$$$

 S-a întâmplat în 1 decembrie 1934: În această zi, s-a născut actorul Ştefan Radof. Ștefan Radof (n. Buftea, județul Ilfov - d. 28 martie 2012, București) a fost un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri. A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. Școala primară a făcut-o la școala Parohială – catolică „Sfântul Iosif “ din București apoi a urmat cursul inferior al „Colegiului Național Sfântul Sava“. După reforma învățământului s-a înscris la o școală comercială.

După ce a promovat un examen de diferență, aprobat de Ministerul Învățământului, a urmat și absolvit în 1952 ultimii doi ani ai Școlii Medii de Comerț Exterior Nr. 2, din București, după care a fost repartizat ca funcționar la B.N.R.- Ploiești – filiala Puchenii Moșneni.Tatăl său a fost un mic negustor în București până în anul 1949 când a fost obligat să-și radieze firma. În 1952 a fost arestat pe stradă de securitate și condamnat politic de Tribunalul Militar - București la doi ani muncă silnică – la canal. După eliberare, a devenit muncitor la „Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990 când a decedat.

La 3 martie 1953, a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat. Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955.Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții. După lăsarea la vatră, în 1958, a încercat să devină student la Institutul de Teatru. După trei săptămâni a fost descoperit dosarul său, iar el exmatriculat. A lucrat ca manipulator de mărfuri și ambalaje la O.C.L. Alimentara 23 August în halele Obor, apoi ca funcționar comercial. În toamna anului 1960, el a fost admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a maestrului Radu Beligan - care fusese profesorul său în prima tentativă de admitere - și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu a cărui clasă a absolvit-o în 1964. În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici. Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara.

A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990-1994) și profesor la Academia de Artă, Universitatea Hyperion (1996 – 2000), activitate din care s-a retras din acuza degradării învățământului de specialitate.A fost poet și membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). Între anii 1993-1995, a moderat la TVR 1 show-ul „De la egal la egal... Amical!" (Producător: Liviu Tudan).

În calitate de membru în Partidul Alianța Civică, (PAC), Ștefan Radof a fost ales senator în circumscripția electorală nr. 42 Ilfov pe listele Convenției Democrate Române, data validării: 21 octombrie 1992. A făcut parte din Grupul parlamentar de orientare civic-liberală - până în septembrie 1993 și, după această dată, din Grupul parlamentar al Partidului Alianței Civice, precum și din două Comisii permanente: Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului.

În cadrul unei ceremonii, desfășurate pe 6 decembrie 2004, la Palatul Cotroceni, Președintele României a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, maestrului Ștefan Radof, în semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/stefan-radof-14708/

https://www.taifasuri.ro/taifasuri/mozaic/6072-teatrul-nobila-misiune-a-lui-stefan-radof-nr366-sapt05-apr-11-apr-2012

https://www.ro.biography.name/actori/112-romania/318-stefan-radof-1934-2012

https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/national/76731-s-a-stins-din-viata-actorul-stefan-radof.html

https://evz.ro/s-a-stins-actorul-stefan-radof-974034.html

$$$

 S-a întâmplat în 1 decembrie…

- Ziua naţională a României;

- „Ziua mondială de luptă împotriva SIDA"; se marchează la iniţiativa participanţilor la Conferinţa mondială privind SIDA, desfăşurată la Londra, în 1988

- 1455: A murit sculptorul florentin Lorenzo Ghiberti, reprezentant de seamă al renascentismului timpuriu (n. 1378) 

- 1709: S-a născut Franz Xaver Richter, compozitor şi dirijor german de origine cehă (m. 1789)

- 1716: S-a născut sculptorul francez Étienne -Maurice Falconet (m. 1791)

- 1729: La această dată a fost botezat compozitorul italian Giuseppe Sarti (m. 1802)

- 1761: S-a născut, la Strasbourg/Franţa, Marie Tussaud, fondatoarea renumitului „Muzeu al figurilor de ceară" din Londra, ce-i poartă numele (m. 1850)

- 1783: Primul zbor al unui balon umplut cu hidrogen.Francezul Jacques Charles este primul care utilizează hidrogenul pentru umflarea balonului.

- 1800: Washington-ul devine capitala Statelor Unite ale Americii; pe baza unei Legi adoptate de Congresul SUA la 16.VII.1790, începe construcţia unui oraş menit să devină capitală a SUA (este pentru prima dată în istorie când un oraş este înălţat cu destinaţia expresă de a fi capitală); în 1800, instituţiile guvernamentale sunt mutate de la Philadelphia (capitală a SUA între anii 1790 şi 1800) în noul oraş, care primeşte numele primului preşedinte al SUA, Washington

- 1828: A murit Alexandru Ipsilanti, erou naţional grec; şef suprem al Eteriei; a condus lupta de eliberare de sub dominaţia otomană (n. 1792)

- 1866: A murit George Everest, militar şi geodez britanic; conducător al Serviciului geodezic al Indiei (din 1823); numele lui a fost dat celui mai înalt vârf de pe Pământ, din masivul Chomolungma/Munţii Himalaya (n. 1790)

- 1867: S-a născut Ignacy Moscicky, fizician şi om politic polonez; autorul unei importante invenţii, condensatorul electric (1904); preşedinte al R. Polone în perioada iunie 1926 - septembrie 1939; membru de onoare străin al Academiei Române din 1937 (m. 1946) 

- 1868: S-a născut actorul Iancu Brezeanu (m. 1940)

- 1882: S-a născut George Pascu, lingvist, istoric literar şi folclorist (m. 1951)

