$$$

 S-a întâmplat în 3 ianuarie1886: În această zi, s-a născut Ion Grămadă (n. Zaharești, Stroiești, Suceava– d. 27 august 1917, Cireșoaia). scriitor, istoric și publicist bucovinean, erou al primului război mondial. Fiul lui Costan al lui Nicuţă Grămadă s-a născut la Zahareşti, în 22 decembrie / 3 ianuarie 1886. A fost gimnazist la Suceava, până în 1906, student la Cernăuţi şi Viena, unde, în 16 iulie 1913, şi-a luat doctoratul în litere şi filosofie.

În 1904, a debutat în literatură, publicând în „Junimea literară“, în cadrul concursului literar organizat de gazeta lui Iancu Nistor, povestirile „De Înviere“ (nr. 4) şi „Mihalache Trăsnea“ (nr. 7 şi 8), „Mihalache Trăsnea“ apărând şi în „Convorbiri literare“ (nr.5/1904, pp. 161-164), dar cu titlul „Reîntoarcerea“ (ca şi în revista Liceului Naţional din Iaşi, „Spre lumină“, care publică povestirea în 1906). În acelaşi an 1904, în 15 octombrie, i se publică în „Luceafărul“ din Budapesta povestirea „În ajunul despărţirii“, cu care participase la concursul din vară al revistei.

Până în 1914, când îşi va asuma destinul neamului, Ion Grămadă va arde intens în publicistică („Junimea literară“, „Apărarea naţională“, „Deşteptarea“, „Tribuna“, „Românul“, „Viaţa românească“, gazeta vieneză „Deutsches Volksblatt“), conturând, între timp, o operă literară şi una ştiinţifică, deşi, în domeniul istoriei, prefera „răspândirea conştiinţei istorice în cercuri cât mai largi“, după modelul lui Gustav Freytag şi ale sale „Bilder aus der deutschen Vergangenheit“ (Ion Andrieşescu, Însemnări şi amintiri, pg. 65). După izbucnirea primului război mondial, se înrolează voluntar și cere să fie trimis în linia întâi a frontului. La comanda unui pluton de vânători de munte, cade în luptă pe câmpul de la Cireșoaia, în timpul unui asalt al trupelor române spre înălțimile Cireșoaia și Cosna. Este îngropat de camarazi într-o poiană a locului. În iunie 1926, rămășițele sale pământești sunt aduse la Suceava și îngropate cu onoruri în cimitirul orașului. În semn de prețuire a memoriei sale, la 26 august 2007, s-a inaugurat un bust al eroului Ion Grămadă pe o ridicătură de pământ de pe partea dreaptă a DN17 (E58), în dreptul localității Stroiești.

Povestirile lui Ion Grămadă, „Din război“ (1905), „In Abbiategrasso“ (1905), „De ajun“ (1906), „Grota din Adelsberg“ (1909), „Studenţii“ (1909), „Hagigadar“ sau „O noapte de groază“ (1911), anunţau un prozator de mare forţă, dar care n-a mai răzbit, pentru că a ales să moară pentru neam şi ţară, convins fiind, ca şi Alecu Hurmuzachi, odinioară, că „atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-ai făcut altora. Încolo, totul e praf şi cenuşă şi le spulberă vântul“.

Scrieri:

Din Bucovina de altădată. Schițe istorice, ed. Institutului de Arte Grafice C. Sfetea, București, 1911;

Anteil der Rumänen an der Belagerung Wiens - teză de doctorat, nepublicată;

Scrieri literare, Institutul de Arte Grafice și Editură "Glasul Bucovinei", prefațată de „Studiu asupra vieții și operei lui" de Constantin Loghin, Cernăuți, 1924;

O broșură umoristică. Câteva reflexiuni la „Habsburgii și Românii" părintelui Victor Zaharovschi, ed. Societatea tipografică bucovineană, Cernăuți, 1909;

M. Eminescu. Contribuții la studiul vieții și operei sale, Heidelberg, 1914;

Societatea academică socială literară „România Jună" din Viena: 1871-1911, monografie istorică, Cernăuți, 1912;

Cartea sângelui, ed. Mușatinii, Suceava, 2002.

