimista franceză Irène Joliot-Curie; studii şi cercetări în domeniul fizicii nucleare şi radiochimiei; Premiul Nobel pentru chimie pe 1935 (împreună cu soţul său, fizicianul Frédéric Joliot-Curie); membru de onoare străin al Academiei Române (1948) (n. 1897)

-1959: Dalai Lama, liderul spiritual al tibetanilor, s-a autoexilat în nordul Indiei, ca urmare a revoltei din Tibet pe care a condus-o (revoltă desfăşurată cu câteva zile mai devreme, la 10 martie). „Dalai Lama” este titlul conferit conducătorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa. Actualul Dalai Lama, al 14-lea, a fost instalat, la Lhasa, în 1940. Pe numele său adevărat, Tenzin Gyatso (n. 1935), a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1989

- 1960: A murit Hans Mattis-Teutsch, pictor şi sculptor român de naţionalitate germană (n. 1884)

- 1970: A murit istoricul francez Jérôme Carcopino, un fervent susţinător al apropierii dintre Franţa şi România; membru de onoare străin al Academiei Române din 1926 (n. 1881)

- 1971: A murit dirijorul italian Piero Coppola (n. 1888)

- 1973: A murit Demostene Botez, scriitor, publicist şi traducător; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1893)

- 1976: A murit regizorul italian de film Luchino Visconti (n. 1906)

- 1983: A murit Haldan Keffer Hartline, medic, fiziolog şi biochimist american; Premiul Nobel pentru medicină pe 1967, împreună cu suedezul Ragnar Granit şi americanul George Wald (pentru descoperirea mecanismului vederii) (n.1903)

- 1994: A murit Liviu Călin, poet, critic şi istoric literar (n. 1930)

- 1996: A murit René Clément, regizor francez de film, scenarist şi actor (n. 1913)

- 2005: A murit Adrian Marino, critic, istoric şi teoretician literar; s-a consacrat hermeneuticii ideilor literare, domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional; deţinut politic în perioada 1949-1963 (n. 1921)

- 2010: A murit Ştefan Gheorghiu, violonist şi pedagog (n. 1926)

- 2011: A murit Romul Munteanu, critic şi istoric literar, comparatist (n. 1926) 

- 2011: A murit actorul de film britanic Michael Gough (n. 1916)

– 2012: A murit Shenouda al III-lea (născut Nazir Gayed Raphael), Papă şi Patriarh, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt (din 14 noiembrie 1971) (n. 1923)

– 2016: A murit actriţa Paula Sorescu-Lucian, soţia actorului Ion Lucian (n. 1947)

$$$

 Veritas de sanitate:

Zeelandia - Sub nasul nostru : (inca)

- Cea mai mare fabrică de E-uri din România. Aici totul se transformă în hrană, care mai apoi ajunge în farfuriile noastre

Rafturile gigantice sunt pline cu mâncare. Nu vă frecați la ochi: tot ce se află în saci şi bidoane de plastic nu este nici ciment, nici vopsea lavabilă. Totul se transformă în „hrană”, ajunge în farfuriile dv. şi apoi în stomac. Aşa funcționează industria alimentară . O suta de ieșeni fac zilnic mâncarea praf, la propriu și la figurat. Este cea mai mare fabrică de E-uri din România, locul în care pe o poartă intră compuși chimici şi extracte din plante, iar pe cealaltă ies saci sau bidoane cu prafuri ce reprezintă baza tuturor cremelor şi foietajelor din industria românească de panificaţie şi patiserie.

Este fabrica Zeelandia, investiţia olandeză de la marginea Iaşiului, prin care o echipă EVZ şi 7EST a pătruns în 2012, locul în care se naște aproape tot ce mâncăm.

Fericirea brutarilor

E o hală discretă ce se confundă cu decorul cenușiu de pe marginea drumului european 583. 

Dar ceea ce se produce aici e suficient pentru a umple farfuriile națiunilor câtorva ţări din estul Europei, și e gândită ca un avanpost. „Producţia a fost mutată de la Bucureşti la Iaşi pentru că aici s-a găsit mână de lucru calificată”, a explicat Ovidiu Bocăniciu, directorul fabricii.