-1884: S-a născut Karl Schmidt-Rottluff, pictor expresionist german 

- 1892, 1/14: S-a născut scriitorul Cezar Petrescu; membru al Academiei Române (m. 1961)

- 1911: S-a născut prozatorul Ieronim Şerbu; împreună cu Dan Petraşincu a fondat revista „Discobolul" (1932) (m. 1972)

- 1912, 1/14: Are loc Adunarea de constituire a Federaţiei Societăţilor Sportive din România/FSSR (din 1929, Uniunea Federaţiilor de Sport din România/UFSR), primul organ central de conducere şi îndrumare a întregii mişcări sportive; preşedinte, regele Ferdinand I (membru-fondator)

- 1917: S-a născut dirijorul de cor Ion Vanica; fondatorul şi primul dirijor al Corului de copii al Radiodifuziunii Române (m. 1981) 

- 1919: Deschiderea primei stagiuni a Teatrului Naţional din Cluj, cu spectacolul „coupe" „Se face ziuă" şi „Poemul Unirii", semnat de dramaturgul Zaharia Bârsan, primul director al teatrului (Teatrul a luat fiinţă la 18 august 1919, în urma unei hotărâri a Consiliului Dirigent Român de la Sibiu; la 1 decembrie, la un an de la înfăptuirea Marii Uniri, pe scena Teatrului Naţional din Cluj are loc primul spectacol în limba română)

- 1922: Îşi începe activitatea Uniunea Internaţională a Căilor Ferate, cu sediul la Paris; printre membrii fondatori se numără şi România

- 1927: S-a născut compozitorul de muzică uşoară Radu Şerban (m. 1984) 

- 1925: S-a născut biochimistul american Martin Rodbell; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1994, împreună cu conaţionalul său Alfred Gilman, pentru descoperirea proteinelor G şi rolul jucat de acestea în sistemul de transducţie a semnalelor în comunicarea celulară (m. 1998) 

- 1931: S-a născut Johnny Răducanu, contrabasist, pianist, compozitor şi aranjor de muzică de jazz (supranumit „Mr. Jazz of Romania") (d. 19 septembrie 2011)

- 1934: S-a născut actorul Ştefan Radof

- 1934: S-a născut poeta Florenţa Albu (m. 2000)

- 1934: S-a născut Platon Pardău, prozator şi poet (m. 2002)

- 1935: S-a născut Woody Allen, scenarist, regizor şi actor de film american 

- 1935: S-a înfiinţat, la Roma, Centrul Experimental al Cinematografiei (Centro Sperimentale di Cinematografia), cea mai veche şcoală de cinema din vestul Europei; primul director a fost cineastul italian Luigi Chiarini 

- 1936: Este inaugurat Arcul de Triumf, după renovare, în prezenţa regelui Carol al II–lea şi a reginei Maria; operă a arhitectului Petre Antonescu, monumentul are înălţimea de 27 de m şi a fost redeschis pentru publicul vizitator în 2002, după 55 de ani de absenţă din circuitul monumentelor oraşului

- 1938: S-a născut actorul Valeriu Doru Popescu (stabilit în Franţa între anii 1970 - 1995) (m. 2005)

- 1945: S-a născut actriţa de film şi cântăreaţa americană Bette Midler 

-1946: Regele Mihai I deschide personal, printr-un mesaj oficial, lucrările Parlamentului unicameral constituit în urma alegerilor din 19.XI.1946; Opoziţia democrată a refuzat să participe la lucrări (deoarece activitatea politică şi de propagandă electorală a acesteia fusese limitată, anihilată sau obstrucţionată de autorităţile comuniste, care au falsificat alegerile)

- 1948: Prin Decretul nr. 358, publicat în Monitorul Oficial 281/1.XII.1948, se dispunea „revenirea comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român"; în fapt era vorba de desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice (decretul a fost abrogat la 31.XII.1989)

- 1949: A luat fiinţă Orchestra Populară Radio

- 1959: Semnarea Tratatului Antarctic; documentul reprezintă o înţelegere internaţională care stabileşte drepturi şi obligaţii juridice privind cooperarea paşnică în zonă (a intrat în vigoare la 23.VI.1961; România a aderat la Tratatul Antarctic în anul 1971)

- 1960: Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Mali, la nivel de ambasadă 

- 1960: A murit compozitorul Ion Vasilescu (n. 1903)

- 1961: Crearea agenţiei guvernamentale de informaţii a Algeriei - Algérie Presse Service (APS)

- 1962: A murit Henri Wallon, psiholog şi pedagog francez; specialist în psihologia infantilă; în studiile sale s-a aplecat îndeosebi asupra evoluţiei psihice a copilului, a genezei conştiinţei şi gândirii acestuia, ca şi asupra rolului societăţii în dezvoltarea personalităţii sale; membru corespondent străin al Academiei Române (1957) (n. 1879)

- 1968: A murit compozitorul Nicolae Bretan (n. 1887)

- 1973: A murit David Ben-Gurion, om politic israelian; unul dintre întemeietorii statului Israel (întâiul premier al Guvernului, între anii 1948 şi 1953; respectiv, 1955 şi 1963); a rostit declaraţia de independenţă de la 14 mai 1948 (n. 1886)

- 1977: A murit Petre Constantinescu-Iaşi, istoric (specialist în istoria modernă şi contemporană a României; autor de studii în domeniul bizantinologiei, al legăturilor istorice şi culturale dintre români şi popoarele vecine), om politic comunist (a ocupat funcţii importante în aparatul de stat); membru titular al Academiei Române din 1948 (n. 1892)