Surse:

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/tributul-scriitorilor-in-marele-razboi-ion-gramada-eroul-bucovinei

http://dragusanul.ro/ziua-eroului-bucovinei-scriitorul-ion-gramada/

https://zdbc.ro/scriitorul-erou-ion-gramada-cazut-in-lupta-pe-cimpul-de-la-ciresoaia/

http://centrulculturalbucovina.ro/ion-gramada-inedit/

https://www.tripadvisor.com/Attraction_Review-g1096341-d12877289-Reviews-Muzeul_Etnografic_Ion_Gramada-Campulung_Moldovenesc_Suceava_County_Northeast_Ro.html

$$$

 S-a întâmplat în 3 ianuarie…

– 106, î.Hr.: S-a născut Marcus Tullius Cicero, om politic, orator, filosof şi scriitor roman (m. 43, î. Hr)

 – 1472: Printr-un privilegiu comercial acordat negustorilor braşoveni de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, aceştia primeau libertate comercială deplină şi le era garantată securitatea activităţii lor pe teritoriul ţării (documentul era un semn pregătitor al reconcilierii domnului moldovean cu Matia I Corvin, regele Ungariei)

– 1719: S-a născut Francisco José Freire, istoric şi filolog portughez (m. 1773)

– 1749: Apărea, la Copenhaga, publicaţia „Berlingska Tidende” (Berling’s Times), cel mai vechi ziar danez care apare şi astăzi, şi unul dintre cele mai vechi din lume, conform World Association of Newspapers

– 1785: A murit compozitorul italian Baldassare Galuppi (n. 1706)

–1795: A murit ceramistul englez Josiah Wedgwood, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă (n. 1730)

– 1829: S-a născut profesorul şi filologul german Konrad Duden (m. 1911)

– 1853: Apare primul număr al „Telegrafului român”, gazetă bisăptămânală de informare socială și culturală care a apărut la Sibiu. În urma apariției Tribunei la Sibiu, Telegraful român se transformă într-o gazetă de știri administrative și de cultură ecleziastică, după 1900, la inițiativa lui Andrei Șaguna.

– 1875: A murit lexicograful francez Pierre Larousse; a înfiinţat, la Paris, în 1852, împreună cu Augustin Boyer, Casa de editură care-i poartă numele, specializată în lucrări enciclopedice; opera sa majoră a fost „Grand Dictionnaire Universel du XIX-e Siècle” (în 15 volume), editat între anii 1866 şi 1876 (n. 1817)

– 1877: Avea loc semnarea unei Convenţii secrete ruso-austro-ungare, la Budapesta, prin care Rusia consimţea anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austro-Ungaria, în schimbul acceptării de către aceasta a încorporării celor trei judeţe din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul şi Ismail) la Rusia. Cele trei judeţe fuseseră retrocedate Moldovei prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 (3/15)

– 1886: S-a născut Ion Grămadă (n. Zaharești, Stroiești, Suceava– d. 27 august 1917, Cireșoaia). scriitor, istoric și publicist bucovinean, erou al primului război mondial.

– 1894: S-a născut Sarina Cassvan; prozatoare (a scris multă literatură pentru copii, iar „30 de zile în studio” este unul dintre primele volume de reportaje româneşti), autoare de piese de teatru şi traducătoare (în 1931 a tradus antologia „Contes roumains d’écrivain contemporains”; autoare a numeroase traduceri din literatura universală); soţia scriitorului Ion Pas (m. 1978)

– 1896: S-a născut actorul George Calboreanu (m. 1986). Unele surse dau naşterea la 5.I.1896

– 1900: S-a născut inginerul Traian Negrescu; lucrări de referinţă în domeniul metalurgiei; membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 1960)

– 1909: S-a născut Dan Smântânescu, scriitor, istoric şi critic literar; secretar particular al istoricului Nicolae Iorga în perioada 1931-1940 (m. 2000)

– 1912: S-a născut Emil Condurachi, istoric şi arheolog; specialist în istoria Antichităţii; membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 1987)

– 1929: S-a născut Sergio Leone, regizor, scenarist şi producător italian de film (m. 1989) 

– 1930: S-a născut actorul american Robert Loggia, celebru pentru roluri precum cel din „Scarface” (m. 2015)

– 1931: A murit mareşalul Joseph Joffre, comandant suprem al armatelor franceze (1914-1916) pe frontul de Vest în timpul Primului Război Mondial; renumit în urma victoriei de la Marna (n. 1852)

– 1956: S-a născut Mel Gibson, actor, regizor, producător şi scenarist american de film