Aici se produc creme şi umpluturi de cofetărie precum şi mixuri de panificaţie. Sună pompos – dar, de fapt, sunt nişte saci cu prafuri care se amestecă în brutării cu apă, drojdie şi puţină făină, şi iese ceea ce vrei: pâine crocantă, plăcinte, prăjituri. Le dai orice gust, orice formă şi orice culoare. Sacul vărsat în malaxor înlocuieşte aproape orice ingredient din natură.

Există un prag până la care consumul de E-uri este sigur ?

Totul este secret în Zeelandia, echipa reporterilor a putut intra doar pentru că directorul Bocăniciu s-a gândit că aşa mai poate tempera isteria cu E-urile. În fabrica aceasta se vorbeşte codificat – E282, E300, E170, nişte saci stivuiţi într-o ordine perfectă reprezentând multe sortimente de „mâncare”

„Toate E-urile folosite sunt aprobate de UE. Oamenii este necesar să ştie câte E-uri pot consuma, care e limita maximă.Şi mierea e bună, dar în exces îți face rău”, îşi susţine cauza Ovidiu Bocăniciu. „Consumând separat E-uri de la mai multe produse, cantităţile se însumează şi se ajunge la depăşirea pragului admis”. 

„E un atac lent”, spune în replică dr. Cornelia Stancu, şefa Biroului de Siguranţă a Alimentelor de la DSV Iaşi.

Pentru Iaşi, E-urile sunt bune ! (?)

Naturale sau sintetice, toate E-urile de la Zeelandia se obţin în laborator. 

E160 e beta-carotenul dar nu e obținut din morcov ci prin sinteză. „Se introduce și un extract natural, dar majoritar, cantitatea este înmulţită prin sinteză chimică”, explică dr. Stancu. 

Pentru economia Iaşiului aceste E-uri sunt bune, din moment ce Zeelandia a inclus în afacere şi Institutul „Petru Poni”(!). „Consumatorii sunt neinformaţi. Pe etichete ar fi util să fie trecută şi doza maximă admisă. Oamenii ar şti cât pot consuma fără să fie afectaţi”, e ultimul cuvânt al directorului.

În croissantul Zeelandia, găsit pe scară largă în comerţ, se pun 500 de grame de Korent Europe (?) la 10 kg de făină. Nimeni nu-ţi spune ce se ascunde sub această denumire. Rămâne micul secret al fabricantului.

Cele mai rele E-uri

Sorbitolul e considerat un E periculos: balonează sugarii şi îi face să scadă în greutate. 

Aspartamul e un edulcorant intens, dar foarte hulit pentru ameţelile pe care le produce. Mai sunt coloranţii interzişi copiilor sub 10 ani.

Magie: praful universal devine pâine, frişcă sau gogoşi calde.

Pâine semifabricată. 

Zeelandia te poate face brutar fără să ai habar cum se coace o pâine. Îţi cumperi un malaxor, un cuptor electric şi e suficient un contract cu Zeelandia, care îţi furnizează „mixurile de pâine”.

Premixurile au reţetele gata făcute, nu mai au nevoie să fie modificate. „Rotunda românească, cu cele patru variante de pe piaţă, este un mix produs la noi. E natural, fără conservanţi”, spune Bocăniciu. Pâinea iese mai pufoasă sau mai crocantă, cu seminţe sau neagră; ea vine semipreparată ca într-un număr de magie.

Înlocuitor de frişcă. 

Crema Rosette e un alt produs universal valabil produs de Zeelandia. Are şapte E-uri (E472b, E472e, E322, E460, E466, E340 şi E160a) şi e un înlocuitor de frişcă, folosit aproape fără excepţie în toate laboratoarele de patiserie din România.

Gogoşile berlineze. Zeelandia extrage esenţe şi din fructe naturale, importând vişine, de exemplu. Din fabrică, rulourile pleacă preambalate, numai bune de pus la cuptor. Totul e gândit la scară industrială: cofetarii obţin produsele mult mai uşor din premixuri. 