- 1989: A murit Ion Roman, istoric literar şi traducător (din literatura germană) (n. 1917)

- 1991: A murit economistul american George Joseph Stigler; contribuţii importante în fundamentarea teoriei economiei industriale, în economia informaţiei sau privind funcţionarea pieţelor; Premiul Nobel pentru economie pe 1982 (n. 1911)

- 1994: A murit compozitorul Mircea Chiriac (n. 1919)

- 1995: Începe să emită postul privat de televiziune PRO TV 

- 1995: A murit Meliusz Jószef, scriitor de naţionalitate maghiară; membru corespondent al Academiei Române (n. 1909) 

- 1997: A murit Ştefan-Marius Milcu, medic, biolog şi antropolog; creatorul endocrinologiei moderne în România; considerat pionier al aplicării izotopilor radioactivi în endocrinologie; membru titular al Academiei Române din 1948, vicepreşedinte al acestui for între anii 1963 - 1974 (n. 1903) 

- 1997: A murit muzicianul Stephane Grappelli, figură reprezentativă a jazz-ului francez (n. 1908) 

- 1998: A murit părintele arhimandrit Ilie Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria/Neamţ, considerat unul dintre cei mai apreciaţi duhovnici din întreaga lume ortodoxă (n. 1912)

- 2000: A murit publicistul Florin Gabriel Mărculescu; membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi al Alianţei Civice (n. 1940) 

- 2001: A murit Jean-Pierre Chabrol, scriitor şi actor francez (n. 1925)

- 2006: A murit Claude Jade, actriţă franceză (n. 1948)

- 2006: A murit pictorul Petre Achiţenie (n. 1929)

- 2009: A intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona (document menit să reformeze instituţiile Uniunii Europene); cunoscut în faza de proiect ca Tratatul de Reformă, acesta înlocuieşte proiectul de Constituţie Europeană (respins prin referendumuri, în 2005, de electoratele francez şi olandez); textul Tratatului s-a finalizat pe 19 octombrie 2007, în urma unui summit neoficial desfăşurat la Lisabona (de unde şi numele), şi a fost semnat de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene la 13 decembrie acelaşi an; Tratatul a fost ratificat de Parlamentele statelor membre ale UE (ultima ţară care a ratificat Tratatul a fost Cehia, la 3 noiemrie 2009); printre cele mai importante prevederi ale Tratatului se numără: UE are responsabilitate juridică; funcţia de preşedinte al Consiliului European devine una permanentă (nu rotativă); acesta (numit preşedinte al Uniunii) are un mandat de doi ani şi jumătate; este înfiinţată funcţia de ministru de externe al Uniunii, dotat cu un aparat diplomatic propriu 

- 2011: Societatea Română de Radiodifuziune a relansat oficial Radio Chişinău în Republica Moldova, de Ziua Naţională a României; SRR a preluat pachetul majoritar de acţiuni al postului Arena FM din Republica Moldova. Postul „Radio Basarabia" de la Chişinău (primul studio regional al Societăţii Române de Radiodifuziune) a fost inaugurat oficial la 8.X.1939, prin transmiterea Sf. Liturghii de la Catedrala Mitropoliei din Iaşi, şi a emis până în iunie 1940, când a venit ocupaţia sovietică

- 2011: A murit regizorul de film şi scenaristul Andrei Blaier (n. 1933)

- 2011: A murit Leon Volovici, istoric literar israelian, originar din România (n. 1938) 

- 2011: A murit scriitoarea germană Christa Wolf, cea mai cunoscută romancieră din fosta RDG (n. 1929)

$$$

 FRUMENTARII - SERVICIUL SECRET AL ROMEI

De-a lungul istoriei, spionii și agenții au influențat evenimentele istorice prin furnizarea de informații benefice. Monitorizarea, observarea și colectarea de informații au contribuit la ascensiunea și decăderea unor imperii puternice. Faimos pentru tacticile sale militare, Imperiul Roman nu ar fi avut succes fără utilizarea spionajului . Cu informațiile valoroase furnizate de Frumentarii, liderii din Roma Antică au devenit o forță vastă și bine informată. Împărații Romei au comandat armate iscusite pentru a-și extinde granițele, cucerind Peninsula Italică și teritorii până în Egipt. Având o influență asupra politicilor militare moderne, Frumentarii, Serviciul Secret al Romei, a fost o parte importantă a structurii militare complexe a Romei.

Ascensiunea în statut a Frumentarii

Cuvântul Frumentarii provine din cuvântul latin pentru cereale, *frumentum* . Frumentarii erau colectori de cereale atașați legiunilor individuale care aprovizionau armata romană cu o sursă sigură de cereale în timpul călătoriilor. Călătoriile frecvente le permiteau frumentariilor să se familiarizeze cu drumurile, obiceiurile locale și limbile națiunilor vecine. Capacitatea de a se amesteca cu localnicii a dus în cele din urmă la o creștere a îndatoririlor.

Pe lângă furnizarea de cereale pentru armată, Frumentarii au dobândit informații despre geografia înconjurătoare, rutele de comunicații și așezările. Acești oameni au putut să se aventureze în misiuni logistice și să raporteze. Aceste informații au devenit neprețuite pe măsură ce Imperiul Roman a invadat, ocupat și dominat Marea Mediterană.

În timpul domniei împăratului Domițian, între anii 81 și 96 d.Hr., Frumentarii au trecut de la statutul de furnizori de cereale la cel de curieri și mesageri. Operând în mod deschis ca mesageri și vameși, aceștia au menținut un contact strâns și constant cu oameni din toate clasele sociale, ceea ce i-a ajutat să adune secrete. După căderea dinastiei Flaviene, Frumentarii au preluat oficial un nou rol, acela de forță de poliție. Aceștia au continuat să colecteze informații, aplicând în același timp legile. Membrii superiori ai armatei centurionarilor au condus noua legiune, recrutând noi membri din rândurile lor.