– 1960: A murit regizorul şi actorul suedez de film Victor Sjőstrőm, unul dintre marii maeştri ai filmului mut, considerat, alături de Mauritz Stiller, „părintele” cinematografului suedez (n. 1879)

– 1967: A murit Alfred Margul Sperber, poet, publicist şi traducător de limbă germană din România (n. 1898)

– 1969: S-a născut Michael Schumacher, fost pilot de curse german; a câştigat campionatul mondial de Formula 1 de şapte ori (în 1994, 1995 şi în anii 2000-2004, consecutiv), realizând o performanţă unică; este considerat, de cei mai mulţi specialişti, drept cel mai bun pilot de Formula 1 din toate timpurile; la data de 29 decembrie 2013, a suferit un grav accident de schi, la Meribel, în Franţa

– 1977: S-a născut dirijorul Tiberiu Soare; în prezent este dirijor şef al Formaţiilor muzicale Radio şi dirijor al Operei Naţionale Bucureşti

– 1978: A murit inginerul Gheorghe Manea; cercetări ştiinţifice în domeniul construcţiilor de maşini; cursurile sale la Institutul Politehnic Bucureşti (publicate sub titlul „Organe de maşini”, 1956-1958) au devenit lucrări de referinţă în domeniu; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (n. 1904)

– 1990: Apărea Decretul-lege al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) privind înfiinţarea şi înregistrarea oficială a partidelor politice în România (cu excepţia celor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat)

– 1998: A murit regizorul şi scenaristul italian Carlo Ludovico Bragaglia, prolific realizator în special de comedii (n. 1894) 

– 2003: A murit Monique Wittig, romancieră şi eseistă franceză, emigrată în SUA în 1976 (n. 1935) 

– 2012: A murit scriitorul şi publicistul ceh Josef Škvorecký (n. 1924)

– 2013: A murit actriţa americană de origine spaniolă Patty Shepard (n. 1945)

– 2013: A murit Sergiu Nicolaescu, regizor, scenarist, actor, producător de filme şi om politic (parlamentar din partea FSN, PSDR şi PSD, din 1990, cu excepţia legislaturii 2004-2008; membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură; s-a numărat, totodată, printre cei care au participat la Revoluţia din 1989); a realizat peste 60 de filme, aproape toate momentele importante ale istoriei naţionale regăsindu-se în acestea (n. 1930) 

– 2016: A murit pictorul Ștefan Iaută (n. 1940)

$$$

 Actor de film, regizor, scenarist şi producător, Mel Gibson (Mel Cumcille Gerard Gibson) s-a născut la 3 ianuarie 1956 la Peekskill, New York, fiind al şaselea dintr-o familie romano-catolică de origine irlandeză, cu 11 copii. La scurt timp după izbucnirea războiului din Vietnam, s-a mutat împreună cu familia în Australia. O parte a copilăriei a petrecut-o la Sydney, unde a studiat la Colegiul catolic Sf. Leo. A terminat studiile liceale la Liceul de Băieţi din Asquith, New South Wales, Australia.

După absolvirea liceului, şi-a dorit să devină jurnalist, dar s-a înscris la Institutul Naţional de Artă Dramatică din Sydney (NIDA), unde a fost acceptat, deşi nu avea o experienţă în domeniul actoriei. La scurt timp, a debutat pe scenă cu o producţie a NIDA - „Romeo şi Julieta", iar debutul pe ecran l-a avut în „Summer City" (1977). După absolvire, s-a alăturat Companiei de Teatru South Australia, unde a jucat în producţii clasice precum „Oedip" şi „Henry IV". După ce a cucerit scena, Gibson a încercat să capteze publicul şi pe marele ecran, primul său rol fiind în serialul australian „The Sullivans" (1976-1983). În 1979 a jucat în două pelicule diferite: „Tim" - o dramă în care a avut rolul unui retardat care se îndrăgosteşte şi „Mad Max" - unde a interpretat un poliţist din viitor, într-o lume aproape distrusă de un război nuclear. Cu „Tim" a câştigat Premiul Institutului Australian de Film pentru cel mai bun actor, în timp ce „Mad Max" a devenit cel mai mare succes comercial al filmului australian, cu încasări de peste 100 milioane de dolari la nivel mondial. Acestea au fost urmate de drama „Gallipoli" (1981), care i-a adus un al doilea Premiu al Institutului Australian de Film. Mai târziu în acelaşi an, a jucat în producţia „Mad Max 2: The Road Warrior". Succesul filmului l-a făcut să fie considerat un star internaţional.