„Avem 1.000 de parteneri la nivel naţional. Preiau baza de la noi, o prelucrează şi vând prăjiturile în retail”, explică mecanismul directorul Zeelandia. Un exemplu, pe care sigur nu îl ştiaţi: gogoşile berlineze pleacă „prefabricate” din această fabrică din coasta Iaşiului.

Pasca din premixuri.

De Paşte aţi mâncat probabil pască Korent Classic Panettone sau Zela Creme ori Cheesekrem. 

Toate sunt prafuri din Zeelandia. Se adaugă făină, apă, câteva stafide şi, eventual, 5-6% brânză, cât scrie mic pe etichetă. Dar la unele rulade nici nu mai e nevoie să adaugi nimic. Doar cu „tratare termică” şi din prafuri iese aproape orice produs de panificaţie vrei.

Ca valoare, Zeelandia este a treia investiție străină în județul Iași, după Delphi și Mittal. Cifra de afaceri a fabricii în 2010 a fost de 8,5 milioane de euro cu un profit de 250.000 de euro. Investiţia iniţială: 4 milioane de euro.

Cei mai afectaţi de produsele fabricate de Zeelandia sunt copiii.

Cele mai periculoase E-uri :

Unul dintre cei mai periculoşi aditivi este E420: sorbitolul. „Este un îndulcitor hipocaloric interzis copiilor şi sugarilor. Poate duce la dureri de stomac, la flatulenţă şi la balonare”, a explicat dr. Cornelia Stancu. 

Sorbitolul este folosit pe post de conservant şi este interzis în preparatele pentru copii şi sugari din cauză că poate provoca diaree şi pierdere în greutate. În plus, este interzis şi celor cu intoleranţă la fructoză.

Un alt aditiv periculos este E951 sau aspartamul. Acesta este unul dintre cei mai contestaţi aditivi alimentari, raportându-se de-a lungul timpului efecte adverse precum oboseală, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap. Din aceste motive nu se recomandă consumul frecvent şi nici depăşirea dozei zilnice admise de 40 mg/kg corp. „Aspartamul este restricţionat în unele produse de cofetărie, fiind un edulcorant intens şi potenţiator de aromă”, a adăugat dr. Cornelia Stancu, şef serviciu în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Iaşi.

E300 – acidul ascorbic are proprietăţi antioxidante şi este cunoscut sub numele comun de vitamina C. „Nu este permis în alimentele pe bază de cereale pentru copii”, a spus Cornelia Stancu. Chiar dacă doza zilnică admisă în industria alimentară este nelimitată, acidul ascorbic are acţiune laxativă.

Galbenul Sunset (E110), galbenul de chinolină (E104) şi ponceau (E124) este necesar să fie evitate la copiii de până la 10 ani.

Principalele specii de aditivi din farfurie :

Coloranţi:

- E110 – Galben Sunset (sunset yellow)

- E150 – Caramel. Termenul caramel se referă la produse de o culoare brună mai mult sau mai puţin intensă, care sunt destinate utilizării în caitate de coloranţi. Termenul nu corespunde produsului zaharos aromat obţinut prin încălzirea zaharurilor şi care este folosit pentru aromatizarea alimentelor.

- E 160c – Extract de ardei roşu, capsantină, capsorubină

- E 175 – Aur

Îndulcitori:

- E 420 – Sorbitol

- E 421 – Manitol

- E 950 – Acesulfam-K

- E 951 – Aspartam

- E 952 – Ciclamaţi

Alţi aditivi

- E 249 – Nitrit de potasiu

- E 250 – Nitrit de sodiu

- E 251 – Nitrat de sodiu

- E 252 – Nitrat de potasiu

- E 260 – Acid acetic

- E 330 – Acid citric

- E 943a – Butan

- E 943b – Izobutan

- E 944 – Propan

- E 948 – Oxigen

- E 949 – Hidrogen

Iată o rețetă chiar de pe site-ul Zeelandia - aruncați o privire și la alte rețete care fac sănătatea... praf...

 https://www.zeelandia.ro/retete/fruit-box/chocolate-orange