Serviciul Secret

Acum oficial parte a armatei, Frumentarii și-au asigurat cazărmi la Castra Peregrina, pe Dealul Caelian. Cunoscută local drept tabăra străinilor, baza fortificată era un oraș garnizoană militară situat central, care găzduia și romani înstăriți. În timpul domniei împăratului Hadrian, între 117 și 138 d.Hr., abilitățile de interceptare ale Frumentarii au fost folosite pentru a spiona cetățeni influenți din întreg Imperiul Roman. Aceasta a schimbat rolul lor dintr-o forță de poliție într-un serviciu secret.

Cu agenții săi nou numiți, Hadrian era bine informat, deoarece guvernul spiona pe toată lumea. Ca maeștri ai deghizării, Frumentarii au obținut secrete, au descoperit înșelăciuni și și-au dezvăluit descoperirile Împăratului. Pentru a elimina definitiv amenințările, membrii Frumentarii au fost angajați să asasineze dușmanii Împăratului. 

Impunerea persecuției religioase

Roma și-a extins imperiul cu forța, iar pentru a menține controlul, avea nevoie de cooperarea poporului său. Când imperiul cucere o națiune, aceasta era tratată ca un aliat, de care se aștepta să contribuie la bogăția Imperiului. În rândul aliaților săi, Roma permitea diversitatea religioasă, cu înțelegerea că și zeii romani erau onorați. Cetățenii care încălcau această înțelegere erau aspru pedepsiți.

Printre cei persecutați în mod constant s-au numărat creștinii care au refuzat să aducă ofrande zeilor romani sau să participe la festivalurile religioase romane. Disocierea creștinilor a fost considerată neloială față de imperiu și a pus la încercare toleranța împăratului.

Sub domnia lui Dioclețian, conducătorul Romei între anii 284 și 305 d.Hr., a început Marea Persecuție a Creștinilor. Întrucât creștinii au refuzat să sacrifice sau să recunoască zeii romani, împăratul a ordonat distrugerea bisericilor. Rezistând cu îndrăzneală autorității, creștinii au continuat să-și practice religia, ceea ce a dus la declararea de către Senat a creștinismului drept superstiție ilegală și crimă.

Desființarea Frumentariilor

Autoritatea nelimitată a Frumentariilor a alimentat acțiunile lor necontrolate. În timp ce monitorizau infractorii politici și religioși, locuințele cetățenilor erau adesea percheziționate cu brutalitate. După percheziții, aceștia cereau adesea despăgubiri forțate. Fiind principalii agenți responsabili de localizarea, torturarea, încarcerarea și uneori executarea cetățenilor care nu se conformau, reputația Frumentariilor a început să slăbească.

Cu spioni care pândeau prin tot imperiul, cetățenii Romei nu știau cine sau când cineva era observat sau auzit. Frica și paranoia au crescut pe măsură ce a devenit imposibil să vorbească liber. Sub supraveghere și opresiune constantă, cetățenii Romei nu aveau încredere în Frumentarii. Abuzul constant de putere și reputația proastă au dus în cele din urmă la destrămarea Frumentarii de către împăratul Dioclețian.

În locul lor, el a înființat agentes in rebus , cunoscuți și sub numele de agenți generali. Agenții generali erau recrutați dintre civili în loc de militari, creând unități de 200 până la 1.000 de oameni. Cu un nume nou, noii oficiali au continuat să-și folosească forța pentru a-i reglementa pe cetățenii Romei. Agenții generali au rămas angajați până la Imperiul Bizantin , în secolul al VIII-lea.

Rezumat

De-a lungul timpului, guvernele au folosit diverse forme de supraveghere. Cu spionaj iscusit, liderii Romei erau la curent cu secretele inamicilor, puteau autoriza asasinate politice, observa cetățeni și obține informații valoroase înainte de a lua decizii. Începând ca furnizori umili de cereale, Frumentarii au ajuns o forță de elită în cadrul armatei romane. În ciuda statutului și puterii lor sociale, reputația dezgustătoare a Frumentarii a dus în cele din urmă la dispariția lor.

Deși era un serviciu secret, rămășițele moștenirii pătate a Frumentarii zac împrăștiate în Europa modernă. Numeroase sculpturi, statui și inscripții le vor aminti pentru totdeauna istoricilor de fostul serviciu secret al Romei. Frumentarii continuă să fie un exemplu al modului în care o organizație cu începuturi oneste devine coruptă, având o autoritate nelimitată.

$$$

 GLASNOST ȘI PERESTROIKA

Ce au fost Glasnost și Perestroika?

Mihail Gorbaciov a devenit Secretar General al Uniunii Sovietice (URSS) în martie 1985. Fiind ultimul lider din istoria țării, mandatul său a fost plin de evenimente și adesea tumultos. Într-adevăr, a marcat o creștere dramatică a libertăților pentru cetățenii sovietici, o liberalizare a economiei și, în cele din urmă, sfârșitul complet al URSS. Probabil cele două idei care au influențat politicile lui Gorbaciov au fost Perestroika și Glasnost. Traduse aproximativ prin „restructurare” și, respectiv, „deschidere”, înțelegerea acestor concepte este crucială pentru înțelegerea ultimilor ani ai Uniunii Sovietice.