A urmat pelicula „Living Dangerously" (1982), unde a interpretat un rol romantic, alături de actriţa Sigourney Weaver. Debutul american l-a avut cu rolul din pelicula „The River" (1984), considerată un real succes, aceasta obţinând şi patru nominalizări la Oscar. În 1985 a revenit în Australia pentru a juca în „Mad Max: Beyond Thunderdome", alături de cântăreaţa Tina Turner. În acelaşi an popularitatea actorului a fost confirmată când a apărut pe coperta revistei „People" ca „Cel mai sexy bărbat în viaţă". După o scurtă pauză, a revenit pe marele ecran cu „Lethal Weapon" (1987), succes care l-a determinat să joace şi în continuările filmului - „Lethal Weapon 2" (1989), „Lethal Weapon 3" (1992) şi „Lethal Weapon 4" (1998), toate oferindu-i şansa de a interpreta rolurile de „poliţist bun" şi de „poliţist rău". Pelicula „Hamlet" (1990) a regizorului Franco Zeffirelli i-au adus actorului o performanţă notabilă. În perioada care a urmat a jucat în filmele „Air America" (1990) şi „Forever Young" (1992), pelicule prost primite de public în anii '90.

Debutul regizoral şi l-a făcut în 1993 cu filmul „The Man Without a Face". În 1995 a realizat cel mai de suflet proiect al său, în care a semnat regia şi în care a interpretat rolul principal - pelicula „Braveheart". Filmul a triumfat la Oscar, câştigând cinci premii, inclusiv pentru cel mai bun film şi pentru cel mai bun regizor. La finele anilor '90 a jucat în filmele „Ransom" (1996) alături de Renee Russo şi Gary Sinise, „Conspiracy Theory" (1997) alături de Julia Roberts şi „Payback" (1999). În 2000 a jucat rolul principal în pelicula „The Patriot", unde a interpretat un fost erou al războiului Franco-Indian, care nu mai vrea să lupte şi în revoluţia americană împotriva Imperiului Britanic, dar care descoperă că singurul mod de a-şi apăra familia este de a lupta pentru libertatea unei naţiuni tinere. În acelaşi an a jucat în comedia romantică „What Women Want", alături de Helen Hunt, Lauren Holly şi Bette Midler. Doi ani mai târziu, a ţinut capul de afiş al unui alt film de succes, „Signs", unde a interpretat rolul unui fermier din Pennsylvania a cărui viaţă ia o turnură neaşteptată când nişte cercuri imense apar în lanurile de porumb.

Mel Gibson a revenit la scaunul de regizor pentru următorul său proiect, un film ambiţios despre ultimele ore din viaţa lui Iisus Hristos, intitulat „The Passion of the Christ" (2004). Blockbuster-ul a ţinut prima pagină a ziarelor pentru adaptarea sa controversată a Răstignirii lui Iisus. Catolic devotat, Gibson a declarat că Duhul Sfânt a fost cel care a făcut filmul prin el: „Am fost doar regie de trafic". Filmul a primit trei nominalizări la Oscar, însă a primit doar Peoples Choice Award pentru cea mai bună operă dramatică (2005). Următorul proiect al său a fost „Apocalypto" lansat în decembrie 2006 şi axat pe declinul civilizaţiei Maya.

În 2011 a jucat în filmul „Beaver", alături de Jodie Foster, în care a interpretat rolul unui depresiv care-şi revine cu ajutorul unei păpuşi castor. Rolul nu a reuşit să-i relanseze cariera de actor. A revenit la genul filmului de acţiune pentru următoarele patru roluri: „Get the Gringo" (2012), „Machete Kills" (2013), „Mad Max: Fury Road" (2014) şi „The Expendables 3" (2014), în încercarea de a regăsi faima care l-a consacrat la începutul carierei.

A fost căsătorit cu Robyn Gibson Moore (1980-2009), împreună cu care are şapte copii. La scurt timp după ce a început procedurile de divorţ, Gibson a început să se întâlnească cu cântăreaţa Oksana Grigorieva, alături de care are un copil. S-au despărţit în 2010. Imediat după separarea lor, a fost anchetat pentru violenţă în familie. A recunoscut ca i-a dat o palmă lui Grigorieva, însă o singură dată. În 2011 Mel Gibson a fost condamnat la trei ani de probaţiune, un an de consiliere psihologică şi muncă în folosul comunităţii. Ca urmare a acestor fapte, Gibson a fost denunţat de colegii de la Hollywood şi a fost concediat de agenţia sa, William Morris Endeavor Entertainment.

