„NU LASA PE MAINE CEEA CE POTI FACE POIMANE LA FEL DE BINE"
MARK TWAIN
Mark Twain s-a îndrăgostit de două ori. Mai întâi – de un portret.
A doua oară – de femeia care avea să-i schimbe viața: Olivia Langdon.
Când în sfârșit s-a căsătorit cu ea, la vârsta de 32 de ani, i-a spus unui prieten:
„Dacă știam cât de frumoasă este viața de familie, m-aș fi căsătorit acum 30 de ani, în loc să-mi pierd timpul așteptând să-mi crească dinții.”
Twain provenea din nimic. Fiul unei familii modeste, făcuse tot felul de meserii – ucenic tipograf, pilot pe râu, căutător de argint fără succes... până când și-a descoperit adevărata cale: scrisul. Și tocmai când succesul i-a bătut la ușă, s-a întâmplat ceva neobișnuit: a văzut portretul Oliviei. Era încrustat într-un medalion pe care un prieten i-l arătase în treacăt. Apoi același prieten a aranjat o întâlnire. După doar două săptămâni...
Twain i-a cerut mâna.
Olivia – educată, rafinată – era impresionată, dar ezita. El era mai în vârstă, direct, fără bani și dintr-o lume total diferită. A refuzat. Twain nu s-a dat bătut. I-a cerut mâna din nou. De data asta, refuzul a fost din motive religioase. Cu umorul său caracteristic, i-a spus:
„Dacă e nevoie, o să devin un bun creștin.”
Ea îl iubea deja, dar el era convins că nu mai are nicio șansă. A plecat. Și atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: trăsura lui s-a răsturnat. Rănit, s-a întors la casa Oliviei. Ea l-a îngrijit. Și el a găsit curajul pentru încă o cerere în căsătorie. Olivia a spus
„da”.
De atunci, Twain a făcut totul pentru a o face fericită: în fiecare seară îi citea din Biblie, se ruga înainte de masă și a pus deoparte peste 15.000 de pagini cu povești pe care le considera „prea îndrăznețe” pentru ea. Olivia a devenit primul lui editor – și cel mai sever: l-a făcut chiar să șteargă un „Blestemat fie!” din „Aventurile lui Huckleberry Finn”. Fiica lor, Susy, i-a descris cu tandrețe:
„Mama iubește morala. Tata iubește pisicile.”
Twain i-a fost devotat. A scris:
„Dacă ea îmi spune că purtatul șosetelor e imoral – le scot imediat.”
Ea îl numea „băiatul meu cu părul cărunt”. Iar el? Spunea că ea îl ține tânăr, optimist, viu. Odată, Olivia l-a auzit râzând singur.
L-a întrebat ce citește. Era o carte scrisă de el.
Povestea lor nu a fost lipsită de durere: au pierdut copii, au fost în faliment... dar nu s-au despărțit niciodată. Nicio vorbă urâtă, niciun scandal. Când Twain a plecat într-o călătorie în jurul lumii la 60 de ani, Olivia l-a urmat peste tot. Pentru că știa că fără ea, nu ar fi rezistat. O poveste adevărată, plină de respect, umor și devotament.
Din acelea pe care nu le citești în romane – dar care lasă o urmă mai adâncă.
Pentru că atunci când două suflete se găsesc cu adevărat, nici timpul nu le mai poate despărți." (preluare internet )
Realismul și autenticitatea. Operele lui Twain se disting prin realismul cu care descrie viața de zi cu zi a oamenilor simpli, precum și prin autenticitatea limbajului folosit.
*Umorul universal. Umorul lui Twain este atemporal și universal, amuzând cititori din toate colțurile lumii.
*Critica socială. Sub haina umorului, Twain ascunde o profundă critică socială, îndreptată în special împotriva rasismului, ipocriziei și inegalităților sociale.
,,Influența asupra literaturii. Twain a influențat generații întregi de scriitori, iar operele sale continuă să fie studiate și analizate în universități din întreaga lume."
Preluare internet!
Vezi mai puţin