Leonid Brejnev, lider sovietic de lungă durată, a murit în noiembrie 1982. A fost succedat de Iuri Andropov, care s-a îmbolnăvit rapid și a murit în februarie 1984. Apoi a fost succedat de Konstantin Cernenko. Cernenko era chiar mai în vârstă și mai bolnav decât Andropov și a murit după doar 13 luni la putere. În cele din urmă, Mihail Gorbaciov i-a succedat lui Cernenko în martie 1985. Născut în 1931, Gorbaciov a ajuns la maturitate în perioada de „dezgheț” a domniei lui Nikita Hrușciov , care a înregistrat o creștere relativă a libertăților în comparație cu mandatul lui Iosif Stalin . Acest lucru l-a influențat pe Gorbaciov și a modelat multe dintre deciziile sale politice.

La începutul mandatului său de lider, Gorbaciov a început să identifice problemele cheie cu care se confrunta sistemul sovietic. O astfel de problemă era lipsa bunurilor de consum și piața neagră care apăruse pentru a furniza aceste bunuri. Pentru a ajuta la rezolvarea acestei probleme, Gorbaciov a legalizat întreprinderile private la scară mică. Cu toate acestea, acest lucru nu a realizat prea multe. Gorbaciov a identificat, de asemenea, alcoolismul ca o problemă, acesta fiind atât o povară pentru economie, cât și un efect negativ asupra sănătății oamenilor. Prin urmare, a ridicat vârsta legală pentru consumul de alcool de la 18 la 21 de ani și a creat o campanie de propagandă anti-alcool. Nici acest lucru nu a rezolvat problema și a dus pur și simplu la creșterea consumului de alcool pe piața neagră. Toate aceste eșecuri inițiale l-au făcut pe Gorbaciov să realizeze că erau necesare schimbări mai dramatice.

Perestroika

Primele măsuri luate de Gorbaciov au fost influențate de o idee numită perestroika . Tradusă aproximativ prin „restructurare”, perestroika a contribuit la schimbări oarecum radicale în economia sovietică. De exemplu, Gorbaciov a introdus cooperativele, permițând astfel oamenilor să deschidă afaceri private. Deși existau restricții stricte privind angajarea și impozite mari pentru aceste afaceri, a fost un pas semnificativ către o economie mai deschisă. O altă schimbare majoră a avut loc atunci când Gorbaciov a permis investițiile străine directe în Uniunea Sovietică. Probabil cel mai cunoscut exemplu în acest sens a avut loc când McDonald's a deschis un restaurant la Moscova în 1990. Aceasta a fost incredibil de populară, sovieticii stând la coadă în fața magazinului timp de 24 de ore, chiar și la luni de la deschidere.

În ciuda unor exemple individuale de succes, perestroika nu a reușit să reformeze economia sovietică. Mai multe companii private au creat o economie bazată pe cerere și ofertă, iar atunci când cererea pentru anumite bunuri și servicii a crescut, prețurile au crescut și ele. Deși Gorbaciov a insistat că acest lucru era necesar pe termen scurt pentru rezultate mai bune ulterioare, cetățenii sovietici nu au fost dispuși să asculte un guvern care le mințise timp de decenii. Prin urmare, au fost necesare alte schimbări pentru a ajuta la repararea sistemului sovietic.

Glasnost

Glasnost a fost ideea din spatele acestui al doilea set de schimbări. Tradusă aproximativ prin „deschidere”, aceasta a implicat inițial o libertate limitată de exprimare pentru cercetători. Planul era ca aceștia să ajute la identificarea problemelor sistemului sovietic și a soluțiilor la aceste probleme. Cu toate acestea, evenimentul care a dat startul unei concepții mai largi a glasnostului a fost dezastrul de la Cernobîl din 1986 , în care un reactor nuclear de lângă Pripiat, Ucraina, a explodat. Mii de oameni au murit, unii imediat, iar alții mai târziu, din cauza efectelor pe termen lung ale otrăvirii cu radiații. Gorbaciov a încercat să mușamalizeze dezastrul, dar amploarea a făcut imposibil acest lucru. Acest lucru a dus la scăderea popularității lui Gorbaciov și a demonstrat natura oximoronică a libertății limitate de exprimare. Cu toate acestea, dezastrul a determinat și o creștere a libertăților, a deschiderii și a transparenței guvernamentale. Au fost publicate opere literare celebre care au criticat totalitarismul, precum „ 1984 ”. Figuri proeminente eliminate în timpul Marii Epurări din anii 1930, precum Nikolai Buharin, Grigori Zinoviev și Lev Kamenev, au fost, de asemenea, reabilitate politic. În cele din urmă, a fost permisă o mai mare libertate religioasă; în 1988, Gorbaciov a avut o discuție cordială cu liderul Bisericii Ortodoxe Ruse și a legalizat Biserica Ortodoxă Ucraineană. 1988 a marcat, de asemenea, aniversarea mileniului creștin în Rusia, iar acest lucru a fost sărbătorit oficial de către guvern. Pe scurt, deși glasnostul trebuia inițial să fie limitat, acesta s-a transformat rapid în ceva mai răspândit decât se intenționa.