În iulie 2015 a fost regizor artistic pentru producţia chineză „The Bombing", despre cel de-al Doilea Război Mondial, în care cunoscutul actor Bruce Willis a interpretat unul din rolurile principale. La începutul lunii octombrie 2015 Mel Gibson a început filmările la pelicula sa „Hacksaw Ridge" în Australia, în care printre protagoniştii principali se află actorii Sam Worthington şi Vince Vaughn. „Hacksaw Ridge" prezintă povestea adevărată a americanului Desmond Doss, care a lucrat în serviciul Armatei SUA în cel de-al Doilea Război Mondial fără a face uz de armă, din cauza religiei sale.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/mel-gibson-1170/

https://www.britannica.com/biography/Mel-Gibson

https://www.ziarulmetropolis.ro/mel-gibson-implineste-60-de-ani-viata-din-spatele-ochilor-albastri/

https://www.ro.biography.name/actori/109-sua/626-mel-gibson-1956

https://www.biography.com/actor/mel-gibson

https://romanialibera.ro/lifestyle/mel-gibson-va-juca-in-thrillerul-waldo-758857

http://www.radiooltenia.ro/personalitatea-zilei-mel-gibson/

http://obiectivbr.ro/content/mel-gibson-un-actor-complet

$$$

 CE ÎNSEAMNĂ OBSOLET ȘI OBSOLESCENȚĂ

Într-o discuție recentă dintre Vlad Petreanu și Moise Guran, în două rânduri, cei doi încearcă să se lămurească ce e un termen, ce pare nou pentru ei, „obsolit” (cum îl pronunță ei). „Cum se traduce «obsolit»?”, se întreabă Vlad Petreanu.

Cu siguranță, termenul este nou pentru aceștia, ajuns la ei pe filiera engleză, dar termenul nu doar că nu este nou în limba română, ci dicționarele îl tratează ca pe unul învechit!

În „Dicționaru limbii românești” din 1939 (Scriban) „obsolet” este menționat ca termen care provine din lat. obs-olétus, d. obs-oléscere, a se roade, a dispărea de mult uz. Se mai menționează că termenul „obsolet” este rar și înseamnă: „ieșit din uz, demodat”.

În Dicționarul limbii române publicat online de Academia Română aflăm ceva asemănător, și anume că „obsolet, -ă” este un latinism învechit care înseamnă „învechit, vechi”.

În engleză, ceea nu este întotdeauna valid (vezi aici, aici și aici exemple), înseamnă același lucru, eng. obsolete (se citește „äb-sə-ˌlēt”) fiind definit de Merriam-Webster ca „no longer in use or no longer useful”.

Există și o carte faimoasă a unui tot atât de faimos filozof german de origine evreiască, Günther Anders, apărută și în română în urmă cu mai mulți ani, intitulată „Obsolescența omului”, în care acesta vorbește despre faptul că libertatea omului și poziția sa centrală în cadrul lumii devin obsolete ca urmare a revoluției industriale, locul lor fiind luat de tehnică și de procesul ei de autonomizare în raport cu creatorul uman. Citiți cartea și nu veți mai uita termenul niciodată 

Prin urmare, deși nou în urechile multora de la noi, termenul „obsolet, -ă” are origine latină și este de cel puțin circa 100 de ani în dicționarele limbii române. Și nu se pronunță „obsolit”, desigur, ci, cum se scrie, „obsolet / obsoletă”.

$$$

 ION VALENTIN ANESTIN

Pictor, sculptor, grafician si scriitor, Ion Valentin Anestin (Bucuresti, 24 decembrie 1900 - 6 decembrie 1963) provenea dintr-o familie craioveana cu multiple preocupari culturale. Astfel, bunicul, Ion Anestin, prieten cu I.L. Caragiale, fusese un reputat actor, unchii, Victor Anestin - astronom, iar Alexandru Anestin - publicist si literat. Tatal, Theodor Anestin, a lucrat ca desenator la Primaria Capitalei, iar actorul si caricaturistul Ion (Nuni) Anestin (1941-1989), fiul lui Ion Valentin, a continuat la randul sau traditia familiei.