Impact și moștenire

Impactul perestroikăi și al glasnostului este greu de supraestimat . Perestroika a dezvăluit în cele din urmă că economia sovietică avea nevoie de o revizuire completă, în timp ce glasnostul , împreună cu dezastrul de la Cernobîl, a demonstrat natura contradictorie a libertății limitate. Mai mult, dezastrul a dus la proteste pe scară largă, care inițial se refereau la tentativa de mușamalizare și la situația ecologică deplorabilă a URSS. Cu toate acestea, protestele s-au răspândit curând în Uniunea Sovietică, în locuri precum statele baltice , Caucazul și Ucraina . Deși nu a existat un motiv unificat în spatele acestor proteste, toate au exprimat o nemulțumire semnificativă față de guvern. Toate acestea au însemnat că Uniunea Sovietică se afla într-o poziție din ce în ce mai precară. Într-adevăr, așa cum se va vedea în curând, aceste proteste s-au transformat rapid în mișcări revoluționare complete care au dus la sfârșitul URSS.

$$$

 GNOSTICISMUL

Gnosticismul este un fenomen religios cu caracter sincretist, avand idei din diferite culte vechi, si chiar unele din iudaism si crestinism. El este anterior crestinismului si nu este un produs al evolutiei interne a crestinismului, ci al puternicului curent sincretist, care a cautat sa atraga si crestinismul in marele proces al amestecului de religii si sa-l transforme intr-o religie de mistere.

Gnosticismul rationaliza religia si credea ca asigura cunoasterea adevarului religios si posibilitatea mantuirii pe aceasta cale. Toate sistemele gnostice credeau ca ajung la fericire prin gnoza.

Fondul comun al doctrinei gnostice rezida in dualism, emanatie si mantuire prin gnoza.

Dualismul este conceptia de caracter aristotelic potrivit careia exista doua principii vesnice si opuse. Gnosticismul nu poate sa explice altfel dubla existenta a spiritului si a materiei, nici sa conceapa existenta lumii prin actul creator al unei vointei personale si libere.

Notiunea de divinitate era cat se poate de abstracta, transcendenta ei era dusa la limita. Divinitatea nu putea fi definita sau numita.

Lumea materiala nu este opera lui Dumnezeu. Crearea lumii se datoreaza unui Demiurg, un eon inferior, emanat din divinitate, in urma celorlalti. Cu aceasta gnosticismul inlatura creatia biblica si aceasta pentru a nu face din Dumnezeu autorul raului, prin crearea lumii de catre El insusi.

Mantuirea este conceputa de gnostici ca un proces cosmic; ea insemna eliberarea de materie.

Sistemele gnostice sunt si dochetiste, invatau ca Hristos n-a luat trup real, adica material, ci sau unul aparent, sau unul eteric, ceresc, sau asupra omului Iisus s-a coborat eonul Hristos. Suferintele, moartea si invierea lui Hristos sunt aparente, ca si intruparea Sa. Nu vor invia nici corpurile omenesti , conceptia gnostica despre materie nu ingaduie aceasta, asa cum nu admite intruparea si invierea lui Hristos. Mantuirea nu se realizeaza prin moartea Lui, ci prin cunostinta, prin gnoza, prin asceza, prin formule si practici magice.

Ca si creatia biblica, eshatologia crestina este inlaturata de gnosticism. Lumea se va distruge prin foc, spiritele se vor intoarce in pliroma prin gnoza. Nu exista in gnosticism notiunea de inviere, judecata, rai si iad nu vor fi.

Sfanta Scriptura este fie interpretata alegoric, fie inlaturata. Gnosticii aveau cartile lor pretinse sacre si o revelatie socotita secreta si cunoscuta prin initiere.

$$$

 GÖBLEKI TEPE

Cu aproximativ 6.000 de ani înainte ca primii popoare ale Marii Britanii să se adune la Stonehenge , o structură similară era construită cu migală la mii de kilometri distanță, pe dealurile Turciei , lângă granița cu Siria . Structura preneolitică a lui Göbekli Tepe a intrigat și nedumerit arheologii și istoricii timp de decenii. Cercuri mari de stâlpi impunători în formă de T din calcar domină situl, unii ridicându-se până la 4,8 metri spre cer. Prin datarea cu radiocarbon, oamenii de știință au stabilit că Göbekli Tepe a fost construit între anii 9600 î.Hr. și 8200 î.Hr., dar încă nu știu exact de ce.

De când situl a fost descoperit pentru prima dată în anii 1960, au fost discutate și dezbătute intens teorii, unele sugerând că ar fi un templu, altele un loc de înmormântare. Cercetări recente amplifică speculațiile cu indicii că a existat o așezare permanentă în zonă. Deși există multe întrebări fără răspuns în jurul acestui mister antic, importanța sa este fără îndoială.

Unul dintre cele mai uimitoare lucruri legate de acest sit este momentul în care a fost construit. Construit înainte de agricultură, înainte de olărit și posibil înainte de religia organizată așa cum o înțelegem astăzi, este greu de imaginat civilizația care a reușit să ridice un monument atât de sofisticat, cu stâlpii săi uriași și sculpturile complicate.

În primul rând, Göbekli Tepe a fost construit în epoca pre-neolitică, când oamenii erau vânători-culegători, trăind un stil de viață nomad și mișcându-se în grupuri mici. Construirea lui Göbekli Tepe ar fi necesitat ca muncitorii să se stabilească într-un singur loc în timpul construcției sale, ceea ce i-a determinat pe unii arheologi să emită teoria că situl a stimulat, sau cel puțin a anunțat, dezvoltarea agriculturii. Dacă oamenii ar fi construit și ar fi frecventat un loc de cult, ar fi avut nevoie de mijloacele necesare pentru a forma o așezare autosustenabilă acolo.

În acest fel, descoperirile de la Göbekli Tepe rescriu povestea istoriei umane, completând unele dintre golurile legate de schimbarea civilizației popoarelor timpurii de la vânători-culegători la agricultori. Lucrările la sit sunt în curs de desfășurare și se dezvoltă noi teorii pe măsură ce acest spațiu sacru își dezvăluie secretele.

Excavarea Göbekli Tepe

La Göbekli Tepe există peste 20 de structuri, alcătuite din piloni mari de calcar. Unii dintre acești piloni au o înălțime de peste 4,8 metri, iar cel puțin unul se estimează că cântărește aproximativ 50 de tone. Aranjați în inele, pilonii nu sunt toți uniformi. Unii prezintă sculpturi fin lucrate de animale, inclusiv vulpi, scorpioni, lei și vulturi. Alții prezintă modele de oameni și piese de îmbrăcăminte. Pilonii înșiși par a fi antropomorfi, decorați cu ceea ce par a fi brațe și fețe.

După ce a fost descoperit în anii 1960, Göbekli Tepe a fost abandonat în favoarea altor săpături în zonă. Reînviat în anii 1990, această următoare fază de cercetare a scos la iveală mai multe structuri, permițând arheologilor să le clasifice în clădiri obișnuite și clădiri speciale.

Clădirile speciale sunt cele care nu prezintă dovezi de ocupare și se mândresc cu cei mai mari și mai ornamentați piloni. După structura pilonilor - unii orientați spre interior, alții înclinați spre alții - arheologii cred că aceste structuri au fost un loc de întâlnire important, poate sacru.

La Göbekli Tepe au fost scoase la iveală numeroase artefacte fascinante, dar unul anume a captivat imaginația publicului. În 2023, cercetătorii au descoperit o statuie în mărime naturală a unui mistreț, estimată la o vechime de aproximativ 10.500 de ani. Plasată între stâlpi, statuia era în mod clar un punct focal al structurii în care a fost găsită și era chiar decorată. Pe capul și corpul său s-au găsit pigment roșu, alb și negru.

Fermieri sau vânători-culegători?

Oamenii care au construit și au folosit Göbekli Tepe au făcut acest lucru între epoci, în timpul unei mari schimbări societale. Lumea trecea de la o cultură mai nomadă la așezări care se puteau întreține pe măsură ce creșteau prin cultivarea culturilor, domesticirea animalelor și depozitarea alimentelor.

Așadar, cine erau locuitorii din Göbekli Tepe, vânători-culegători sau fermieri? Având în vedere natura neobișnuită a structurilor asemănătoare templelor, teoria inițială i-a plasat ferm în fosta tabără, dar, pe măsură ce s-au descoperit mai multe lucruri de la fața locului, imaginea a devenit neclară.

Descoperirea unor noi clădiri în anii 2000 a arătat că oamenii nu veneau doar ocazional la Göbekli Tepe pentru a se închina sau a se aduna. Descoperirile de fragmente de oase umane sugerează o așezare în care oamenii locuiau permanent.

Anomalia este însă că arheologii nu au găsit nicio dovadă a agriculturii. Fragmentele osoase de la fața locului arată că oamenii supraviețuiau cu hrana obișnuită de vânători-culegători: animale sălbatice (în acest caz, gazelă) și grâu. Se pare că locuitorii din Göbekli Tepe au avut un picior în ambele tabere, dorind să se stabilească, dar nefiind încă pregătiți să înceapă agricultura.

Explorarea Göbekli Tepe

În 2018, Göbekli Tepe a devenit un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și, prin urmare, este acum un contribuitor major la industria turistică a Turciei. Deși situl este o excavație activă, este deschis publicului și are un Centru pentru vizitatori și trasee de mers pe jos accesibile.

Cel mai apropiat aeroport de Göbekli Tepe se află în orașul Șanlıurfa, aflat în apropiere. Vizitatorii care vizitează orașul pentru prima dată sunt încurajați să viziteze Muzeul Arheologic din Șanlıurfa. Găzduind aproximativ 10.000 de artefacte antice, muzeul are o expoziție extinsă despre Göbekli Tepe, care detaliază originile și construcția sa și include o replică detaliată a cercurilor de piatră.

Peste 2,5 milioane de oameni au vizitat Göbekli Tepe de când a fost deschis publicului în 2019. În timp ce cutreieră situl, acești călători pășesc pe urmele uneia dintre cele mai vechi civilizații ale lumii. Fiecare descoperire făcută în acest loc important ne ajută să construim o punte de legătură între milenii pentru a obține perspective incredibile asupra modului în care trăiau primii oameni.

$$$

 HOLODOMORUL

Foametea sovietică din anii 1930 a fost unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului XX. În mare parte din cauza eșecurilor colectivizării, este considerată de unii istorici, deși nu de toți, un genocid, care a vizat atât poporul ucrainean, cât și pe cel kazah . Indiferent de modul în care este clasificată, foametea a dus, fără îndoială, la moartea a milioane de oameni în Ucraina și Asia Centrală . În plus, odată cu războiul în curs dintre Rusia și Ucraina, aceasta a câștigat o importanță și o relevanță sporite în memoria istorică colectivă.

Context și colectivizare

După o perioadă de privatizare relativă la începutul deceniului, economia sovietică a suferit o transformare profundă la sfârșitul anilor 1920. Atât fabricile din oraș, cât și fermele din mediul rural au intrat sub controlul statului . Cu toate acestea, acest proces a fost extrem de disfuncțional. Întrucât cotele dictau cantitatea unui anumit produs care urma să fie creată, mai degrabă decât cererea și oferta, acest lucru a făcut ca economia să fie rigidă și inflexibilă. Astfel, dacă nu exista suficient dintr-o anumită componentă, producția se oprea, rezultând în penurii și bunuri și produse de consum de calitate slabă.