Personalitate asupra careia mai staruie si astazi o umbra de mister, Ion Valentin Anestin a frecventat, intre 1918-1920, Academia de arte frumoase din Bucuresti (unde l-a avut ca profesor pe sculptorul Fritz Storck), iar apoi Academia libera de arta, infiintata de pictorul Arthur Verona. Dupa 1921, se dedica plasticii si publicisticii, desfasurand o prodigioasa activitate de cronicar teatral si de arta, de prozator si dramaturg, precum si de grafician (caricatura si desen umoristic).

In 1928, raspunde chemarii fostului coleg de liceu Vladimir Donescu, care infiinteaza saptamanalul Vremea. Aici, intre 1931 si 1943, Anestin gireaza pagina teatrala si prezentarea grafica.

Colaborator asiduu la diversele publicatii interbelice, Anestin a publicat albume cu gravuri si ilustratii, devenind un adevarat creator de stil. Pentru caricaturile antistaliniste publicate in Gluma (mai 1940 - septembrie 1944), cu legenda Macelarul din Piata Rosie, in 1944 Anestin va fi suspendat cinci ani din activitatea ziaristica si apoi inchis.

Studiile aprofundate de istoria artei din ultimii ani au impus un tip special de expozitie, asa-numita expozitie dosar, care reuneste in jurul unei opere importante o suita de lucrari revelatoare pentru procesul complicat de elaborare a acesteia.

In acest spirit a fost conceputa si expozitia organizata de Cabinetul de Desene si Gravuri al Muzeului National de Arta al Romaniei (iunie 2006 - ianuarie 2007): alaturi de un desen original de mari dimensiuni infatisandu-l pe Ion Ion, personajul-cheie creat de Anestin (de fapt un autoportret sui-generis) sunt expuse 40 de reproduceri tipografice (provenind de la Muzeul Al. Saint-Georges) dupa desene publicate intre anii 1935-1943, dintre care o buna parte ilustreaza "epopeea" acestui erou inedit, raisonneur si totodata complex interpret.

Pentru a nuanta plurivalenta tematica si inventivitatea plastica proprii artistului, in selectie au fost incluse incisive caricaturi social-politice, precum si desene umoristice cu vadit substrat liric. Intre acestea semnalam un portret putin cunoscut al lui Lucian Blaga, lucrare care imbogateste cu siguranta iconografia poetului si filozofului.

Autor prolific si cultivat, Ion Anestin este decisiv indatorat caricaturii franceze din secolele XIX-XX, a carei orientare de stanga a imbratisat-o. Personajele din caricaturile de moravuri sau cele politice (unde apar frecvent figuri celebre ale epocii precum N.Titulescu, I. Maniu, I. Mihalache, I. Inculet, Al. Averescu, O. Goga, Gh. Tatarascu, Hitler sau Mussolini) sunt de cele mai multe ori de sorginte expresionista, iar tehnica, foarte moderna, este adecvata subiectului abordat. Scriitor inzestrat si sensibil, Anestin a conceput pentru caricaturile sale si legendele pline de talc, consemnand de-a lungul anilor, ca intr-un reportaj vizual, evenimentele percutante ale momentului.

Expozitia readuce in atentia publicului un popular erou de presa si un talentat autor de tipuri si caractere, restituind aproape un deceniu din activitatea unui artist care a marcat profund caricatura romaneasca moderna.

$$$

 KARL MARX

Karl Marx s-a născut la 5 mai 1818, laTrier(Prusia). După absolvirea liceului din Trier, Marx urmează cursurile întîi la Universitatea din Bonn, apoi la cea din Berlin, studiind dreptul, dar mai ales istoria și filozofia. La Berlin, se alătură cercului „Hegelienilor de stînga” (Bruno Baueri) și alții, care încercau să tragă din filozofia lui Hegel concluzii ateiste și revoluționare. După terminarea studiilor universitare, Marx se mută la Bonn cu intenția de a îmbrățișa cariera universitară.

Dezvoltarea ideilor Hegelianismului de stînga înregistra în acea perioadă în Germania progrese rapide. În octombrie 1842, Marx era redactor-șef la „Gazeta renană” și a fost mutat de la Bonn la Colonia. Întrucît în activitatea sa publicistică se lovise de faptul că nu cunoștea suficient economia politică, Marx se apucă să studieze cu rîvnă această știință.