Majoritatea fermelor de stat se numeau colhozuri; acestea funcționau colectiv, toți fermierii împărtășind recolta și profiturile. Deși teoretic cineva își putea crește profiturile prin exploatarea unei ferme mai productive, acest lucru nu se întâmpla în practică. Statul cerea o mare parte din recoltă, o cotă care adesea creștea, deoarece guvernul sovietic cerea și plata pentru echipamentele împrumutate fermelor. Infrastructura de transport era, de asemenea, precară, ceea ce înseamnă că adesea cota se deteriora înainte de a fi livrată guvernului. Toate acestea însemnau că, în multe cazuri, fermierii rămâneau aproape fără nimic.

Dekulakizare

Afiș de propagandă sovietică care proclama: „Vom ține culacii departe de colective!”

Afiș de propagandă sovietică care proclama: „Vom ține culacii departe de colective”.

O parte esențială a colectivizării agriculturii a fost un proces numit dekulakizare. Kulacii erau fermieri bogați care, datorită averii lor, guvernul sovietic considera că vor protesta cel mai fervent împotriva colectivizării. Acest lucru, în opinia guvernului sovietic, a necesitat eliminarea lor. Cu toate acestea, criteriile pentru cine era considerat un kulak s-au schimbat în timp. Inițial, aceștia erau definiți ca fermieri cu proprietăți în valoare de peste 800 de dolari și care își puteau permite muncă plătită mai mult de cincizeci de zile pe an. Acest lucru s-a extins curând și, în cele din urmă, oricine se opunea colectivizării putea fi etichetat drept „kulak ideologic”. Dekulakizarea a avut loc în mai multe forme, unii fermieri fiind deportați în locuri precum Siberia , în timp ce altora li s-au confiscat pur și simplu proprietățile. Între un milion și patru milioane de oameni au fost uciși în timpul acestui proces. Dekulakizarea a declanșat, de asemenea, revolte țărănești în întreaga Uniune Sovietică. Mulți istorici susțin că foametea provocată de om din anii 1930 a fost parțial modul lui Stalin de a pedepsi țăranii pentru aceste revolte.

Foametea (foamele) de la începutul anilor 1930

Foametea de la începutul anilor 1930 a fost cauzată de mai mulți factori. Au fost implicate și cauze naturale; frigul extrem din timpul iernilor din 1927 și 1928 din Kazahstan a dus la o cantitate insuficientă de iarbă pe care vitele să poată paște, provocându-le moartea de foame. Prin urmare, la începutul anilor 1930 nu existau suficiente animale. Vremea rea din Ucraina și Caucaz în 1931 și 1932 a slăbit, de asemenea, aprovizionarea cu alimente. Cu toate acestea, în ciuda acestor factori naturali, politicile statului sovietic au transformat foametea într-un eveniment cu adevărat catastrofal.

Ucraina, „grânarul” istoric al Imperiului Rus , a fost supusă unor cote de cereale nerealiste de mari în 1930. Acest lucru a agravat problemele unui sistem care, așa cum s-a menționat anterior, lăsa deja mulți fermieri cu recolte insuficiente. Aceste probleme au fost agravate și mai mult de vremea rea menționată anterior din 1931 și 1932. Mai mult, în ciuda acestei vremi, statul a refuzat să își reducă cotele. Anumite orașe din Ucraina au fost, de asemenea, trecute pe lista rezervațiilor și li s-a interzis să primească alimente. Mai mult, țăranilor li s-a interzis să părăsească Ucraina pentru a căuta hrană. Toate acestea au culminat în perioada 1931-1933 cu o foamete cunoscută sub numele de Holodomor. Cel puțin cinci milioane de oameni au murit, dintre care peste două treimi erau ucraineni.

Deși adesea asociată cu Holodomorul, foametea kazahă din 1930-1933 merită discutată separat. Motivele acestui eveniment se suprapun cu cele observate în Ucraina, inclusiv eșecurile colectivizării, politicile statale punitive, cum ar fi restricționarea mișcării, și vremea nefavorabilă. Între 1,5 și 2,3 milioane de oameni au murit, dintre care 38-42% erau kazahi. Acesta a fost cel mai mare procent din orice grup etnic ucis în timpul foametei de la începutul anilor 1930, ceea ce o face unul dintre cele mai importante și traumatizante evenimente din memoria istorică colectivă a kazahă.

Impact, Moștenire și Genocid

Natura și intenționalitatea foametei sunt intens dezbătute, având loc discuții semnificative cu privire la faptul dacă au fost sau nu genocide. Majoritatea istoricilor sunt de acord că politicile de colectivizare au contribuit la, dacă nu chiar au cauzat, foamete și că aceste foamete au avut un impact disproporționat asupra anumitor grupuri etnice. Cu toate acestea, unii susțin că Stalin a orchestrat în mod deliberat foametea pentru a elimina revoltele țărănești, precum și mișcările de independență ucrainene și kazahe. Alții susțin că, deși consecințele mortale ale colectivizării au fost neintenționate, acestea au fost ulterior transformate în arme de către statul sovietic. În cele din urmă, unii istorici susțin că, deși guvernul a adoptat politici care au exacerbat o situație deja gravă, foametea a fost în mare parte neintenționată. Cel puțin, Stalin și, prin extensie, restul guvernului, nu păreau să le pese de milioanele de oameni care mureau. Mai mult, având în vedere războiul în desfășurare dintre Rusia și Ucraina și încercarea paradoxală a guvernului rus de a distruge statul ucrainean și de a nega existența acestuia, evenimentele de la începutul anilor 1930 sunt probabil mai per tinente acum ca niciodată.