În 1843, se căsătorește, la Kreuznach, cu Jenny von Westphalen, prietena sa din copilărie, cu care era logodit încă din anii studenţiei. În anul 1843, Marx scoate la Paris, o revistă radicală împreună cu Arnold Ruge. Dar din această revistă, intitulată „Analele Germano-Franceze”, acum apare decît un singur număr. Ea își încetează apariția din cauza greutăților legate de difuzarea ei clandestină în Germania și din cauza divergențelor dintre Marx și Ruge.

În septembrie 1844, a fost adus la Paris de Friedrich Engels, care s-a născut la Paris. Amîndoi participă în modul cel mai activ la viața clocotitoare a grupului de revoluționari din Paris. Luptînd cu îndîrjire împotriva feluritelor doctrine ale socialismului mic-burghez, ei elaborează teoria și tactica socialismului proletar revoluționar sau a comunismului (marxismului). În 1845, la insistența a guvernului Prusian, Marx este expulzat din Paris ca revoluționar primejdios. El se mută la Bruxelles. În primul an al anului 1847, Marx și Engels s-au alăturat asociației secrete de propagandă, denumită „Liga comuniștilor” , și participă la Congresul de la II-lea al Acestei Ligi (Londra, noiembrie 1847), într-un rol seamă. Din însărcinarea acestui congres ei scriu celebrul “Manifest al Partidului Comunist” apărut în februarie 1848. În 1864, este întemeiată la Londra celebra “Asociaţia Internaţională a Muncitorilor” . Marx a fost sufletul acestei asociaţii, autorul unei serii de rezoluţii, declaraţii şi manifeste. Marx a condus tactica și unitatea proletariatului și a grupului de muncitori din diferitele țări.

La 14 martie 1883 Marx adoarme pentru totdeauna in fotoliul său. 

Sursă:

http://www.dw.com/ro/suveniruri-de-ziua-lui-karl-marx/a-43626917

$¢$

 👩‍🍼 „Nu poți termina liceul.”

O fată de 17 ani a auzit asta în 1964 — și a refuzat să accepte 

Albuquerque, statul american New Mexico, 1964.

O adolescentă de 17 ani a născut un băiat.

Administrația școlii i-a spus că nu mai putea termina liceul.

Ea s-a opus cu înverșunare.

Se numea Jacklyn Gise. Iar copilul pe care era hotărâtă să-l crească avea să devină, într-o zi, una dintre cele mai influente și bogate persoane de pe Pământ.

🧱 „Am insistat… și am continuat să insist”

Nu că acum ar fi mai ușor, dar în anii ’60, să fii adolescentă și mamă nu era doar greu. Era „scandalos”.

Când Jacklyn a încercat să se întoarcă la școală după naștere, răspunsul a fost „nu”.

„Am insistat și am continuat să insist”, își amintea ea mai târziu. „În cele din urmă, școala a cedat.”

Au cedat — dar cu condiții care sunau a pedeapsă:

Nu avea voie să vorbească cu alți elevi.

Nu avea voie să mănânce în cantină.

Trebuia să intre și să iasă în 5 minute de la sunarea clopoțelului. De parcă era o infractoare.

A acceptat tot.

Și a absolvit.

💔 O căsnicie scurtă, o viață fără plasă de siguranță

Se căsătorise cu tatăl biologic al băiatului, Ted Jorgensen. Amândoi erau adolescenți. Dar el mai avea o problemă: se lupta deja cu alcoolismul.

Căsnicia lor nu a rezistat. Au divorțat înainte ca fiul lor, Jeff, să împlinească doi ani.

Dintr-o dată, Jacklyn a rămas mamă singură, fără bani.

Și-a găsit de lucru ca secretară, pe 190 de dolari pe lună. Abia îi ajungeau pentru chirie. Nu-și permitea nici măcar un telefon fix.

Tatăl ei a improvizat o soluție care spune totul despre nivelul de strâmtorare: a instalat un sistem de walkie-talkie, ca să poată vorbi cu părinții ei în fiecare dimineață la ora 7.

„Așa am reușit să rămânem în apartament”, explica ea. „Pentru că nu trebuia să plătesc telefonul.”

🎒 Două genți: una cu manuale, una cu scutece

Jacklyn nu a renunțat la ideea de educație.

S-a înscris la cursuri serale. Și-a ales orele în funcție de profesorii care îi permiteau să-și aducă băiețelul cu ea.

Venea cu două genți:

▪️ una plină cu manuale;

▪️ cealaltă cu scutece de pânză, biberoane și jucării — ca să-l țină ocupat pe micul Jeff.

Imaginează-ți presiunea: să înveți când ești epuizată, cu un copil mic lângă tine, într-o sală unde nimeni nu-ți datora înțelegere.

💌 Un refugiat cubanez și un nume nou

La unul dintre cursurile de seară l-a cunoscut pe Miguel Bezos, un tânăr refugiat cubanez.

Ajunsese în SUA la vârsta de 15 ani, fugind de regimul lui Fidel Castro cu aproape nimic asupra lui.

S-au îndrăgostit.

„Mike”, cum îi spuneau toți, l-a adoptat pe Jeff și i-a dat numele lui: Bezos. Jeff Bezos.

Împreună, Jacklyn și Mike au construit un cămin în care munca, educația și visurile mari erau fundația, nu decorul.

🎓 Diploma luată la 40 de ani

Deși își pusese visul de facultate pe pauză ca să-și crească familia și să-l susțină pe Mike în cariera lui, Jacklyn nu s-a oprit.

S-a întors la studii.

La finalul anilor 30, s-a înscris din nou. A mers înainte ca și cum timpul nu avea dreptul să-i închidă uși.

La 40 de ani, Jacklyn Bezos și-a luat diploma de facultate.

„Când am absolvit Colegiul Saint Elizabeth la vârsta de 40 de ani”, spunea ea, „nu am fost niciodată mai mândră de mine.”

🧨 1995: „E o șansă de 70% să eșuez”

În anul 1995, fiul ei a venit cu o propunere care părea un pariu nebun.

Jeff voia să renunțe la slujba stabilă de pe Wall Street și să înființeze o companie care să vândă cărți pe internet.

La acel moment, mulți abia auziseră de internet. Aproape nimeni nu cumpăra online.

Le-a spus părinților ceva rar de sincer: există o șansă de 70% ca firma să eșueze.

Ei au investit oricum.

Jacklyn și Mike au pus aproximativ 245.000 de dolari în start-up-ul fiului lor. Dacă Jeff avea dreptate, puteau pierde totul.

Compania se numea Amazon.

Până în anul 2018, investiția crescuse la aproximativ 30 de miliarde de dolari.

🫶 Pentru ea, banii nu au fost miza

Jeff Bezos a vorbit public de multe ori despre mama lui. A descris povestea ei ca fiind „incredibilă”.

Și i-a recunoscut meritele nu doar pentru investiția financiară, ci pentru „fundamentul” pe care l-a construit: valorile, exemplul, sacrificiile făcute când el era prea mic să le înțeleagă.

Jacklyn nu a căutat lumina reflectoarelor. În timp ce fiul ei a devenit una dintre cele mai recunoscute persoane de pe planetă, ea a lucrat în culise.

A cofondat Fundația Familiei Bezos, donând sute de milioane pentru cauze legate de educație și sănătate. A susținut oportunități pentru tineri, mai ales pentru cei care se loveau de obstacole — exact cum se lovise și ea.

🕯️ Sfârșitul: 2025

Jacklyn Bezos a decedat în august 2025, la 78 de ani, după ce a luptat cu demența cu corpi Lewy — o boală neurologică severă care poate aduce confuzie, halucinații, depresie/anxietate și probleme de memorie (și este uneori confundată cu Parkinson).

Fiul ei a anunțat moartea ei cu un omagiu simplu, aproape tăios prin sinceritate:

„S-a dedicat cu fervoare misiunii de a mă iubi.”

🔚 Ce rămâne, dacă scoți celebritatea din ecuație

Viața lui Jacklyn Bezos arăta ceva incomod pentru orice societate care iubește etichetele rapide.

În anul 1964, era o adolescentă însărcinată despre care mulți ar fi spus, în tăcere, că „s-a terminat”.

Ea a insistat.

A acceptat umilințe ca să absolve.

A muncit pe bani puțini.

A învățat cu un copil lângă bancă.

Și-a luat diploma la 40 de ani.

A pariat pe o idee pe care aproape nimeni nu o înțelegea încă.

Iar lecția din text era simplă și incomodă:

Cel mai valoros cadou pentru un copil nu a fost banii. A fost exemplul — încăpățânarea de a nu accepta „imposibilul” impus de alții. ❤️